|
|
|
|
|
|
|
|
|
ușa |
|
|
Text
postat de
Liviu Nanu |
|
|
ușa era întredeschisă și eu nu știam ce să fac.
îmi era teamă să intru îmi era teamă să o deschid larg
îmi era teamă să rămîn în fața ei
așteptam să vină altul mai hotărît
au venit mai mulți hotărîți
unul după celălalt și niciunul nu îndrăznea să intre
hotărîrea lor se muia și curgea pe trepte ca orologiul lui dali
se încurajau reciproc uneori își ironizau teama
dar teama era acolo o ceață verde plutind deasupra noastră
ușa era întredeschisă nicio cheie în broască
nicio cheie de care să ne legăm_agățăm_spînzurăm
doar gaura prin care priveam cu un ochi
și după aceea ridicam din umeri în fața următorului
ca un fel de plictis universal și indiferent
(ceea ce desigur era o mare minciună)
dar eu nu aveam cuvinte să pot descrie ce anume văzusem
și nici ceilalți nu puteau defini cu exactitate
sufeream toți de o curiozitate epistemică și contagioasă
pe care ne era jenă s-o mărturisim
ușa scîrțîia din balamale
între universul nostru bidimensional și cel de dincolo
fără a se mișca măcar un milimetru
să facem mai mult curent a zis unul
poate așa se va deschide singură
ce idee bună au zis ceilalți să facem mai mult curent
dar în jurul nostru nu era nici măcar o fereastră nici alte uși
decît adierea șoaptelor noastre prin care pluteau molii
între timp bărbaților le crescuseră bărbi sure
doamnele purtau capoate din deftină și zenana cu modele florale
cîteva femei născuseră unele aveau chiar nepoți
devenisem o familie mare
era o bătrînețe blîndă cu miros de ceai de tei și parfum de
levănțică împotriva moliilor
dar teama era încă acolo o ceață verde lipită de noi ca solzii
într-o zi un copil a lovit ușa cu piciorul
aceasta s-a deschis larg în fața noastră
dar nouă deja nu ne mai păsa noi ne trăisem viața
copilul însă a făcut un pas dincolo
mînat de curiozitatea lui personală
apoi s-a întors spre noi și ne-a spus: mdeah!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Deschiderile-chiar si ale usilor aparent nezavorate- le-ai intuit perfect: cer indrasneala si efort, furie chiar (uneori) si totul nu-i decat o cursa "contra cronometru".....relativitatea timpului in raport cu omul cere miscare.....
Sansa e numai a "copilului"....inceputul!
Sinteza istorica, poema ta, Liviu.
Valoros.
Calvar* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-04-07 17:12:40 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Epigramist, Veronica Pavel - mă onorează semnul de lectură și aprecirea asupra umilei mele încercări lirice. Am procedat la mici rearanjamente și prelucrări pe text. Îmi pare rău, că, imediat după ce am postat poezia, n-am mai putut intra pe acest site, probabil din cauze tehnice. |
|
|
|
Postat
de catre
Liviu Nanu la data de
2009-04-07 10:26:48 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Super-poem, in stilui inconfundabil al autorului.
Aproape ca n-am cuvinte...
|
|
|
|
Postat
de catre
General Motors la data de
2009-04-07 04:11:25 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Remarcabil!
*
VPL. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-04-06 22:30:51 |
|
|