|
|
|
|
|
|
|
|
|
Moartea lui Gheorghe |
|
|
Text
postat de
corneliu zegrean |
|
|
"Când norii se lasă hoinărind peste vale,
Ei dau un semnal de tristeţe şi jale,
Pentru copilul ce trăieşte o dramă,
Pentru femeia ce plânge, cu lacrimi de mamă".
Corneliu
Scoală Teofile şi-nhamă un cal,
Că vreau, mai dimineaţă ,s-ajung la spital,
Mă doare, de-o vreme, prea tare în piept
Şi simt parcă o gâlmă sub umărul drept.
Mă doare grumazu şi prea des tuşesc,
Mă usc pe picioare, de-abia mai păşesc.
- Vin şi eu? Măi Gheorghe! Tu nu te simţi bine !
Sau iei şi copilul să meargă cu tine ?
Să poţi trimite-o vorbă, de-i fi internat,
Cu ce spune doctorul, domnul Ignat.
- Lasă, nevastă , că n-o fi un bai.
Legaţi la căruţă pe amândoi-cai !
Să meargă mai iute, că drumu-i cam lung
Şi aş vrea, mai devreme, la Dej să ajung.
Tu stai cu copiii, iar Teofil, în „Mihei”,
Să termine roata la cel din Căşei,
Că omul mi-o cere, el banii mi-a dat
Şi târgul e târg şi …sunt obligat.
Pe min m-or duce caii şi căţelul Grivei,
Ei ştiu bine drumul, că-s prietenii mei.
- Aşa-ncepe drama unui om „ostenit”,
Ce-ntregă viaţă din greu a muncit,
Să-şi crească urmaşii, vreo cinci copilaşi,
Muncind zi şi noapte, el n-avea relaş.
Cu barda şi dalta să facă un car,
Un plug sau o grapă , că este rotar.
Apo,să le vândă la târgul cel mare,
Să cumpere „locuri”, mai multe hectare;
- “Să le aibă copiii după ce, mă voi duce”,
- Spunea bietul om făcându-şi o cruce.
A fost şi pe front, în Primul Război,
C-o schije în umăr s-a-ntors înapoi,
Ce-o poartă demult, de la Cotul Oituz,
Luptând printre “hoarde”, lovit de-un obuz.
Se urcă-n căruţă pe o furcă de fân,
Îl ia pe Grivei şi îl strânge la sân,
Dă bice la cai şi pleacă la drum,
În urma lui lasă al colbului scrum,
Un praf de argilă, din drumul uscat,
Ce-i tare ca piatra, că n-a mai plouat.
Ajuns la spital, se dă jos din căruţă,
Deshamă pe „Ciloag” şi pe „Măriuţă”,
Le mângâie fruntea iar calu-i nechează,
Mişcând din codiţă: - Grivei ! Stai de pază !
Iar voi dragii mei, aveţi ce mânca,
Până când eu, la etaj voi urca,
Să-l caut pe doctor, să văd ce-o să zică,
Poate îmi dă nişte leacuri, să le iau din potică.
- Măi Gheorghe! Da ce ai? Dar nu eşti beteag?
- Întreabă portarul ce stă-n Dindeleag.
- Da… Du-te spre dreapta, pe holul mai lat,
Că azi e de gardă, domnul Ignat,
Un om, mai bătrân , ce-i tare de treabă,
Azi nu sunt prea mulţi, şi te ia mai degrabă.
- Neaţa Gheorghiţă, tot „schija” te doare ?
Sau rana din piept ţi-a făcut o tumoare ?
Eu…Rândul trecut când ai fost pe la mine
Ţi-am spus, să revii, că nu prea ţi-e bine.
- Aveţi drieptate şi încă una prea mare,
Muncesc tătă zua. Am de făcut nişte care
Pe datorii. Şi trebuie să le plătesc,
Am cinci copilaşi, pe care. . vreau să mi-i cresc.
- Ştiu bade Gheorghe, dar boala-i acută,
Ea nu te-nţelege şi nu te ascultă.
De n-o tratezi bine, ea tot avansează
Şi până la urmă viaţa-ţi „retează”.
Îţi scriu nişte pastile. Le primeşti din „potică”.
Ia câte două, de ţi-e rău, nici patru nu strică.
Poticarăşul ştie, ţi le dă fără bani,
Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, cât de mulţi ani.
Gheorghiţă ştii bine, cam de mult ai un „rac”,
Oricâtă voinţă aş avea, nu mai am ce să-ţi fac.
- Ştiu, domnule doctor, dar tăt am sperat
Să m-ai am nişte zile, dar. . . m-am înşelat.
- Şi ….Gheorghe se-ntoarce, cu-n salut respectuos,
Se duce spre uşă, pe trepte în jos,
Îi vâjâie capul, dar este lucid,
Că pentru el soarta e un „dar” prea stupid.
Îşi ia din potică reţeta prescrisă
Şi pleacă pe uşa din dos, că-i deschisă.
- Ajută-mă Doamne ! Să ajung la copii,
Că n-am multe ceasuri, doar „Tu” o mai ştii.
- Le pune căpăstru la cai şi îi leagă,
La oiştea lungă, prinsă-n teleagă.
Căţelul se zbate şi urlă a jale,
Iar caii nechează, pe rând, mai agale.
Bătrânul se-ntinde pe fânul rămas
Şi-o vorbă le spune:- Hai caii mei ! Mergem acas..
- Ei ştiu parcă drumul, stăpânului lor
Şi pleacă spre casă, la trap mai uşor.
Mergând pe drumeagul ce duce spre moară,
Îl vede „Ciorica”şi-ntreabă-ntr-o doară :
- Da! Ce-are „Cherecheşu”? Doar n-o fi băut ?
Că-n ultima vreme îl văd, mai mereu, abătut.
- O fi muncit tătă noaptea şi amu-i mai trudit
Şi tăt legănat de căruţă, o fi adurnit,
Vezi că şi timpu-i noros şi trage a ploaie,
- Îi răspunde agale, bătrâna „Jigoaie”.
- Caii ştiu drumul, l-or duce acasă ,
Hai mă Iuoane , nu-l scula ! Lasă…
- Ajunşi pe la „ Râtul de la Cruce”, caii opresc,
Şi tot mişcă capul, de parcă ghicesc,
Că Gheorghe, „stăpânul”, nu mai are grai,
Al său suflet bun, azi, merge spre „Rai”.
Câinele-i trage cu laba, „căbatul” uzat,
Îi linge o mână, apoi c-un lătrat :
Dă un „semnal” cailor să plece,
Că prietenul lor, Gheorghe, a murit şi deja, e rece.
- Cu capul plecat, caii pornesc, la pas mai uşor,
Se vede tristeţe si-n copitele lor,
Ar vrea să vorbească, dar nu ştiu să spună
Cum simt ei durerea ce-n piept o adună.
Ajunşi la podeţul ce duce-n ogradă,
O curte mai mare de parcă.-i o „stradă”.
Se opresc chiar la poarta ce este-ncuiată
Şi-ncep să “necheze” iar, câinele latră:
„Semnal de alarmă”! Dar nu pot să spună
Că Gheorghe e mort şi nu e a bună.
- O, Doamne ! Bărbate ! Dar ce e cu tine ?
- Se aude o voce. – Apo, lacrimi, suspine.
- Un bocet prelung: - Aprinde-ţi o candelă şi o lumânare
Că, tata e ţeapăn şi, n-are suflare.
- Aduce-ţi un „ţol”, să-l ducem în casă,
Că este târziu şi noaptea se lasă.
Tu! Liviuţ, treci peste vale şi du vestea în sat,
Şi anunţă părintele şi clopotariul, cu ce s-a ntâmplat.
Eu fac „Copârşeu”, c-avem scânduri late,
Iar tu noră dragă, te-ngrijeşti de bucate.
Să-i facem „prohodu”, aşa, cum o fi cel mai bine :
- Învie-mi-l Doamne ! Şi ia-mă pe mine !
- Se-nchină moşneagul ce-i gârbov de ani,
El este bunicul, celor „şase” orfani.
- Aceasta e drama lui Gheorghe, zis „Cherecheşu”,
Cunoscut primprejur şi-n tot „Sasnireşu”,
Ca om de onoare, şi-un bun gospodar,
Un convins familist, şi un meşter „rotar”.
