PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Floarea Soarelui Text postat de Veronica Pavel Într-o zi de vară, cu nişte ani în urmă, pe când mergeam uitându-mă cu interes pe la vitrinele micului centru de cumpărături din cartierul meu, lânga Toronto, am văzut la florăria din colţ un vas cu câteva fire de floarea soarelui imense, cât o farurie de mare. Frumuseţea lor m-a fascinat şi strălucirea lor aproape că mi-a tăiat răsuflarea. Mi-am desprins cu greu privirea de la ele. O clipă m-am gândit să-mi cumpăr un fir, dar pe urmă am renunţat şi am plecat gândindu-mă, cum era de aşteptat, la Van Gogh, la culoarea galben intensă a câmpurilor lui şi la siluetele viguroase ale florilor lui. Era, de fapt, pentru prima oară în viată când vedeam floarea soarelui la florărie. Obişnuită din România să văd câmpuri pline de floarea soarelui, le-am dus dorul în Canada. În Quebec, care e destul de friguros, nu există nici floarea soarelui, nici maci, nici ghiocei, nici copaci de tei, nici multe din florile şi copacii care-mi erau atât de dragi şi familiari. Am fost plăcut surprinsă mutându-mă în Ontario care, fiind mai la sud, găzduieşte şi castanii, şi teii, şi trandafirii şi cireşii, şi, prin curţile oamenilor, floarea soarelui. Dar la florărie n-o mai văzusem. Iar dacă Van Gogh a pictat acel renumit vas cu floarea soarelui, înseamnă, mi-am spus, că în Europa există obiceiul ca floarea soarelui să fie utilizată ca floare decorativă şi că deci acolo, peste Ocean, se pot vedea aceste flori. Pe vremea mea însă, în România, floarea soarelui era o floare de întinderi imense, prin Dobrogea, pe care o admiram din tren când mă duceam vara la mare. A doua zi după ce am observat acele splendori în vitrină, am poposit din nou la florărie ca să le revăd. Vasul nu mai era în vitrină, aşa că am intrat înăuntru, căutând cu insistenţă florile mele. Nu mai era însă decât una, ascunsă de florar, căci petalele galbene începuseră să-i cadă. Stătea singură şi tristă. -Nu mai aveţi floarea soarelui?, îl întreb pe florar, un bărbat foarte subţire şi cu ochii extrem de mici, de origină asiatică. (Asta e frumuseţea Canadei, diversitatea etnică!) -Nu, azi nu ne-a adus, îmi răspunde florarul în timp ce îşi îngrijea florile primite. -Dar când vă aduce? insist eu naivă. -Ehei, zice florarul cu un zâmbet de parcă ar fi ştiut el ce ştie. Cu floarea soarelui nu e aşa de simplu. -De ce? continui eu, nu e la fel ca celelalte flori? -Întâi că nu toate florile sunt la fel, mă pune el la punct. Fiecare are viata ei, personalitatea ei, durata ei şi gusturile ei. Înfine, astea sunt amănunte pe care trebuie să le ştim noi, cei care ne ocupăm de ele, nu dumneavoastră, care le cumpărati. S-a oprit din vorbă, ca să aranjeze niste flori în vaze, după care, văzând că eu nu plec, mi-a zâmbit şi a continuat: -Azi ne-au venit o mulţime de flori: trandafiri, gura leului, jerbera, dar floarea soarelui nu a venit. Nu ştim niciodată dinainte când vom primi floarea soarelui. Ea e complet diferită de toate celelalte flori şi are nevoie de condiţii speciale ca să devină frumoasă precum o cunoaşteti. -Deci nu ştiţi când le veti primi? -Nu, nu ştim. Mi-a zâmbit din nou, cu acelaşi zâmbet atotştiutor, dar şi umil în acelaşi timp şi s-a reapucat de treburile lui cu celelalte flori. Vorbele lui m-au pus pe gânduri. Am înţeles atunci că dacă doresc să fac loc florilor în viaţa mea, va trebui să accept nu numai particularităţile mele şi ale celor din jur, dar şi pe cele ale florilor. Am iesit din magazin, dar imaginea acelei unice flori rămasă într-un ascunziş a persistat în mintea mea. Nu-i de mirare că Van Gogh a fost fermecat de această floare. Şi eu sunt, mai ales acuma, de când am aflat că e altfel decât toate celelalte . Saint Exupéry ar fi rămas şi el pe gânduri, cred. Din vol. "Miniaturi de dincolo de ocean", Buc. 1999 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Cristi prietene, Multzumesc mult pentru trecere si comentariul tau cald ca soarele. PS: Da, da, merita sa vezi revista aceea, costa 7 lei, nu stiu exact unde poti sa o cumperi, dra merita, crede-ma, e de exceptie! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-05-06 17:10:29 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Vero, În fiecare floare câte-un soare! Şi rămâi pe gânduri atunci când o floare se află în mâinile unei femei, altfel decât celelalte! Nu-i de mirare că rămâi fermecat!!! Am lecturat cu plăcere Vot   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2009-05-06 14:55:18               Vero, multumesc mult! Tinem aproape!:) c.   Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2009-05-05 07:31:08               Ma bucur, Matraguno, ca-ti plac si tie florile astea! Vrei o carte? Complicat, s-au epuizat, iar in varianta engleza s-au vandurt atat de repede ca, la Amazon.com un exemplar e acum $300. Pretz de "anticariat" :)))) Dar, la cata bucuie imi faci tu, o carte as mai gasi pentru tine (in romaneste). Vin in Buc. la sf. lui mai. Cartea e si la biblioteca centrala, la Bucuresti. [email protected]   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-05-04 22:54:47               Si eu iubesc aceste minunate flori, Vero! :) Pe cand volumul tau si-n biblioteca mea? c.   Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2009-05-04 22:38:13               Gheorghe, Multzam mult de trecere, lectura si aprecieri. Ce e interesant este ca, dupa ce a aparut povestirea asta si in engleza, m-am dus cu cartea la florarie, sa i-o arat florarului respectiv, sa vada ca a aparut si el in carte! Dialogul care a urmat a fost formidabil, ar fi putut fi subiectul unei noi povestiri :))) Merci, Monsieur! Vero. PS: in familie suntem impresionati nu numai de talentul, umorul si limbajul tau literar, dar si de eruditia ta!   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-05-04 22:18:12               Pies Pentru tîlc şi eleganţa scriiturii   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-04 21:36:18               Atît? Chiar cînd mă încălzise Van Gogh cu imaginile lui m-ai lăsat pe gînduri. Cred.Preţ de-un vot!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-04 21:35:07	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE