PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Bătrânul mi-a bătut de trei ori în ulucă Text postat de iuri iulian Lorincz Bătuse de trei ori cu toiagul în uluca gardului meu, bătrânul avea o barbă nepământească şi lungă până la pântec. Părul, o, da! Din părul lui zburau spre limba de turcoaz a cerului porumbei albi. Mi-a rostit numele, cerându-mi o cană cu apă. -Bună apă! Ca sufletul din care a izvorât. Zâmbetul mistic îi lunecase pe colţul buzelor, şi-a şters barba nepământească şi lungă până la pântec, mulţumindu-mi. Era lutar, avea palmele netede şi albe de praful şlefuit al oaselor peste care-şi dospea lutul. Îl văzusem pentru prima oară, îmi ştia toate gândurile. Tot vorbea despre o ultima respiraţie, că nu doare, ca şi cum ţi-ai umple plămânii cu o apă plină cu peşti. Vorbeam despre oameni, că îşi lasă în urmă sângele pe care l-au iubit şi toţi bulgării de carne contemplaţi din dragoste şi iubire, că renunţăm atât de repede, la lumină, pentru un întuneric absolut, lumina, ce ne-a vărsat în ochi căldura cu toate surâsurile de culori. De ce trebuie să ne descompunem, ca să ajungem îngeri? De ce oamenii se iubesc mai mult după moarte? ……………………………………………….. …Dispăruse cu toată barba lui nepământească şi lungă până la pântec. Din părul lui, o , da! Din păr, îi zburau în spirală porumbei albi spre limba de turcoaz a răspunsurilor. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE