Te-am așteptat, iubita mea, te-am așteptat cu nerăbdarea încrîncenată a celui care așteaptă ploaia în vremuri de nemaipomenită secetă, te-am așteptat cu foamea de tine în suflet, cu foamea de tine în coșul pieptului, o foame chinuitoare, care mă apasă, care îmi arde căușul palmelor de dorul sînilor tăi, de dorul rotunjimilor tale, de dorul buzelor fierbinți și al privirilor arzătoare și pline de rugaminți și de promisiuni și de patimi nestrunite, ca și cum dincolo de ele, dincolo de acele priviri, dincolo de pielea ta, în adîncul fiintei tale, s-ar afla tărîmul acela de vis în care știu că îmi voi pierde pașii, dorințele, gîndurile, în care mă voi cufunda cu totul, acolo este marea atît de învolburată și atrăgătoare a ființei tale de apă, săpînd necontenit, rupînd din malurile mele de ființă de pamînt, smulgînd din carnea trupului meu dorințe pe care acum le descopăr, dorințe despre care niciodată nu am știut că zac acolo adormite...
Te-am așteptat în iatacul tău, plecasem prefăcîndu-mă că aș crede în gelozia ta, în flăcările acelea din priviri, mi-au plăcut joaca și alintul tău, răsfățul tău de femeie-copilă, leoaică tînără apărîndu-și teritoriul din jurul leului ei, mîrîind cînd celelalte leoaice îndrăzneau să se apropie prea mult, arătîndu-și colții,
locul acesta este locul meu iar bărbatul acesta este bărbatul meu
și din privirile tale se vedea că așa este, că ești gata să sfîșii dacă va fi cazul, iar eu îți spun ca nu va fi, dragostea mea, nicio leoaică de pe lumea asta nu va ști unde să caute în mine punctul acela care declanșează cataclismele, nicio leoaică nu are instinctul tău, instinct de felină și de femeie, jumătate femeie jumătate copilă, care și-a găsit întregul de spirit, împlinirea de trup...
Așa că te-am lăsat să te mai joci puțin de-a gelozia, să te mai alinți puțin, îți stă atît de bine cînd te alinți, cînd se alintă copila din tine cu bucuria jocului abia descoperit, jocul de-a femeia care își apără bărbatul iubit, bănuiesc că în fiecare femeie trebuie să existe dorința unui astfel de joc așa cum există dorința după un bărbat al ei, numai al ei, un bărbat care să o iubească, un bărbat care să o facă fericită, un bărbat pentru care ar face orice, ar deveni sclava cuvintelor lui și stapîna inimii lui; te-am lăsat așadar cu bucuria jocului și alintului de copilă răsfățată și m-am strecurat în intimitatea camerei tale, am mîngîiat așternuturile, netezind cîte o cută, inspirînd adînc parfumul culcușului acela de femeie singură, cutremurîndu-mă la gandul că mi-a fost dat mie sa-l împart cu tine, nu mai era locul copilei acolo, era culcușul femeii din tine, despre copilă amintea doar o papușă îmbracată într-o rochie cu buline roșii, singura ei rochie dealtfel, restul mirosea a leoaică tînără gata să mi se ofere, gata să mi se jertfească, gata să fie una cu mine, gata să mă devoreze ritualic, și iar m-am înfiorat, m-a ars din creștet pînă în vintre gîndul că tu ai putea fi femeia mea, leoaica mea tînără, sălbatică și suavă în același timp, gata sa mîngîie, gata să sfîșie, gata să mă iubească, așteptînd să fie iubită, știam că așa este, știam din spusele tale
nu știu ce să fac, ce ar trebui să fac dar știu sigur că tot ce îmi doresc ești tu. Tu, barbatul acela care reușește să mă întoarcă pe dos, pe care vreau la rîndul meu sa îl intorc pe dos doar pentru a-i putea săruta inima
așa îmi sunau în minte cuvintele tale în iatacul acela plin de intimitate, plin de parfumul trupului tău, plin de parfumul viselor tale despre acele clipe care urmau să vină, și mă gîndeam că de fapt nici eu nu prea știu ce trebuie să fac, nu știu cum ar trebui să fac, știam doar ce simt că ar trebui să fac pentru a ne săruta unul altuia inimile odată întorși pe dos de frumusețea și bucuria gesturilor pe care urma să le săvîrșim. Așa îmi vibrau în suflet dorințele tale din acele cuvinte și din altele ale tale
mulțumesc iubire. Mulțumesc pentru tot ce simți și mă faci să simt. Nu cred că trebuie să îți mai spun că toate cuvintele tale au efect de afrodisiac, că acel "te-am iubit cu patimă toata noaptea" a avut darul de a mă face să-mi simt pielea țîșnind prin pori așa cum ar țîșni din căldura nisipului o cobră ațîțată. Am simțit o nevoie cumplită de a face dragoste cu tine pînă la epuizare. Simt.
și mă gîndeam că așa trebuie să vibreze dragostea, dragostea curată, că așa trebuie să fie dragostea adevărată, că tot ceea ce îmi spui tu este dragoste, și iar m-am înfiorat de frumusețea, de gingașia și adîncimea dorințelor tale, în mijlocul acelui iatac mai degrabă templu, templu al dragostei - unde urma să oficiem taina, ritualul străvechi și atît de nou de fiecare dată, contopirea a două trupuri ale căror suflete deveniseră cu multă vreme înainte unul singur...
Ai intrat în încăpere ca o undă, femeie de apă, susur molcom, cristalin, ai intrat cu rîsul acela al tău, inconfundabil, ca un clinchet de clopoțel, cu privirile pline de strălucirea victoriei, încă erau sub imperiul jocului de-a gelozia, erai leoaica învingatoare, apoi privirile ți s-au încarcat de patimă și bucurie,
ești aici, iubitule, esti aici, om drag..
atunci mi-am dat seama că sunteți amîndouă, tu și ea, și mi-am data seama ca ea este de fapt copila zglobie din tine, copila-femeie nestrunită, copila-femeie cu mîinile mereu scormonitoare și necuminți, m-am bucurat ca sunteți amîndouă, pentru că pe amîndouă vă iubesc, pentru că amîndouă ați cucerit din mine cîte ceva iar împreună m-ați cucerit tot, nu a mai rămas nimic de luat din mine, fortăreața învinsă de asaltul vostru, redută cucerită fără luptă...
Ți-am întins mîinile și tu le-ai întins pe ale tale, palma ta dreaptă în palma mea stîngă, palma ta stîngă în palma mea dreaptă, am simtit amîndoi atingerea, am simțit amîndoi fiorul, am simțit amîndoi chemarea, am simțit amîndoi că suntem gata pentru asta, am simțit-o din fierbințeala palmelor, din tremurul nestăpînit al degetelor, din mișcarea sacadată a piepturilor noastre, din privirile care ni se căutau fără ca ochii să se plece, ochii tăi adumbriți de dorință scormonind cu lumina lor pînă în adîncul sufletului meu, nu pentru a-i cerceta sinceritatea ci pentru a-i spune sunt gata, iubitule, ia-mă, așa cum ai mai spus-o
te aud pe tine, te aud șoptindu-mi, te simt dezmierdîndu-mă, jucîndu-te pe pielea mea, provocînd-o, sînii îmi tresaltă, sfîrcurile lor săgetează aerul, te aud vorbind despre locuri ascunse, cu gust de dulceață de trandafiri, despre mîinile mele care uită să fie cuminți, despre joaca lor pe pîntecul tău, simt ritmul respirației tale, căldura care îmi urca în creier, care topește totul în jur, simt ființa mea scurgîndu-se picătură cu picătură, culorile ei care ard, strălucesc, te aud șoptind despre petecul acela de pînza de care vrei să mă descotorosești, îmi promiți, torturîndu-mă....
Am să te iau, dragostea mea, am să te iau și am să mă dau ție, ne vom dărui unul celuilalt pîna la uitarea de sine, pînă cînd geamătul va deveni țipăt prelung, țipătul care anunță despicarea cerului de deasupra și a apelor de dedesubt, pînă cînd te vei deschide în lumină și din trupul tău vor înflori orhidee...
Vom sta apoi unul lîngă altul, singuri în liniștea dumnezeiască a nopții care va urma, ascultînd ce își spun copacii atunci cînd le plesnesc mugurii.
Primul post scriptum
Poate că unii dintre voi vor privi textul cu neîncredere. Nu aveți de ce. Sunt tot eu. Liviu S.Bordaș. Același Liviu S.Bordaș, același Mr.Simon, cum spunea Veronica Pavel.
Am vrut să încerc și altfel de proză. O proză de care unii nu mă credeau capabil, o proză plină de altfel de trăiri, pentru care unii spuneau că sunt prea rece.
Al doilea post scriptum
Salutări de la bunul și nedespărțitul meu prieten, Radu Șoim, care ține să vă mulțumească pentru primirea caldă pe care unii dintre voi i-ați făcut-o.
Mă roagă să vă mai transmit din partea lui că va lipsi o vreme. :)
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
Comentariile
userilor
Îți mulțumesc, Alexandra Maxim.
Și pentru urare, și pentru versul lui Nichita.
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-09-21 15:31:47
La multi ani, Liviu Bordas!
Cu ochii in inima ai scris, la lumina ei te-am citit. Și poate de aceea...
" că nu suntem metalici
și nici încetiniți, și nici lemnoși,-
de aceea poate, când cocoșii galici
se bat cu penele-nfoiate și frumoși,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
și-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
și soarele se alungește spre el și își deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.
și se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
și viitorul își întinse leneș lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor
De-aceea poate apărăm mai palizi,
și-n largi mișcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot și tot
mai sus, spre sorii candizi
până se lipesc de el bucăți de cer albastre
și-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
și relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând..."NS
Postat
de catre
. Atalanta la data de
2009-09-21 12:16:42
Raducu... nu fi invidios:)
cum te-apuca "tremuriciul", cum dai cu bâta-n baltă. e timp și pentru mugurii tăi, nu i-ai pus la-nmugurit și acum te răzbuni pe mine !?:))
fugi la nani, i/am promis Magului ca sunt cuminte cu minte :))
Magule... scuze. :)
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-21 21:12:36
P.S. se dedica doamnei care una-doua se despoaie de (re)sentimente
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-04-21 21:04:52
LB,
Te scuz pentru typo.
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-04-21 20:24:16
- amice, uite, mugurul pocnește,
cireșii de-ntuneric se despoaie,
și pajiștea respiră violet...
- pe dracu, e o babă ce halește
fasole țucără, și din corset
îi sare-o copcă.
damfu-i din cimpoaie.
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-04-21 20:12:04
la așa tur de forță, scris dintr-o suflare, un micuț typo, scuze : împărtășit-o
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-21 19:45:42
Magule... Simon Magul, recunoscut de Cartea Sfanta, avea aceleași "puteri magice", ca ale lui Iisus, în plus, Simon "levita", despre Iisus amintit fiind doar momentul ridicării la Cer.
Tot în aceeași vreme, perioada 25-30 d.H, în Antalia exista Apullum, alt învrednicit cu harul de a vindeca, miracolele fiind la ele acasă, într-o lume luminată doar de oarba credință.
Magule, tu... ești marele Hocus-Pocus între mugurii care așteaptă să pocnească întru iubire. Leoaica, himera cu ochii de jad:))( fie vorba intre noi ):)l-a preafermecat pe EL, din povestea ta.
Firește, "ai băgat la greu", :))ca să mă exprim mai lejer,:)) tot ce trecea " si " prin venele tale, admițând că și tu, bărbat fiind, poti nutri astfel de sentimente, nu numai " El ", personajul preamirat de explozia întru pocnet a mugurilor din ziua "Facerii", cum ar veni.
