|
|
|
|
|
|
|
|
|
Când libelula țese visurile |
|
|
Text
postat de
Suzana Deac |
|
|
o groapă cu gura căscată
călca cu atenție
să nu cadă în ea
își ridica piciorul deasupra scenariului
artificiu lăsat în urmă
cu pași inerți, bine calculați
parcă ar purta costumul propriu
din care lipsește stăpânul
așa se plimbau el și haina străină
de la naștere programat
sufletul întrebat n-avea glas
locul s-a oprit pe marginea gropii
timpul agățat pe vârful crengii
mai să cadă
pășea cu grijă
să nu calce în neant
să nu cadă pe el clipa din copac
să-l strivească
țesea planuri
să mergi tot înainte
să nu te gândești chiar
la trecutul de acum
să găsești un prieten
dintr-un apus
când libelula țesea visurile
cernute
și lega culorile într-un curcubeu
după treizeci de ani trecuți
el s-a ascuns în propria-i umbră
și tu trebuie să pășești
să cauți sinteza culorilor din poveste
până la genunchi
ca să uiți durerea de acum
de dragul celei vechi
care te atinge
până te încălzește
să fii, ce nu ai putut
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23958 |
|
|
Comentarii:
120087 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|