PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
FLORI DE CASTAN Text postat de Suzana Deac « şi aici este primăvară, au înflorit castanii, din fiecare floare îmi zâmbeşte ,,ea,, , respiră în fiecare frunză, ieri au căzut câţiva stropi, erau lacrimile ei de ,,prima primăvară,, - » Acum am citit scrisoarea ta şi vreau să-ţi răspund Silviu, şi la noi este primăvară, natura într-o izbucnire de poezie, au înflorit castanii cu flori mari albe în care mă scufund visătoare, care mă cuprind dacă mă apropiu de ele... şi eu am văzut zâmbetul EI, aşa cum ai spus, în fiecare floare... Florile se uitau în nişte oglinzi străvechi şi atât de transparente că nu le puteai lua în braţe ... să le spargi nici atât... şi de acolo îmi zâmbea EA, din fiecare floare. Cât poate fi de dureros pentru tine, dragul meu Silviu. Să vezi atâtea zâmbete multiplicate. Peste timp, contra timp. Cât poate fi de dureros să văd şi eu acele zâmbete care te sfârşesc. « Respiră în fiecare frunză »... zici Silviu, că-i văd şi eu pieptul într-o rotunjire perfectă care se mişcă doar în ritmul bătăilor de clopot bisericesc din satul care îţi plângea iubirea neştiută. Încerc să respir odată cu ea, aş vrea să-i înţeleg sentimentele pentru lume şi pentru tine. Aş vrea s-o pătrund să-i pictez albastrul din ochii mari şi miraţi cu care se uita la tine. Nu te ştia niciodată. Doar se uita la tine. Nu te cunoştea, că te privea doar, nu se uita niciodată în urma ta. Cel care iubeşte, adulmecă paşii celuilalt şi se uită îndelung după urmele care dispar, dar revin mâine şi totdeauna. Ea nu ţi le căuta urmele. Nu le ducea cu ea când se culca noaptea în pat. Doar tu te culcai în liniştea ta cu o icoană împletită din cosiţele ei aurii şi o vedeai peste zi şi nopţi. Peste atâtea nopţi albe, galbene şi verzi. Pline de imagini şi aşteptări, lumini şi aşteptări, dureri şi tăceri. Ea nu era ca tine, nu avea zile şi nopţi cu aşteptări, nici urmele tale în amintiri, avea cosiţe aurii, doi ochi de un albastru pe care o viaţă nu-l poţi şterge din culorile penelului, sâni proaspeţi, fremătând, care te făceau să doreşti durerea în urma paşilor ei, care se îndepărtau tot mai mult, cumplit de mult şi în timp, dar şi în spaţiu, atunci când fotografia ei alb-albastră a rămas tatuată în sufletul inconştient. Zici că « ieri au căzut câţiva stropi, erau lacrimile ei », în mod sigur, dar vreau să-ţi spun că după ce a plâns luna aprilie cu puţine ploi pe umărul tău, închipuie-ţi că a venit să plângă şi la mine, m-a inundat, ea, marea ta iubire, mai să mă scufund, degeaba vroiam să înot către mal, vizibilitatea descreştea în timp ce se intensifica culoarea azurului din cer şi din ochii ei neverosimili. Cei câţiva stropi s-au transformat, Silviu, într-o ploaie, urma să vină peste mine o furtună, dacă nu mă retrăgeam în cochilia mea de fildeş şi nu-mi puneam ierburi dulci, tămăduitoare să-mi reducă suferinţa care nu ştiam de unde vine şi încotro se îndreaptă. a ta primăvară Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Suzana, mulţumesc... niciodată nu reuşesc să-mi duc gândurile până la capăt, laşitate sau neputinţă, Dumnezeu ştie...viaţa uneori este prea crucificat-n canoane, atât de crucificată încât şi gândurile-s bătute-n piroane. Rămân visele??? DA, dar şi ele sunt alb-negru precum o peliculă veche in care albul florii de castan aproape ca nu se mai cunoaşte iar respiraţia frunzii este atăt de asmatică încât...verdele ei devine o tuse continuă până când...îţi sciupi morţi-n batistă iar când este să plouă te roci Doamne, deschide-mi sub talpă mormânt şi nu cu pământ mă înveleşte ci cu lacrimile ei.   Postat de catre vasile iftime la data de 2009-05-05 06:46:44               gheorghe r. de cand te astept si am si reusit sa te "hat" cum zici tu un pic romantios... asa-i intr-o nota intima si toate variantele ei stangacii cu duiumul... corectabile (slava domnului) defectul capital se va corecta si te vei simti fara presul tras de sub picior, eventual cu un intreg univers... mie nu-mi plac florile de castan ca m-au facut sa sufar, dar iti multumesc ca tie iti plac florile de castan si sper ca nu ma uiti pana mai infloresc castanii din nou suzana, dintr-o floare care urmeaza sa fie definita   Postat de catre Suzana Deac la data de 2009-05-04 23:28:47               Veronica, esti ca o zana, te afli acolo si unde te-am dori. Iti multumesc pentru prietenie. Suzana   Postat de catre Suzana Deac la data de 2009-05-04 23:17:29               Un pic romanţios( ceea ce nu e musai un defect pe un subiect ca acesta), într-o notă intimistă(sau intimizantă, nu mi-e prea clar); dincolo de cîteva stîngăcii stilistice(corectabile)găsesc acestui text un defect capital: e prea scurt, deabia am intrat în atmosferă şi haţ! Suzana ne trage preşul visării de sub picioare şi încheie scrisoarea! Un vot în ciuda cîrcotelii, căci îmi plac florile de castan!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-04 23:13:27               Suzana, Scrisoarea ta e foarte impresionanta si e frumoasa in acelasi timp. Cred insa ca ar avea nevoie de mici corecturi. Iti dau numai cateva exemple: "au înflorit castanii cu flori mari albe în care te scufunzi VISATOARE" (Silviu poate fi visator, sau, daca vorbesti despre tine, pui "ma scufund", altfel e confuz). "viaţă nu-l poţi şterge de PE PEnel" "Ea nu ţi le căuta urmele" ??? Poate trebuie o virgula inainte de urmele?? mai sunt niste virgule care lipsesc pe ici pe colo, dar, in rest, textul e superb, merita sa-l revezi un pic! Vot, Vero PS: la postarea mea gasesti emailul meu.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-05-04 23:05:51	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE