PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Moartea lui Gheorghe Text postat de corneliu zegrean "Când norii se lasă hoinărind peste vale, Ei dau un semnal de tristeţe şi jale, Pentru copilul ce trăieşte o dramă, Pentru femeia ce plânge, cu lacrimi de mamă". Corneliu Scoală Teofile şi-nhamă un cal, Că vreau, mai dimineaţă ,s-ajung la spital, Mă doare, de-o vreme, prea tare în piept Şi simt parcă o gâlmă sub umărul drept. Mă doare grumazu şi prea des tuşesc, Mă usc pe picioare, de-abia mai păşesc. - Vin şi eu? Măi Gheorghe! Tu nu te simţi bine ! Sau iei şi copilul să meargă cu tine ? Să poţi trimite-o vorbă, de-i fi internat, Cu ce spune doctorul, domnul Ignat. - Lasă, nevastă , că n-o fi un bai. Legaţi la căruţă pe amândoi-cai ! Să meargă mai iute, că drumu-i cam lung Şi aş vrea, mai devreme, la Dej să ajung. Tu stai cu copiii, iar Teofil, în „Mihei”, Să termine roata la cel din Căşei, Că omul mi-o cere, el banii mi-a dat Şi târgul e târg şi …sunt obligat. Pe min m-or duce caii şi căţelul Grivei, Ei ştiu bine drumul, că-s prietenii mei. - Aşa-ncepe drama unui om „ostenit”, Ce-ntregă viaţă din greu a muncit, Să-şi crească urmaşii, vreo cinci copilaşi, Muncind zi şi noapte, el n-avea relaş. Cu barda şi dalta să facă un car, Un plug sau o grapă , că este rotar. Apo,să le vândă la târgul cel mare, Să cumpere „locuri”, mai multe hectare; - “Să le aibă copiii după ce, mă voi duce”, - Spunea bietul om făcându-şi o cruce. A fost şi pe front, în Primul Război, C-o schije în umăr s-a-ntors înapoi, Ce-o poartă demult, de la Cotul Oituz, Luptând printre “hoarde”, lovit de-un obuz. Se urcă-n căruţă pe o furcă de fân, Îl ia pe Grivei şi îl strânge la sân, Dă bice la cai şi pleacă la drum, În urma lui lasă al colbului scrum, Un praf de argilă, din drumul uscat, Ce-i tare ca piatra, că n-a mai plouat. Ajuns la spital, se dă jos din căruţă, Deshamă pe „Ciloag” şi pe „Măriuţă”, Le mângâie fruntea iar calu-i nechează, Mişcând din codiţă: - Grivei ! Stai de pază ! Iar voi dragii mei, aveţi ce mânca, Până când eu, la etaj voi urca, Să-l caut pe doctor, să văd ce-o să zică, Poate îmi dă nişte leacuri, să le iau din potică. - Măi Gheorghe! Da ce ai? Dar nu eşti beteag? - Întreabă portarul ce stă-n Dindeleag. - Da… Du-te spre dreapta, pe holul mai lat, Că azi e de gardă, domnul Ignat, Un om, mai bătrân , ce-i tare de treabă, Azi nu sunt prea mulţi, şi te ia mai degrabă. - Neaţa Gheorghiţă, tot „schija” te doare ? Sau rana din piept ţi-a făcut o tumoare ? Eu…Rândul trecut când ai fost pe la mine Ţi-am spus, să revii, că nu prea ţi-e bine. - Aveţi drieptate şi încă una prea mare, Muncesc tătă zua. Am de făcut nişte care Pe datorii. Şi trebuie să le plătesc, Am cinci copilaşi, pe care. . vreau să mi-i cresc. - Ştiu bade Gheorghe, dar boala-i acută, Ea nu te-nţelege şi nu te ascultă. De n-o tratezi bine, ea tot avansează Şi până la urmă viaţa-ţi „retează”. Îţi scriu nişte pastile. Le primeşti din „potică”. Ia câte două, de ţi-e rău, nici patru nu strică. Poticarăşul ştie, ţi le dă fără