PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Deşertul indigo Text postat de Bot Eugen Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei, scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde dialogări dintre femei şi şerpi cu clopoţei, dulcele delir al unor patimi muribunde. Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti prin beznă preumblă... Bravează clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează... Mă-nfiază, tu, stea singuratică, să strălucesc cu a ta umbră pe un munte de lumină şi, lucid, să-mi curm zilele cu o rază. E noapte şi sub tăişul alb al Lunii lira bardului păleşte. E anarhie, cu alcoolici şi satrapi benchetuind pe-un piedestal. E întuneric şi deasupra mea un înger priveghează lupeşte. Îmi scrutează demonul lacrimile cu ochiul treziei chirurgical. Mai palid pare iarna, pe o arteră sângerând, prădătorul ce-a căzut în ghearele nimfei de pradă. Melancolia-l escortează pe marele înfrânt cu o mare de făclii prin labirintul de zăpadă... Privind la eclipsă, costelivul sihastru aude carnea fremătând sub sorii cu pete, şi simte-năuntru cum deşertul albastru îl sărută cu foc, îl devorează cu sete. Ghilotinează-i, Doamne, strigătele în apus, ca noaptea târziu, de pe eşafodul Lunii, să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol, pe treptele înalte ale rugăciunii. Dezleagă-i zilele, bunule Domn, de noaptea celor bolnavi de nesomn. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE