|
|
|
|
|
|
|
|
|
Soldatul de fum |
|
|
Text
postat de
radu soim |
|
|
Undeva, departe, bat din nou tunurile...
Pasul devine parcă mai sprinten. Dreptul. Dreptul e mai sprinten decât stângul. Așa a fost mereu în ultimii douăzeci de ani. Dreptul nu poartă în el nicio schijă. Nu-l doare nimic la vreme de ploaie. Nu își târăște talpa prin praful drumului. Tresare mereu, la fiecare bătaie de tobă, la fiecare sunet de trompetă, la orice zăngănit de sabie.
Stângul e mai domol. Știe ce e durerea surdă, știe ce e oboseala, recunoaște furtuna înainte de a se ivi primul nor, trage mereu a odihnă...
Bat din nou tunurile. Bat a război. Va trebui să-și lustruiesc sabia, va trebui să-și ascută baioneta, va fi nevoit să-și aducă aminte toate comenzile pe care timpul i le-a alungat din memorie.
De douăzeci de ani așteaptă războiul acesta. Douăzeci de ani în care nu a făcut decât să mărșăluiască în căutarea lui, douăzeci de ani în care a adunat în haine colbul tuturor drumurilor, a cărat pe tălpi noroaiele tuturor câmpurilor străbătute, adulmecând în aer izul prafului de pușcă, trăgând cu urechea la șuierul vântului, doar-doar va fi purtând cu el bubuitul tunurilor, zăngănitul săbiilor. Douăzeci de ani în care pacea i-a înghețat în oase și în sânge. Iar acum, când tunurile bat din nou în depărtare, pacea aceea adunată timp de douăzeci de ani s-a prefăcut în plumb, îi atârnă tot mai greu în trup, se prelinge de-a lungul picioarelor care nu mai vor să asculte.
Stângul-dreptul-stângul-dreptul...
Haideți, mai avem doar două câmpii de străbătut și dealul acela blestemat dintre ele, mai înalt parcă decât toate dealurile urcate și coborâte până acum, mai semeț decât munții de odinioară, mai îndepărtat decât depărtarea însăși...
Piciorul stâng face ceea ce știe el să facă mai bine, îndeamnă la odihnă, trage parcă înapoi, așa cum a făcut în toți acești ultimi douăzeci de ani. Nu e războiul tău, pare să-i spună, tu nu mai poți purta războaie, nu mai ești vrednic de ele, pentru tine a venit vremea tihnei. Nu vezi, nu mai ești decât o arătare, soldat de fum purtat de vântul câmpiei, soldat de praf purtat odată cu colbul drumului, rotit în vârtejul vremurilor, uitat departe în urma ariergărzii, cufundat în pulberea măruntă stîrnită de roțile carelor și copitele bidiviilor.
Poate că nu e piciorul stâng cel care-i vorbește, ci gândul care îl mână, care îi dictează să se târască după cel drept, sau să se împotrivească lui.
Stângul-dreptul-stângul...
De douăzeci de ani aceeași monotonie... Poate că e acea parte din cotloanele minții care îl îndeamnă și ea să se oprească, să se prelingă în iarba înaltă de la marginea drumului și să aștepte ploaia să-l spele, să-i scurgă tot colbul din trup, să-l facă una cu țărâna din care toți ne tragem...
Dreptul, sau gîndul care-l silește înainte, îl trage după el, mai e doar dealul acela și încă o câmpie, dealul după care bat tunurile războiului și câmpia plină de fumul prafului de pușcă, de pulberea iscată de copitele cailor, de tumultul luptei și de chemarea morții, acolo e locul tău, acolo e ultima ta bătălie, acolo e locul unde vei reânvăța să trăiești sau te vei face una cu pulberea pământului, soldat de fum într-un fuior de fum, soldat de praf într-o mână de praf...
Soldat de fum, urmându-și războiul care, la rându-i, își așteaptă soldatul rătăcit în căutare, deal după deal, câmpie după câmpie, dealuri de fum și câmpii de fum străbătute de un soldat în căutarea războiului de altădată...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tot ce vă pot spune deocamdată, Amelia Cojocaru, este că vă înșelați.
Radu Șoim
|
|
|
|
Postat
de catre
radu soim la data de
2009-04-01 22:50:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
http://www.trilulilu.ro/SamoilaC/710abab8bcfbf3
ma insel oare?
belatores / cavalerul medieval care nu avea alt sens in lume; s-a dus in cruciada ca sa obtina, cica, mantuirea. de fapt, ca sa lupte, sa-si afle o menire pe care Biserica catolica, in conflictul sau cu politicul vroia s-o limiteze la 30 de zile pe an; atat putea lupta - 30 de zile si pacea care doare, doare fiindca inseamna moarte a nobletii, O noblete anume
soldatelul de plumb, fireste deghizat in Andrei Plesu, acelasi cavaler, aceeasi noblete in cautarea regelui, a regelui bun
pentru cine bat...clopotele?
:)
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-04-01 21:57:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Octavian-Sergiu Ciurtin, sincer să fiu, doar acele plecăciuni din finalul comentariului și nu altceva mă determină să cred că textul meu v-a plăcut. Mă înșel cumva?
Vă mulțumesc.
|
|
|
|
Postat
de catre
radu soim la data de
2009-04-01 15:31:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mihai robea, vă mulțumesc și dumneavoastră. Un comentariu care m-a emoționat. Nu mă așteptam.
|
|
|
|
Postat
de catre
radu soim la data de
2009-04-01 15:27:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un soldat soldat
mult remunerat
este vis ferice
este rai in bice
este lord al glumei
este chiar misel
ca se duce vorba...
chiar si dupa el!
dar tenor in viata
mult il mai rasfeti
ca precum poetii
de mult vin ...sunt beti!
radu, plecaciuni...frate!
t.
|
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2009-04-01 15:24:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
expresiv, mai mult, tulburător
Soldatul dumitale dacă va fi ajuns pe câmpul de luptă este un învingător.
Cum si aici sau aiurea, soldați ai cuvintelor, oameni liberi, mergând spre un vis |
|
|
|
Postat
de catre
mihai robea la data de
2009-04-01 14:55:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iar eu vă mulțumesc pentru lectură, iulia ralia. Desigur, chiar dacă nu știu ce și unde zice domnul Cristescu.
E un sentiment plăcut atunci când, nou fiind, te întâmpină cineva. Vă mulțumesc din nou.
|
|
|
|
Postat
de catre
radu soim la data de
2009-04-01 08:59:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
multumesc pentru scriere, textul acesta imi apare ca o contrapondere la al meu ...
poate ca gresesc. desigur, dar e placut, cum zice bine si dl. Cristescu.
mon estime, le nouveau ! |
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2009-03-31 19:05:17 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|