bani, Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, cât de mulţi ani. Gheorghiţă ştii bine, cam de mult ai un „rac”, Oricâtă voinţă aş avea, nu mai am ce să-ţi fac. - Ştiu, domnule doctor, dar tăt am sperat Să m-ai am nişte zile, dar. . . m-am înşelat. - Şi ….Gheorghe se-ntoarce, cu-n salut respectuos, Se duce spre uşă, pe trepte în jos, Îi vâjâie capul, dar este lucid, Că pentru el soarta e un „dar” prea stupid. Îşi ia din potică reţeta prescrisă Şi pleacă pe uşa din dos, că-i deschisă. - Ajută-mă Doamne ! Să ajung la copii, Că n-am multe ceasuri, doar „Tu” o mai ştii. - Le pune căpăstru la cai şi îi leagă, La oiştea lungă, prinsă-n teleagă. Căţelul se zbate şi urlă a jale, Iar caii nechează, pe rând, mai agale. Bătrânul se-ntinde pe fânul rămas Şi-o vorbă le spune:- Hai caii mei ! Mergem acas.. - Ei ştiu parcă drumul, stăpânului lor Şi pleacă spre casă, la trap mai uşor. Mergând pe drumeagul ce duce spre moară, Îl vede „Ciorica”şi-ntreabă-ntr-o doară : - Da! Ce-are „Cherecheşu”? Doar n-o fi băut ? Că-n ultima vreme îl văd, mai mereu, abătut. - O fi muncit tătă noaptea şi amu-i mai trudit Şi tăt legănat de căruţă, o fi adurnit, Vezi că şi timpu-i noros şi trage a ploaie, - Îi răspunde agale, bătrâna „Jigoaie”. - Caii ştiu drumul, l-or duce acasă , Hai mă Iuoane , nu-l scula ! Lasă… - Ajunşi pe la „ Râtul de la Cruce”, caii opresc, Şi tot mişcă capul, de parcă ghicesc, Că Gheorghe, „stăpânul”, nu mai are grai, Al său suflet bun, azi, merge spre „Rai”. Câinele-i trage cu laba, „căbatul” uzat, Îi linge o mână, apoi c-un lătrat : Dă un „semnal” cailor să plece, Că prietenul lor, Gheorghe, a murit şi deja, e rece. - Cu capul plecat, caii pornesc, la pas mai uşor, Se vede tristeţe si-n copitele lor, Ar vrea să vorbească, dar nu ştiu să spună Cum simt ei durerea ce-n piept o adună. Ajunşi la podeţul ce duce-n ogradă, O curte mai mare de parcă.-i o „stradă”. Se opresc chiar la poarta ce este-ncuiată Şi-ncep să “necheze” iar, câinele latră: „Semnal de alarmă”! Dar nu pot să spună Că Gheorghe e mort şi nu e a bună. - O, Doamne ! Bărbate ! Dar ce e cu tine ? - Se aude o voce. – Apo, lacrimi, suspine. - Un bocet prelung: - Aprinde-ţi o candelă şi o lumânare Că, tata e ţeapăn şi, n-are suflare. - Aduce-ţi un „ţol”, să-l ducem în casă, Că este târziu şi noaptea se lasă. Tu! Liviuţ, treci peste vale şi du vestea în sat, Şi anunţă părintele şi clopotariul, cu ce s-a ntâmplat. Eu fac „Copârşeu”, c-avem scânduri late, Iar tu noră dragă, te-ngrijeşti de bucate. Să-i facem „prohodu”, aşa, cum o fi cel mai bine : - Învie-mi-l Doamne ! Şi ia-mă pe mine ! - Se-nchină moşneagul ce-i gârbov de ani, El este bunicul, celor „şase” orfani. - Aceasta e drama lui Gheorghe, zis „Cherecheşu”, Cunoscut primprejur şi-n tot „Sasnireşu”, Ca om de onoare, şi-un bun gospodar, Un convins familist, şi un meşter „rotar”. - Gheorghiţă, tu te-ai „dus”, pe-o cărarea infinită, Şi ai lăsat în urma ta: Cinci orfani cu o mamă necăjită, Cu prea multe datorii, pe pământul cumpărat Şi-o mulţime de proiecte şi