PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Umilă analiză literară la "De ce, sicrie triste?..." de Valentina Becart Bisog Text postat de Adrian A. Agheorghesei ...Să trăiască ăla (aia) de m-a învăţat să scindez între autor şi eul liric, între abordare ideatică şi biografie… că altfel purcedeam în această sfioasă analiză de la “sălbatică eşti, iubito", grăire pe care o legam de numele autorului. Şi bunînţeles, observam că autoarea se adresează unei “ea”, nu puteam explica fenomenul nici prin cea mai iscusită fenomenologie şi privam publicul larg de această serioasă, pertinentă şi, mai cu seamă, importantă cercetare a celebrelor versuri “becartiene” …Aşadar: “Sălbatică eşti, iubito, ca muntele troienit pe care ard zăpezi imaculate… din ochii ce-o văpaie au tânjit păsările nopţii ciugulesc avid – lumina…” – vom porni cu sârg printr-un univers paradisiac, unde expunerea tematică, după un periplu carnal şi instinctual, capătă valenţe cosmogonice. Încercăm să aflăm ce înseamnă, în accepţiunea peniţei autoarei “sălbatic” şi cam cât de “sălbatic” este, sau poate fi un “munte troienit de zăpadă”, pentru a putea, în fine, înţelege ingenioasa comparaţie a sălbăticiei “ei” cu respectivul versant îmbrobodit de omăt; şi nu-i orice munte troienit de zăpadă acesta, el este unul full de nea, pe care ard “zăpezi imaculate". Oricât de şocat poate fi cititorul, se poate deşoca lesne dacă acceptă fie că “zapezile imaculate” nu-s de fapt zăpezi, ci ele formează o metaforă care ascunde vreo oareşce entitate care legitimizează cosmogonia ce va urma, fie că acestea (zăpezile imaculate) sunt un fel de două feluri apriorice care călaresc fenomenul empiric, în speţă “muntele troienit”. De remarcat că deşi îl călăresc şi la propriu, şi la figurat, şi ziua, şi noaptea, metafora nu-şi pierde din forţa. “Din ochii ce-o văpaie au tânjit (virgulă – ne aparţine) păsările nopţii ciugulesc avid”. O atât de simplă şi concentrată cosmogonie rar ne-a fost dat să citim! De asta pomeneam de entitatea de mai sus, deoarece ea este originea “ochilor” care tânjesc după o văpaie, (deci doreşte să-şi reflecte fiinţarea în altceva decât în propriul sine) iar “păsările nopţii” – ce altă metafora mai potrivită pentru energia nepusă în formă incă se putea compune? –“ciugulesc, avid, lumina”, deci halesc cu nesimţire zăpadă (că-i albă, aşadar merge ca surogat pentru lumină) halesc zăpadă, spuneam, o combină cu geneză intestinală şi când o elimină, cum o elimină ele (cât mai poetic şi eco, fireşte) apare un corp de ăsta, ceresc, cu un zeu la guvernare, în nimbul respectivului corp. Vreun oarecare poet de talcioc, atins de invidie, ar putea spune că stă în natura păsărelelor să ciugulească, şi figura asta (dă stil) îi cam praf. Doar că păsărelele din versul autoarei nu-s orice păsărele, ele-s alea ale nopţii păsărele şi ele nu ciugulesc ca toate celelalte, ele ciugulesc avid şi punct. “O! te-ndură! cruda-ţi frumuseţe poartă chinul, vina… “ - de aici, se trece într-un cu totul alt registru; într-unul evlavios, aproape mitic. Observaţi cum autorul nu se sinchiseşte să dea grosolan de înţeles că adresarea îi aparţine omului cu “o” mare, adicătelea ideii generale de om, dar noi ne-am prins, ca ce-i poarte urma unei cosmogonii, decăt târşa şi supuşenia specific umană? În cele trei versuri, ni se relevă Înţelepciunea. Aceste colosale stihuri, traduse într-un cod de muritori, ar suna cam aşa: “O, ia-ţi zonă! Frumuseţea ta fraieră ne face să păcatuim şi ajugem în iad. Ptiu de-aci!” ”Crucificaţi sunt pe rand de gându-ţi aprig ce-a născut păduri doinind de dragoste, de dor…” – versurile urmează acceaşi axă a dialogului om – zeu, într-un limbaj pestriţ, dar fiecare culoare atât de clară fiind - “crucificaţi sunt pe rănd de gândul care a născut păduri doinind de dragoste şi dor”. Cine sunt crucificaţi? Dacă vă întrebaţi asta, n-aţi înţeles nimic! ”Din fiecare trunchi ciopleşti cu migală sicrie triste ce vor fii îngropate adânc în inima-ţi împietrită…” – problematic “trunchiul”. Să fie de om, de cal sau de copac? Dar pare natural să-l gândim în virtutea versurilor anterioare. Şi aici apare un soi de lirism slasher, ca să nu spunem horror, combinat cu tente inginereşti şi cioclu-ale. Căci, după răstignire, bieţilor locuitori ai noii planete, li se ciopleşte, din trunchiuri, sicrie, care vor fi (of cors!) îngropate în inima “împietrită”. Cum altfel ar putea fi o planetă fără localnici? Splendidă economie de cuvinte înfăţişată în această inovatoare “inimă împietrită”. Să nu uităm să accentuăm idea că acele sicrie vor fi îngropate adănc. Adânc aici exprimă gradul, nu distanţa. Ierarhia zeu-om. Normal. Şi iată de ce acele sicrie sunt “triste”. Perfect epitet! Să nu vă lăsaţi înşelaţi de acel “fii”, scris cu doi de “i”. La acest nivel la care se află poeta care semnează aceste versuri, nu există nicio scăpare, nici un lucru fără importanţă. Deoarece verbul “a fi” se scrie cu doi de “i” atunci când este la imperativ pozitiv, scris aici tot astfel, se sugerează idea destinului. “Sicrie ce vor fii îngropate”, deci bieţii localnici ar fi ajuns sicrie indifferent de acţiunile lor. ”Sălbatică eşti, iubito, ca muntele, ca viscolul, ca furtuna ne-înduplecată ce clatină orice gând ce-ar năzui spre piscul fericirii şi spre inima-ţi - floare de colţ – atât de căutată, căutată…” din ciclul (poeme becartiene) – idea predestinării este subliniată în această unitate, unde orice gând care năzuieşte spre piscul fericirii şi spre un scop mult mai inalt ca “fericirea” – floarea de colţ – pare să fie menit la pierire, odată cu a sa carcasă. Poate cam puţine comparaţii pentru “salbăticie”. “Ca muntele, ca viscolul, ca furtuna” – nu ajung pentru a ne face o idee. Mai existau opţiuni: tsunami, taifun, tunet, fugler, potop, japsă, lavă… ăhăt! Cam vre o mie patru sute paişpe ne-ar fi luminat. Dar autoarea pare să-şi fi încheiat momentul de dărnicie şi ne ţine pe jar până la un nou poem menit să zguduie din temelii poetica universală. Sub acelaşi ciclu (poeme becartiene). Brrr! Cu obiectivitate, hermeneut în năut şi-n stele cu bretele verzi, A.A.A Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ha? În fine...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-05-13 21:22:07               n-ai pentru ce... eram în trecere! t. ps. dar oricum... îţi eram dator!   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-05-13 21:19:28               Mulţumesc!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-05-13 20:54:51               ...să mai zic ceva? n-aş crede! t ;))   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-05-13 20:52:02               ...Băi, Sergiu, dacă vrei să vorbim, încearcă de scrie puţintel mai coerent. Asigură-te că fiecare propoziţie are subiect, predicat, eventual un substantiv, un adjectiv... Legăturile le fac eu. Nu mai pune semne de punctuaţie deloc, că te ameţesc de tot. Şi stinge steluţa, te rog eu. Merci!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-05-13 20:06:22               ...Băi, Sergiu, dacă vrei să vorbim, înceacă de scrie puţintel mai coerent. Asigură-te că fieare propoziţie are subiec, predicat, eventual un substantiva, un adjeciv... Legăturile le fac eu. Nu mai pune semne de punctuaţie deloc, că te ameţesc de tot. Şi stinge steluţa, te rog eu. Merci!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-05-13 20:04:50               vot şi steluta, pentru o cuvântare, pe masura aşteptărilor "lupestre" AAA eşti singurul care cu forţa-ţi divină, "cu care" eşti îmbrăcat, foşneşti a primăvară-n sicriul îndoliat din vreme, pentru care marşăluieşti anapoda pe un drum de care,-mpiedicat... noi vrem avere, cine azi ne-o cere noi vrem avânt ...asta pe cuvânt! ;(( "Cu obiectivitate, hermeneut în năut şi-n stle "verzi, ...mi-ar fi fost rusine gadind ca tine! vot şi steluta, pentru o cuvântare, pe masura aşteptărilor "lupestre" t   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-05-13 19:52:37	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120079 Useri: 1426
ADMINISTRARE