Și, uite așa, mirată eu, mirat și tu, ne-am trezit pe tărâmul basmelor cu Feți Frumoși și Sânziene, tărâm al dragostei împărtîșite, iar eu, simplă spectatoare la spectacolul oferit de pajiștea albastră, ce să fac, în fața acestei splendori ? Te-am botezat, să-ți fiu nășică, așa, mai aproape de personajul EL, din cauza căruia mugurii ... vezi bine ce pățesc. o plăcere, să vorbesc cu Magul.:)
Dar ... nu intind pelteaua, nu am acelasi talent la purtator, ca tine... desi, daca voi reusi sa ma indragostesc un pic ... cine stie ce muguri vor mai pocni:))
Oh, am uitat ! Am uitat varsta mea biologica ! Sunt o batranica hazlie... cine/cum/de ce i-ar mai trece prin cap sa/mi suceasca mintile ? N/ar fi rau... dar, uite si tu, himerele lucreaza, Magul din tine si/a intins aripa si m-a provocat sa ma despoi iar de sentimente:)))
Aleluia !
colegial
ET
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-21 19:43:42
Veronica. Scuze pentru typo.
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-04-21 19:23:08
Verinica Pavel spune că aș fi Mr.Simon.
Elena Toma spune că aș fi Magul.
Dacă ar fi să le împac pe amîndouă, ar trebui să-mi iau numele de Simon Magul, fapt pe care nu pot decît să-l refuz.
Asta pentru că nu pot accepta să fiu cel dintîi între eretici. :))
Elena, eu citesc bine în franceză. Am recunoscut că engleza mă depășește încă de pe cînd Radu Ștefănescu, pe care îl admir în mod deosebit, a început să-și publice aici traducerile din bătrînul Will.
Îți mulțumesc totuși pentru gest.
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-04-21 19:19:47
și ca să închei în același ton romantic... un pic de poezie din preaiubitul meu Prevert
This Love
This love
So violent
So fragile
So tender
So hopeless
This love
Beautiful as the day
And bad as the weather
When the weather is bad
This love so true
This love so beautiful
So happy
So joyous
And so pathetic
Trembling with fear like a child in the dark
And so sure of itself
Like a tranquil man in the middle of the night
This love that made others afraid
That made them speak
That made them go pale
This love intently watched
Because we intently watch it
Run down hurt trampled finished denied forgotten
Because we ran it down hurt it trampled
it finished it denied it forgot it
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-21 18:57:59
:):) Magule, țin la tine, serios. Nu vreau să te epuizez... în seara aceasta. E timp, părerea mea. Doar mugurii pocniți de ziua înmuguririi nu sunt parte a ultimului text postat. Abia ai revenit, Șoimule !:))
Cu respect
ET
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-21 18:52:39
Elena, izvoarele ideilor sunt aceleași de cînd lumea. Deși, aș fi putut să mă laud că eu am inventat roata.
Dacă erai în stare să bagi mîna în foc pentru răspunsul meu, asta înseamnă că acest aspect e lămurit. Nu va mai fi alt răspuns.
Oz? Mai există vreun alt Oz? Credeam că eu sunt acela, Vrăjitorul de cuvinte, Magul...
Nu la asta te refereai? :)
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-04-21 18:45:08
Magule, ok !
Las indiscreția la ușa paginii tale.
Eram în stare să bag mâna în foc, pentru așa răspuns.
Mă voi limita la text, fix, la text.
Doamne, greu... să nu putem și noi comenta despre izvoarele ideilor, stâlpii de baza ai textelor.
Whatever, Magule.
Până și Oz ar fi fermecat, vorba dulce... mult aduce.
Aștept un alt text. Cu mugurii, m-ai convins.:)
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-21 18:27:13
Liviule, esti "proza" insasi:))
Adika ingrozitor de "prozaic" (in unele momente, desigur;)
Felicitari pt raspuns:)
P.S.
Postat
de catre
Mirela Lungu la data de
2009-04-21 16:42:32
Elena, nici nu te-am rugat bine și deja ai uitat.
Aici nu este vorba despre mine. Nu discutăm despre mine, ci despre un text literar.
Nu pot să-ți răspund la întrebarea dacă am înfăptuit ceva sau nu. Nu aș putea nici dacă răspunsul ar fi afirmativ, nici dacă ar fi negativ. Și știi de ce? Pentru un motiv extrem de simplu. Pentru că asemenea întrebări nu se pun.
Textul acesta nu e proză. E proza însăși, zic eu, cu modestie.
Mirela, bucuria revederii cu voi e la fel de mare. Dar să știi că eu sunt același Bordash, deci îți voi spune că nici de acum încolo nu voi umbla acoperit cu chapou, ci tot cu vechiul meu clop. :))
Mulțam de primire!
Vasilica, sunt la fel de bun ca totdeauna. Și la fel de rău atunci cand critic. Ferește-te, nu te lăsa amăgită. :))
Îți mulțumesc și ție.
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-04-21 15:11:45
Bine ai revenit! Liviu, se vede clar din acest text ca iubesti! Iubirea te face mai bun, te face sa vezi lucrurile altfel, si la tine asta se observa. Sa dea Domnul sa te tina toata viata!
De altfel, de la un timp, Europeea a devenit mai blanda, oamenii comunica normal, asa cum trebuie, comentariile se refera la text, nu la persoana, iata un punct bun de care, sincer, ma bucur!
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2009-04-21 12:15:33
Well/come back!
Liviu Bordas, nu incetezi sa (ma) uimesti:)
Aici nu e vorba de stele, voturi, critici sau laude, aici e pur si simplu iubire...
Chapeau bas,
Euridice
P.S. Il cred si-l "iubesc" mai mult pe acest Bordash cu leoaica lui tanara cu tot;)
Postat
de catre
Mirela Lungu la data de
2009-04-21 12:06:18
Magule, " dincolo de pielea ta, in adancul fiintei tale, care declanseaza cataclisme, stii tu cand/cum/de ce" :))in aceasta primavara, ai reusit sa te descoperi, cum nici in vis nu credeai ca se poate.
- Ce sa spun ?
- Sa/ti traiasca leoaica, tanara, (IUBIREA), cum zicea un mare poet:).
Frumos caracterizata "femeia", in pocnetul mugurilor zilei fatidice, in care " contopirea a două trupuri ale căror suflete deveniseră cu multă vreme înainte unul singur" este ultima isprava de care te-as fi putut crede in stare:), nu numai s-o poti gandi, dar... sa si infaptuiesti... e, deja, prea mult pentru asteptarile mele.
Felicit leoaica, te-a epuizat intr-atat incat ai simtit sa strigi, sa arati lumii dragostea pentru ea. Te-ai despuiat, in vazul tuturor, fericit, alergand printre cuvinte, cum si eu, candva, despuiata fiind, de ganduri, dorinte, plina de cuvinte din cap pana-n picioare, (atarnau, bietele, pe umerii mei), fericita sa/mi strig, ca si tine, printre muguri, tu-iubirea, printre lacrimi... eu-neiubirea.
Ce bine prinde asemenea descatusare, adevarata poveste de dragoste.
" O proza plina de trairi ", vorba ta ! :)
Magule, e numai proza ? :))
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-21 11:08:37
Elena Toma, apreciez gestul tau.
Imi doresc sa fiu un element de echilibru pe acest site. As vrea mult de tot ca toate comentariile sa se refere la scrierea in sine - ca vor fi fiind ele favorabile sau nu - si nu sa se constituie in atacuri la persoana celui care semneaza textul. Si aici am in vedere pe oricine deschide o pagina din acest spatiu. Un spatiu menit literaturii. Si criticii ei.
Iti multumesc din nou.
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-04-21 10:13:29
Magule, e nevoie de critica ta, prima intru aprecierile mele.
Faca/se voia ta, imi retrag afirmatiile.
p.s un singur text, da, dar acesta face cat un roman:))
respectele mele, stii tu !
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-20 23:44:47
Elena, statuie? Pe criza asta? Și doar pentru un singur text?
Zic eu că era și mai economic, și mai aproape de ceea ce înseamnă valoarea literară a acestui text, dacă propuneai să fiu îngropat pînă la brîu și spoit cu var. Post mortem, bineînțeles.
