|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poetul Cerșetor |
|
|
Text
postat de
Sorin Solaris |
|
|
Treceam în fiecare zi pe lângă el. Era întotdeauna acolo, la colț de stradă, de parcă ar fi făcut parte din peisaj. Trecătorii îl porecliseră poetul-cerșetor, dar lui nu îi păsa deloc de asta. Avea lumea lui, numai de el știută, o lume prin care noi, oamenii, treceam doar ca niște umbre.
Mi-l amintesc și azi cum stătea adus de spate, de parcă s-ar fi aplecat stingher peste toate mărunțișurile lumii. Puteai foarte ușor sa crezi că e o statuie
Interesant! O statuie a unui poet-cerșetor
Într-o bună zi însă, am trecut ca de obicei pe acolo, dar el nu mai era. Am rămas șocat. Fusesem atât de familiarizat cu prezența sa, încât faptul că acum lipsea, mă făcea să cred că ceva nu e în ordine cu strada aceea. Părea a nu mai fi o stradă întreagă, părea a fi o stradă amputată. Da, o stradă amputată, dintr-un oraș amputat.
- A murit, îmi spuse Bibi, un aurolac. L-au îngropat undeva la marginea orașului, în cimitirul săracilor. Dacă nu mă crezi, du-te să-l cauți!
- Parcă altă treabă nu aș avea! i-am răspuns eu cu un aer superior, fluturând din mânecile-mi largi, ca două aripi de înger căzut.
Și totuși, a doua zi dimineața am fost
ață la cimitirul săracilor. Un preot bătrân, pe trei sferturi orb, mi-a arătat unde îi era mormântul. Am rămas însă fulgerat: pe cruce era scris numele meu, iar mormântul era gol și răvășit de parcă cineva l-ar fi părăsit în cea mai mare grabă.
- Poate a plecat să cerșească în alt oraș, îmi spuse preotul cel cu ochii ficși, ridicând din umeri. Iar eu am plecat împleticindu-mă printre crucile albe și dese din lemn de mesteacăn.
De atunci, stau mereu la colț de stradă, cu privirile fixate în pământ, aidoma unei statui. Sunt sigur că undeva, în cimitirul săracilor, un mormânt gol mă așteaptă să vin.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aplecat stingher peste maruntisurile lumii.
Sorine, m-au trecut fiorii. Te vreau viu, nebun de frumos, cum te stiu...
oh ! |
|
|
|
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-23 20:46:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vot pentru un scriitor care lupta impotriva devalorizarii poetului. |
|
|
|
Postat
de catre
Suzana Deac la data de
2009-04-23 20:10:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text literar, o poezie în proză reușită, un gând despre visul poetului rămas mereu vraiște la capăt de stradă, spre cimitirul săracilor... |
|
|
|
Postat
de catre
Petre Mocanu la data de
2009-04-21 22:48:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
2.poetii pot ajunge in cimitirul saracilor (!?)
(Suzana Deac)
Da, mai ales daca nu au bani sau sponsori sa debuteze in volum.
|
|
|
|
Postat
de catre
General Motors la data de
2009-04-21 20:48:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"De atunci, stau mereu la colț de stradă, cu privirile fixate în pământ, aidoma unei statui. Sunt sigur că undeva, în cimitirul săracilor, un mormânt gol mă așteaptă să vin". S.S.
Se deschid doua perspective: 1. sa intri si tu in patrimoniul unei strazi si astfel sa stie lumea de tine si sa te doreasca in absenta ta (sau mai ales); si 2.poetii pot ajunge in cimitirul saracilor (!?)
Amandoua sunt perspective triste, asa cum e si textul tau. Dar frumos in tristetea lui.
Suzana |
|
|
|
Postat
de catre
Suzana Deac la data de
2009-04-21 20:43:48 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|