grajdul neterminat. Ce mă fac Doamne ! Cum să răzbesc ? Copiii sunt mici şi cum o să-i cresc ? Paraschiva-i mai mare, ce-i drept, mai „trufaşe”, Cornel e micuţ. Nu te ştie, iar Emil e-n „faşe”. Pe Tibi, Iuliana şi Doru , de suflet mi-l cere, Că ei n-au copii şi au mai multă avere. Pe toţi îi voi creşte că au sângele meu, Îmi duc „Crucea-n spate”, cum o vrea Dumnezeu. Eu nu-mi las copiii la tutori „ghizaţi”, Să ajungă de „slugă”, să ajungă „argaţi”, Eu le sunt Tutoare şi Tată le-oi fi, Că asta mi-e soarta şi… nu voi muri. - Şi anii-au trecut într-un ritm cadenţat, Cei mici au crescut şi-au tot întrebat: - Când vine tata ? Că-i dus cam de mult, - Aş vrea, spune Emil, poveşti să-i ascult. Aşa cum ne spune „Domnişoru” la şcoală, Cu „lupi” şi cu ”capre”, cu „draci” şi cu „smoală”. - Teofil ducea greul, crescând mărişor, Plângea de durere de-al tatălui dor. În „Mihei” sau pe câmpuri, de toate-a făcut, Şi pot spune sincer, cu el am crescut. - Eu vreau cărţi, caiete, eu vreau să-nvăţ carte, Că aşa mi-a spus moşu : - „Ai şcoală, ai parte”. - Da , măi copile !, „Bătrâna-i” răspunde Şi eu aş dori, dar… n-am bani, de unde ? Internatul mă costă, plus banii la şcoală, Cum să-i plătesc, că „traisţa” mi-e goală. - Cornel se întoarce şi pleacă plângând, Apoi către ceruri se roagă spunând: - Ajută-mă Doamne! Să-nvăţ. Că “Tu”eşti mai „bun” Să ajung „oarecine” din satul străbun. - Şi pleacă băiatul. Peste ani, ajuns un „ bărbat”, Dar nu uită „greul” şi cât a luptat Să-nfrunte destinul, blestemul să-l curme, Ce are şi astăzi în mintea lui, urme: „Stejarul” bătrân, cu atâtea rădăcini Şi „Părul”cel dulce, cu multe tulpini. - Eu , drama ta , - Gheorghe ! O ştiu din « poveste » Şi încerc să o las urmaşilor – Veste, Să ştie copiii, să ştie nepoţii, Apoi, fiii lor şi stră-strănepoţii, Că Gheorghe „trăieşte” în sufletul lor Ca o flacără vie. El este un. . . „ nemuritor” Gheorghe! Nu te-am cunoscut, Eram mic , nepriceput, Dar destinul m-a crescut. M-a purtat în lung si-n lat, Ţara-ntregă am colindat, Dar de tine n-am uitat. De-aceea tu, lună plină, Ieşi de seară, fă-mi lumină, Să văd drumul care duce, La căsuţa de la cruce Şi de-acolo ? Mai spre Grui, La mormântul tatălui, Să mă-nchin, să-i las o floare, Un stejar mic la picioare, Să crească să-l bată vântul, Să-i păzească-n veci mormântul În memoria celui care a fost rădăcina sufletului meu. Iunie – Septembrie 2003 Corneliu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Cristi! Dacă cei ce în urmă cu peste treizeci de ani au "Dansat" sub bagheta celui care i-a educat şi format ca "bărbaţi", nu m-au uitat; dacă fii şi urmaşii lor mă mai pomenesc, fie şi prin poveştile bunicilor; Mă mândresc şi sunt cu inima-mpăcată că am făcut ceva pentru Tărişoara Mea. Mâine sunt invitat şi voi participa la sărbătorirea "veteranilor" care au muncit, au luptat, s-au bucurat, au zâmbit sau au plâns, în unitatea căruia i-am pus şi eu o...cărămidă la temelie. Pentru tine, Cristi, las ca amintire un poem scris în memoria unui prieten drag, poate comun, de pe poezii biz, care s-a jertfit în Irak. Pentru ce Cristii?? Ruga cea din urmă (Eroului Groşeanu) Viaţa mea? Un bun pierdut Căci n-am trăit-o cum am vrut. Nevoile, anii mai grei, Săraci au fost părinţii mei, Iar eu… Apoi copiii mei, De toate n-au avut. De-aceea gândul m-a-ndemnat Să mă-nrolez şi… Înarmat, Să lupt pe frontul din Irak, In ţara unui fost « Prusak », Ce n-a fost înger, doar un drac, Dar…. Rău m-am înşelat. Ştiam că nu va fi uşor Pe acest pământ pustiitor. Cu dune de nisip hoinar, Un soare arzător, un jar, Duşmani ce peste tot apar Că, doar… E ţara lor. Deşi eram bine feriţi, Cu « zale » dure poleiţi, Capcanele veneau din vânt, Din aer şi chiar din pământ, Iar vorba lor era un cânt : Alah !… Alah !… Să-i nimiceşti! Blestemul, iată ne-a cuprins, « Tancheta » noastră s-a aprins, Când sângele-mi curgea, părău, Am ars de viu, îmi pare rău, Că n-am murit în « satul » meu, - Şi…. Astfel el s-a stins. Eu nu mai am nimic de spus, Căci gândurile mi-au apus. Acum… Puterea este-n voi Să-mi duceţi trupul înapoi În ţara mea. Nu vreau să fiu printre eroi, Pe acest pământ « distrus ». Dar… Spune-ţi-le ălor mici, Că o să-i plâng, de sus, de-aici. Iar soaţei, un mic jurământ, Să aibă grijă de mormânt Si de « bătrâna » mea… plângând…. Să crească trei voinici. O lacrimă fierbinte pentru cei ce s-au jertfit pe fronturile « nedreptăţii în : Irak, Afganistan, Angola, Kosovo etc. Pentru ce ? Pentru triumful unor politici bolnave şi a ideilor celor ce le promovează. Corneliu 18.10.2007   Postat de catre corneliu zegrean la data de 2009-03-27 13:07:43               Aşa v-am cunoscut, domnule Zegrean! Acum vreo doi ani, impresionat de acest text, am inceput să caut date biografice despre dumneavoastră, astfel încât mi-aţi răspuns într-un comentariu: "dar de unde ştii tu atâtea!" De-atunci am citit sute de poeme, am cunoscut zeci de autori, însă poezia aceasta a lăsat o amprentă adâncă memoriei mele. Vot şi să ne trăiască tinerii de ieri că mâine vom fi ca ei! majuru   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-03-26 17:05:09               Tavi! Viaţa lui, pentru mine a rămas doar amintire, n-a fost zi şi n-a fost noapte să nu-l plâng mai mult în.. şoapte. Iar... Destinul m-a purtat, ţara-ntreagă am colindat, dar de dânsul.. n-am uitat.. Lutul să-i fie uşor, din acest pământ de dor, sub cupola stelelor, lângă el.... am... să cobor..   Postat de catre corneliu zegrean la data de 2009-03-26 15:53:26               "De-aceea tu, lună plină, Ieşi de seară, fă-mi lumină, Să văd drumul care duce, La căsuţa de la cruce Şi de-acolo ? Mai spre Grui, La mormântul tatălui," nu am cuvinte,am doar stea! :)) sa traiesti Maria Ta! :)) t.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-03-25 18:08:30               un om ostenit pe cale vraja unei nopti de jale misterul unui Gheorghe tulburat e lupta lui june barbat :)) cu vot, t.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-03-25 18:05:30	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23958 Comentarii: 120087 Useri: 1426
ADMINISTRARE