Îți mulțumesc, Elena Toma.
Asta nu înseamnă că nu am rămas același critic acerb. O spun doar pentru a nu fi tentată să lași garda prea jos. :)
Uite, voi începe chiar aici, rugîndu-te să retracteză public fraza de mai jos
Oricum, bărbații acestui albastru europeean se simt hobiți, nu toți, probabil, dar unii... cu siguranță.
Altfel, voi considera neavenite orice aprecieri cu privire la textul meu, oricît de laudative ar fi ele.
Ar fi un început de normalizare a relațiilor pe acest site.
Procedezi cum crezi de cuviință. Dar nu vreau jigniri la adresa altora în pagina mea.
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-04-20 21:45:12
Liviu, azi ai făcut o crimă ! L-ai ucis pe Bordas, cel pe care-l știam eu, în fine... atât cât s-a lăsat, făcut cunoscut, în acest spațiu virtual. Azi, s-a împlinit un gând dintr-o poezie a mea : te privesc altfel, ai devenit pentru mine MAGUL și ce bine îți stă astfel. Nu puteam lăsa ziua, în trecerea ei spre mâine, fără a nu reciti mugurii. Dacă ar fi să vrei, să poți răspunde întrebării: cum ai reușit, înțeles, simțit să scrii asemenea text, ai scrie o carte, presupun. Oricum, bărbații acestui albastru europeean se simt hobiți, nu toți, probabil, dar unii... cu siguranță.
Azi, în lumea pătratelor mele e sărbătoare. Ți-am ridicat statuie. Pe bune !
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-20 21:30:51
Suzana, cuvintele aparțin tuturor. Trebuie doar să prinzi clipa cînd devin fluturi, gata să-și ia zborul.
Mulțumesc pentru primire.
Veronica, îmi era dor de bucuria cu care te apleci asupra textelor, asupra cuvintelor. Se simte în comentariile tale dragostea pentru cuvîntul scris.
Mi-a fost dor și de Mr. Simon. Sper că și lui de puțină critică mușcătoare.
Îți mulțumesc mult.
Vasile, dacă tot a trecut postul, nu cred să fie vreun păcat faptul că ți-au căzut bine cuvintele mele.
Elena Toma, teama ta era fără justificare. Nu mănînc oameni, chiar dacă, așa cum îi spuneam lui Vasile, am ieșit din post.
Înțeleg că ți-a plăcut textul, altfel nu ai fi intrat. Îți mulțumesc, pentru citire și pentru dedicații.
Adrian, textul era SURU'. Un text drag și mie. Chiar foarte drag.
Ai surprins esența. Scriitor în spații reci.
Îți mulțumesc mult.
Andrei, fină sau faină? Ori amîndouă?
Mulțam de urare.
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-04-20 18:25:18
Fină!
Se simte o oarecare relaxare.
Wellcome back!
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2009-04-20 16:15:22
...In primul paragraf ai cateva clisee (... asteptand ploaia in vreme de seceta, dorul buzelor fierbinti etc - parafrazand), dar, zic eu, tocmai acesta, in ciocnirea cu urmatoarele fraze, originale si liniar pasiunii eliberate de text, creaza stare de lectura irepetabila.
...Sa stii ca niciodata nu te-am simtti rece in scrieri. Mai degraba te-am simtit scriitor in spatii reci.
...Mi-aduc aminte de-o scriere de-a ta, cu un cal care urma sa fie eutanasiat de propriul sau stapan. Am uitat titlul. Cred ca-mi va ramane mereu in memorie acea schita.
...In final, incantat de intoarcerea ta! Sa fii sanatos!
Christos a inviat!
A.A.A
3,14 es (adica, "p.s") - vot. :)
A.A.A
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-04-20 16:04:01
Christos a înviat ! Simt să-mi arăt bucuria revenirii. Scormonind în pocnetul mugurilor tăi, la umbra înmuguririi lor, în plină zi, nu știu de ce, mi-am amintit două poezii dragi mie. Cu permisiunea mugurilor ce se vor înfloriți, le postez sub greutatea frumuseții desăvârșirii simțurilor tale.
