|
|
|
|
|
|
|
|
|
femeia cu sacoșe |
|
|
Text
postat de
Tania Ramon |
|
|
Mi-am luat azi primăvara și am plimbat-o cu mine pe străzi, ca pe un copil ce rîde aratînd cu degetul înspre moșul cu barbă, înspre femeia cu sacoșe, spre mașini, spre tatăl care tocmai își cumpără iar țigări și spre mama care are neîngrijit părul și privirea ușor pierdută, ieșind în grabă la aer cu el, cu micuțul, lăsînd în casă toate neterminate, la fel ca atunci cînd dorește sticla cu ceai sau vrea în brațe. I-am arătat în fugă vitrinele, cum multe din ele nici nu au scăpat de aranjamentele de Crăciun, arătau obosite.
Am trecut si pe lîngă piațeta de flori unde prețul sărea în ochi mai tare decît florile. Lîngă ea, la fel ca și în alți ani, stau înșirate măsuțele cu mărțișoare, improvizate, fără să aducă nimic nou. Clienți însă erau, preocupați să numere banii, să aleagă modelele, să se conformeze acelui trebuie duse și la școală mărțișoare și la servici și acolo și acolo, preocupați să ajungă la masa de seară sau în altă parte. Preocupați. Iar eu, preocupată să nu-i fie frig primăverii, să nu răcească îmbrăcată așa subțire în lujeri de mîțișori, treceam. Prin mine.
Uneori primăverile sunt atît de grele, la fel ca niște trupuri mustind de apă, trîntite pe mal, abandonate și musai să înflorească. Și fiecare mugur ce se deschide sună ca și portița de la casa bătrînească. Te amețește parfumul, te îmbătrînește rugina strînsă pe zăvor și aleea pare nesfîrșită pînă la căsuța cît și o nucă. Și deodată, ești bolnav.
Rareori ești primăvara care te duce pe lună și merii au chipul iubit. Se spune că asta se întîmplă doar o dată în viață. La fel ca un drum de inițiere în țara minunilor. O dată ce crezi în ele, pentru ce să mai faci un alt drum? O dată ce știi iubirea, acel moment în care treci dintr-o stare în alta: curgi, arzi, plutești, te spargi, te aduni, te rotunjesti sau te diseci în unghiuri și toate astea pentru cineva... pentru ce să mai iubești a doua oară?
Dar tocmai pentru că nu există un singur cineva.
Așa învățăm doar că trebuie să fie. Că nu e bine să fim singuri, că trebuie să ne adunăm cîte doi într-o casă. La un moment dat iubim pentru că știm că trebuie să iubim, pentru că știm că trebuie să avem inima deschisă, să respire la fel ca și un plămîn. Sunt atîtea teste, cărți, studii în care acest mecanism de a iubi este disecat și aparent lămurit. Însă chipul iubit nu ți-e ușor să îl găsești în miile de priviri ce își caută și ele chipul iubit. Priviri ca niște licurici se învîrt în parcul în care trandafirii stau încă sub foliile de plastic, legați și ascunși de frig. Uneori, aceste priviri sunt fluturi, alteori vrăbii ce se ceartă. Uneori mi-e ușor să le adun într-un singur chip, alteori parcă ar fi lumina plouată.
Cine ești și unde să te pun? - se întoarce spre mine primăvara dintr-o dată. Iar eu, care tocmai o luasem la plimbare ca pe un copil, uit că mă plimbam pe țărmul de la Marea Moartă, fiind aceeași femeie cu sacoșe de amintiri. Și o iau de la capăt. Și asta pentru că, nu partenerul în sine a contat, ci ceea ce a determinat el să crească în mine: un copil, un sentiment, o stare, o melodie, o planetă.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ptr Veronica, continuarea ideii: teama exista atata timp cat vedem pe strada acele femei care isi duc singure sacosele de cumparaturi spre casa, indiferent daca in ele sunt alimentele zilnice sau visele. |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2009-03-01 22:38:19 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Simina, nu cred ca e speciala doar pentru romani aceasta zi, primavara e o chestiune cosmica deja pentru sufletele noastre, multumesc de ganduri.
Veronica, interesante suntem noi, femeile, cum strangem fiecare floare si o presam intre coperti de carte, cum strangem fiecare privire si o legam de un eveniment desi stim ca dragostea e dincolo de toate acestea. Atata timp cat noi stim sa daruim nu am avea de ce sa ne temem ca vom ramane singure. Si totusi teama exista.
Multumesc pentru vot.
Tania |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2009-03-01 22:35:37 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Interesant text.
Vot,
VPL. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-03-01 17:54:34 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dragă Tania,
Este 1 Martie și această zi este specială pentru toți românii.
Este momentul să ne încărcăm cu energia proaspătă a primăverii și să ne bucurăm de seninul universului.
Îți trimit în dar un marțișor cu parfum de ghiocei să-ți însenineze ziua și să-ți aducă bucurie in suflet.
Cu deosebită considerație ,
Simina S. |
|
|
|
Postat
de catre
Simina S Scladan la data de
2009-03-01 11:09:39 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|