- Gheorghiţă, tu te-ai „dus”, pe-o cărarea infinită,
Şi ai lăsat în urma ta: Cinci orfani cu o mamă necăjită,
Cu prea multe datorii, pe pământul cumpărat
Şi-o mulţime de proiecte şi grajdul neterminat.
Ce mă fac Doamne ! Cum să răzbesc ?
Copiii sunt mici şi cum o să-i cresc ?
Paraschiva-i mai mare, ce-i drept, mai „trufaşe”,
Cornel e micuţ. Nu te ştie, iar Emil e-n „faşe”.
Pe Tibi, Iuliana şi Doru , de suflet mi-l cere,
Că ei n-au copii şi au mai multă avere.
Pe toţi îi voi creşte că au sângele meu,
Îmi duc „Crucea-n spate”, cum o vrea Dumnezeu.
Eu nu-mi las copiii la tutori „ghizaţi”,
Să ajungă de „slugă”, să ajungă „argaţi”,
Eu le sunt Tutoare şi Tată le-oi fi,
Că asta mi-e soarta şi… nu voi muri.
- Şi anii-au trecut într-un ritm cadenţat,
Cei mici au crescut şi-au tot întrebat:
- Când vine tata ? Că-i dus cam de mult,
- Aş vrea, spune Emil, poveşti să-i ascult.
Aşa cum ne spune „Domnişoru” la şcoală,
Cu „lupi” şi cu ”capre”, cu „draci” şi cu „smoală”.
- Teofil ducea greul, crescând mărişor,
Plângea de durere de-al tatălui dor.
În „Mihei” sau pe câmpuri, de toate-a făcut,
Şi pot spune sincer, cu el am crescut.
- Eu vreau cărţi, caiete, eu vreau să-nvăţ carte,
Că aşa mi-a spus moşu : - „Ai şcoală, ai parte”.
- Da , măi copile !, „Bătrâna-i” răspunde
Şi eu aş dori, dar… n-am bani, de unde ?
Internatul mă costă, plus banii la şcoală,
Cum să-i plătesc, că „traisţa” mi-e goală.
- Cornel se întoarce şi pleacă plângând,
Apoi către ceruri se roagă spunând:
- Ajută-mă Doamne! Să-nvăţ. Că “Tu”eşti mai „bun”
Să ajung „oarecine” din satul străbun.
- Şi pleacă băiatul. Peste ani, ajuns un „ bărbat”,
Dar nu uită „greul” şi cât a luptat
Să-nfrunte destinul, blestemul să-l curme,
Ce are şi astăzi în mintea lui, urme:
„Stejarul” bătrân, cu atâtea rădăcini
Şi „Părul”cel dulce, cu multe tulpini.
- Eu , drama ta , - Gheorghe ! O ştiu din « poveste »
Şi încerc să o las urmaşilor – Veste,
Să ştie copiii, să ştie nepoţii,
Apoi, fiii lor şi stră-strănepoţii,
Că Gheorghe „trăieşte” în sufletul lor
Ca o flacără vie. El este un. . . „ nemuritor”
Gheorghe! Nu te-am cunoscut,
Eram mic , nepriceput,
Dar destinul m-a crescut.
M-a purtat în lung si-n lat,
Ţara-ntregă am colindat,
Dar de tine n-am uitat.
De-aceea tu, lună plină,
Ieşi de seară, fă-mi lumină,
Să văd drumul care duce,
La căsuţa de la cruce
Şi de-acolo ? Mai spre Grui,
La mormântul tatălui,
Să mă-nchin, să-i las o floare,
Un stejar mic la picioare,
Să crească să-l bată vântul,
Să-i păzească-n veci mormântul
În memoria celui care a fost
rădăcina sufletului meu.
Iunie – Septembrie 2003
Corneliu
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi! Dacă cei ce în urmă cu peste treizeci de ani au "Dansat" sub bagheta celui care i-a educat şi format ca "bărbaţi", nu m-au uitat; dacă fii şi urmaşii lor mă mai pomenesc, fie şi prin poveştile bunicilor;
Mă mândresc şi sunt cu inima-mpăcată că am făcut ceva pentru Tărişoara Mea.
Mâine sunt invitat şi voi participa la sărbătorirea "veteranilor" care au muncit, au luptat, s-au bucurat, au zâmbit sau au plâns, în unitatea căruia i-am pus şi eu o...cărămidă la temelie.
Pentru tine, Cristi, las ca amintire un poem scris în memoria unui prieten drag, poate comun, de pe poezii biz, care s-a jertfit în Irak. Pentru ce Cristii??
Ruga cea din urmă (Eroului Groşeanu)
Viaţa mea? Un bun pierdut
Căci n-am trăit-o cum am vrut.
Nevoile, anii mai grei,
Săraci au fost părinţii mei,
Iar eu… Apoi copiii mei,
De toate n-au avut.
De-aceea gândul m-a-ndemnat
Să mă-nrolez şi… Înarmat,
Să lupt pe frontul din Irak,
In ţara unui fost « Prusak »,
Ce n-a fost înger, doar un drac,
Dar…. Rău m-am înşelat.
Ştiam că nu va fi uşor
Pe acest pământ pustiitor.
Cu dune de nisip hoinar,
Un soare arzător, un jar,
Duşmani ce peste tot apar
Că, doar… E ţara lor.
Deşi eram bine feriţi,
Cu « zale » dure poleiţi,
Capcanele veneau din vânt,
Din aer şi chiar din pământ,
Iar vorba lor era un cânt :
Alah !… Alah !… Să-i nimiceşti!
Blestemul, iată ne-a cuprins,
« Tancheta » noastră s-a aprins,
Când sângele-mi curgea, părău,
Am ars de viu, îmi pare rău,
Că n-am murit în « satul » meu,
- Şi…. Astfel el s-a stins.
Eu nu mai am nimic de spus,
Căci gândurile mi-au apus.
Acum… Puterea este-n voi
Să-mi duceţi trupul înapoi
În ţara mea. Nu vreau să fiu printre eroi,
Pe acest pământ « distrus ».
Dar… Spune-ţi-le ălor mici,
Că o să-i plâng, de sus, de-aici.
Iar soaţei, un mic jurământ,
Să aibă grijă de mormânt
Si de « bătrâna » mea… plângând….
Să crească trei voinici.
O lacrimă fierbinte pentru cei ce s-au jertfit pe fronturile « nedreptăţii în : Irak, Afganistan, Angola, Kosovo etc. Pentru ce ? Pentru triumful unor politici bolnave şi a ideilor celor ce le promovează. Corneliu 18.10.2007 |
|
|
|
Postat
de catre
corneliu zegrean la data de
2009-03-27 13:07:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aşa v-am cunoscut, domnule Zegrean!
Acum vreo doi ani, impresionat de acest text, am inceput să caut date biografice despre dumneavoastră, astfel încât mi-aţi răspuns într-un comentariu: "dar de unde ştii tu atâtea!"
De-atunci am citit sute de poeme, am cunoscut zeci de autori, însă poezia aceasta a lăsat o amprentă adâncă memoriei mele.
Vot şi să ne trăiască tinerii de ieri că mâine vom fi ca ei!
majuru |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-03-26 17:05:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tavi!
Viaţa lui, pentru mine
a rămas doar amintire,
n-a fost zi şi n-a fost noapte
să nu-l plâng mai mult în.. şoapte.
Iar...
Destinul m-a purtat,
ţara-ntreagă am colindat,
dar de dânsul.. n-am uitat..
Lutul să-i fie uşor,
din acest pământ de dor,
sub cupola stelelor,
lângă el.... am... să cobor.. |
|
|
|
Postat
de catre
corneliu zegrean la data de
2009-03-26 15:53:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"De-aceea tu, lună plină,
Ieşi de seară, fă-mi lumină,
Să văd drumul care duce,
La căsuţa de la cruce
Şi de-acolo ? Mai spre Grui,
La mormântul tatălui,"
nu am cuvinte,am doar stea!
:))
sa traiesti Maria Ta!
:))
t. |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2009-03-25 18:08:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un om ostenit pe cale
vraja unei nopti
de jale
misterul unui Gheorghe
tulburat e lupta lui
june barbat
:))
cu vot,
t. |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2009-03-25 18:05:30 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|