|
|
|
|
|
|
|
|
|
femeii de langa noi |
|
|
Text
postat de
adrian paparuz |
|
|
niciodată n-am știut
cum poți tu aduna atâta iubire
și ce e la tine acolo
în suflet diminețile în care
surâsul tău singur
alungă toate nopțile acestei lumi
niciodată n-am știut
nici măcar nu te-am întrebat
unde îți așezi
pe unde mai găsești tu loc
pentru atâta iubire
în fiecare zi
și cum reușești de fiecare dată
să-mi alungi toate fricile
adunate în mine
chiar și acum
privindu-te dormind
alături de îngeri
simt deja cum visele tale
au înflorit toate speranțele mele înghețate
vrei să rămâi primăvara mea
pentru încă o veșnicie?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aș înlocui fricile cu temerile
și cum reușești de fiecare dată
să-mi alungi temerile
plăcut pe pagina ta. păcat, treceți neobservați.
vot și stea
|
|
|
|
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-03-11 11:59:00 |
|
|