1 - Jacques Prevert - Copiii care se iubesc
Copiii care se iubesc se-mbratiseaza in picioare
Langa portile noptii
Si trecatorii care trec ii arata cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Si numai umbra lor
Inlantuita umbra tremura in noapte
Starnind mania trecatorilor
Mania si dispretul lor si rasetele si invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt in alta parte dincolo de noapte
Mult mai presus decat lumina zilei
In orbitoarea stralucire a primei lor iubiri.
2 - Jacques Prevert - Pentru Tine, Dragostea Mea
Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.
.............................
colegial
ET
p.s am fost o curajoasă, îndemnată de simplitatea care mă caracterizează.
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-04-20 12:35:02
de spus s-a spus ce era de spus, stelele s-au gătat, eu rămân cu satisfacția lecturii, un text reușit.
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-04-20 06:35:21
Mr Simon!
Bun venit! Am vazut postarea mai devreme si citit intai PS-urile. N-am indraznit sa citesc, a fost ca si cand mi-as fi "pastrat" bucuria pentru mai tarziu, cum faceam cand eram copil si bagam in buzunar o caramea, daca aveam doua, iar pe a doua o mancam mai tarziu si incet, incet, ca sa nu se termine niciodata.
Vazusem in mare textul, imi spusesem "Hei, Mr Simon, ai patzit-o, ti-a venit randul sa te aprinzi, ce te faci?", dar nu am indraznit sa-l citesc, avand impresia ca voi comite o indiscretzie.
Am revenit mai tarziu, cand textul avea deja trei stele si doua comnentarii. Si am inceput sa citesc intai comentariile, apoi textul, cu teama, totusi, sa nu comit indiscretzia de care vorbeam mai sus.
Cum spune Radu, scrierea e fara cusur. O superba scrisoare de dragoste, care, daca e sa fie, poate face praf pe toate leoaicele tinere si mai putzin tinere din lume :))
Cele doua locuri de stelutze disponibile dupa Radu au fost ocupate (in mod discret) asa ca mie-mi ramane loc doar de un vot, cu care sa umplu si bucuria revenirii si tot, tot restul, striut si nestiut, spus si nespus....
Acuma, dupa ce ti-ai descarcat preplinul, vei fi iarasi Mr. Simon "acela", despre care eu banuisem ca oricat ar taia si spanzura, tot un om delicat ascunde, spre fericirea leoaicei, draga de ea :))
Frumoasa scriere, zau asa! Bravo! Are ACEEASI frumusetze despre care scriam astazi ca "doare".
Cu pretzuire,
VP.
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-04-20 00:14:53
"...am mîngîiat așternuturile, netezind cîte o cută, inspirînd adînc parfumul culcușului acela de femeie singură, cutremurîndu-mă la gandul că mi-a fost dat mie sa-l împart cu tine, nu mai era locul copilei acolo, era culcușul femeii din tine"
"Vom sta apoi unul lîngă altul, singuri în liniștea dumnezeiască a nopții care va urma, ascultînd ce își spun copacii atunci cînd le plesnesc mugurii."
Cateva fraze de la tine pe care as fi vrut si eu sa le astern. Dar ma bucur de prezenta ta vie.
Bine ai venit Liviu.
Suzana
Postat
de catre
Suzana Deac la data de
2009-04-19 22:24:55
Am fost mereu aici, Radu. Doar că am fost mai puțin vocal.
Iți mulțumesc pentru sinceritatea aprecierilor și pentru bucuria revederii.
Mai stau. O vreme, știu eu cît?
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-04-19 21:46:46
Din orice unghi as privi-o, lucrarea e impecabila, desi marturisesc ca nu satisface gustul meu, ca sa zic asa, ceva mai parsiv...
Daca e un experiment, a reusit, zic. Stea.
Daca te-ai intors de tot, inca una. Daca nu, cu tristete, am s-o iau inapoi...
cu prietenie,
Radu
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-04-19 21:38:21