FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
răvaș de primăvară
Text postat de Mariana Ghicioi
iubitul meu,

azi am făcut tocmeală
cu-acești doi fluturi
galbeni, grași și beți
să-ți ducă, să-l citești și să-l înveți,
poemul meu,
cel scris fără cerneală.

cu rouă-i scris.
cum nu aș vrea să piară,
iar ei, bezmetici, cum nu știu de rele,
din doi bureți
am încropit umbrele,
să îl ferească,
fiindcă-i soare-afară.

parfumul meu,
de-asemeni, pe antene
ți-l vor aduce, să ți-l amintești.

pe frunze de trifoi să-i odihnești,
de bagi de seamă
că-i cuprinde-o lene…

când s-or trezi,
trimite-i înapoi,
căci mă apuc să-ți scriu
poeme noi.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Corul antic, am auzit abia acum, într-un târziu... :)
Mulțumesc mult!



Mirela, mulțumesc frumos! Te îmbrățișez!
 
Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2009-03-19 20:00:42
         
 
  Mari, las si eu un vot la spartul targului:)
Prietenii stiu dc;)


P.S. Anda are dreptate, din pacate:(pentru mine:)


Cu acelasi drag,
Mirela
 
Postat de catre Mirela Lungu la data de 2009-03-19 19:56:39
         
 
  replici de eros inaripat sau de dionysos la tinerete, cei doi galbenei dolofani si parfumati fluturi s-au odihnit destul :)

de bagi de seamă
că-i cuprinde-o lene…
când s-or trezi,
trimite-i înapoi


pssst, se simt vibratii... auzi?



 
Postat de catre definitiv retras la data de 2009-03-19 12:39:05
         
 
  Ingadule iubit, îmi pare rău
Că solii mei făcură tămbălău.
Stricară biet poem fără cerneală
Și-ți cauzară ție supărare...
Când se întorc, le trag o chelfăneală
De-o să mă pomenească fiecare. :)

Mulțumesc, Elena, tare faină și haioasă replică!



Carmen, mulțumesc!



Vasile, mă uimești, parol, mon cher...
Eu, când te văd cum ne evaluezi,
Te-ncurajez să te reprofilezi
O vreme, în domeniul hotelier. :)

Mersi, Vasile. Glumesc mai sus, desigur.



Elena, mulțumesc frumos!



Anda, faci o alăturare care mă onorează. Le salut pe cele două Adriane și le asigur că le citesc cu drag și apreciere.
Îți mulțumesc mult!
Ai dreptate, acolo am strecurat un dativ ușor egoist, care nici nu sună bine. Voi modifica.


Mult soare, mulți fluturi și multe flori să vă bucure, pe toți, în primăvara aceasta!
 
Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2009-03-16 14:14:29
         
 
  erata

Stii...
 
Postat de catre Anda Andries la data de 2009-03-16 11:27:43
         
 
  Intotdeauna mi-au placut poemele tale, aceeasi sensibilitate si simtamant curat feminin pe care le mai regasesc in versurile Adrianei Giurca si Adrianei Lisandru! Sunteti un trio de invidiat, bravo fetelor!

Stii..ultima strofa suna minunat asa: (fara a se modifica nimic din mesaj si din frumusetea exprimarii!)

când s-or trezi,
trimite-i înapoi,
căci mă apuc să-ți scriu
poeme noi.

vot
 
Postat de catre Anda Andries la data de 2009-03-16 11:27:04
         
 
  Iată, cu talent, se pot scrie poeme în vers clasic, fără să fie pastișe, fără să fie facile ori fără să pară că ar fi din vremea înaintașilor.

Poem frumos, sensibil, cu o perceptibilă notă de umor și cu o undă de speranță binefăcătoare. Da se poate scrie și așa. Adică frumos. Care a cam dispărut din poezie.

De remarcat:

"poemul meu,
cel scris fără cerneală."

"de bagi de seamă
că-i cuprinde-o lene…"
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2009-03-16 07:44:23
         
 
  am început ziua cu un poem bun, ieri am alergat toatî ziua pe europeeea să caut poezie.
vot și
*** din (din 5)
 
Postat de catre vasile iftime la data de 2009-03-16 06:38:20
         
 
  Un poem care emana o iubire de o puritate asemeni anotimpului in cauza - Frumos
SIC
 
Postat de catre Carmen Stanciu la data de 2009-03-16 00:03:47
         
 
  Replay

Iubito, am primit răvașul tău
Și mult m-am bucurat, să nu te mire;
Atâta doar: sensibil sunt din fire,
“Donc”, solii m㠑nervară, știi cum? Rău!

Și grași, și galbeni, peste toate, beți,
Ăi fluturi cu privirile buimace,
La crâșmă-n sat, cu niște haidamace,
Au tras un chef pe cinste. Nătăfleți!

Cei doi bureți, de foame, i-au mâncat
(Din care tu ai încropit umbrele),
Am prins, din zbor, doar două cuvințele
Rămase, prin minune. Ce păcat!

Parfumul tău?! Nici vorbă! Pe antene
Era un damf de vodcă și de vin,
Trăsni-i-ar Dumnezeu, că mare chin
Îmi fu să-i liniștesc, măcar puțin.

Dar cel mai rău era că lălăiau
Din ce în ce mai tare. Câinii-n sat
S-au pus pe hămăit și pe urlat,
De nu știam pe unde să o iau!

Așa că, Mari dragă, altădat’,
Trimite-mi soli ca lumea! Te-am pupat!

*Ingad
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-03-15 23:56:52
         
 
  Doar adie, Lory. Până ajunge în Vale, mai este. Mi-e dor de ea și de brândușele din munte. Așa-i că și ție?
Și eu îți mulțumesc. Te îmbrățișez cu drag și aștept să te revăd.
 
Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2009-03-15 22:15:28
         
 
  s u p e r b poem!

adie a primavara, Mariana!
Multam fain, dascalito!

*
 
Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2009-03-15 22:04:15
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23957
Comentarii: 120086
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE