|
|
|
|
|
|
|
|
|
rocada rubinelor (pentru Doria și Teodora Munteanu, mici minuni) |
|
|
Text
postat de
eugenia reiter |
|
|
unele momente sunt dure
dure ca o stare de fluture
degetul tău îmi face semn să tac
poate de aceea
gândurile mele nu ajung niciodată până la tine
mă strecor înăuntru cu băgare de seamă
ușa rămâne deschisă
cu un zâmbet am oprit toate ceasurile privind la voi
o petunie sărută sfios aerul
în urma călcâielor au rămas toate amintirile
prăbușite de-a valma în mine
mă voi gândi la asta o veșnicie
țipătul a fost cu mult înaintea tăcerii
se deschid ochi
se îmbracă inimi
un strat de primăvară atârnă deasupra pervazului
ca un plâns flămând și la o oră atât de exactă
sub greutatea primului cuvânt pe care abia aștepți să-l rostească
cometele și-au întrerupt călătoria
numai noi îmbătrânim timpuriu dospind păcate
rătăcesc agale prin poemul ăsta
îmi iau câteva zile libere să tac
să pândesc să ascult să uit
liliacul cum înflorește
câtă primăvară poate fi într-un singur cuvânt - tati?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
din respect pentru Vasile Munteanu, care de ieri este din nou tatic, am hotarat sa nu las loc comentariilor. |
|
|
|
Postat
de catre
eugenia reiter la data de
2009-03-12 21:43:17 |
|
|