PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Nu dau titlu! Text postat de latunski criticul După moartea lui Grigore Vieru, mi s-a cerut, mi s-a comandat în mod imperios: „Scrie şi tu ceva despre Grigore Vieru, susţinem un medalion literar pe această temă”. Nici pixul meu (30 de bani bucata), nici tastatura răpănoasă n-au vrut să funcţioneze la comandă. Am încercat să scriu un text metaforic, tangent. A ieşit „Vă ordon, treceţi Styxul!”, valabil ca alegorie, dar avortat ca realizare. „Medalionul” s-a ofilit, carcasa a ruginit şi evenimentul s-a consumat. Mai zilele trecute, teleghidat, am scris dintr-o suflare acest, să-i zic eseu? Nu ştiu. Vi-l ofer spre lecturare, doar pentru a nu se umple de praf într-un fişier din memoria cutiei în faţa căreia pierd timpul. ZIDIRE DIN ZIDIRE Omul Grigore Vieru a trecut apele învolburate ale Styxului în miezul acestui ianuarie senin, al anului 9 după Sfîrşitul Lumii (dSL, prescurtat). Cum sfîrşitul lumii încă se mai lasă aşteptat, poetul Grigore Vieru –născut şi nu făcut din neîmplinirea, fatalismul şi fractura istorică (gene caracteristice ale acestui neam) – va mai rămîne în amintirea noastră şi a viitorilor adoratori de icoane nemăsluite pe pereţi, tot atît cît va rămîne şi mentorul său spiritual, fiul căminarului Eminovici. Mai ales că, viaţa, opera şi moartea sa au fost legate indisolubil de poetul Eminescu. Să fie o pură întîmplare ori chiar o previziune legămîntul său scris în 1980: „Ştiu: cîndva la miez de noapte/ Ori la răsărit de soare/ Stinge-mi-s-or mie ochii/ Tot deasupra cărţii Sale” După moartea omului Grigore Vieru, cea mai des utilizată sintagmă a poetului Grigore Vieru a fost: „cel mai mult mi-am dorit să trec Prutul”. Se pare că, în ultima vreme nu-i mai făcea o aşa mare plăcere să teracă Prutul. Daca treci Prutul, ajungi, vrînd-nevrînd, pe malurile Dîmboviţei. Şi după o vreme ţi se acreşte simţirea şi duhul poetic, ţi se alterează inspiraţia şi te trezeşti folosit în diverse scopuri. De altfel, toţi poeţii au fost folosiţi într-un mod sau altul. Începînd cu Li-Tai-Pe, trecînd prin François Villon şi ajungînd la Eminescu. Pe Eminescu l-au folosit în scop productiv făcătorii de romanţe – maneliştii acelor vremuri. Gloata dornică de „simţiri muzicale” şi „plină de amoare” n-avea chef să audă „Oda în metru antic” ori „În zădar în colbul şcolii”. L-au folosit femeile, l-au folosit patronii de ziare, politicienii de toate culorile şi din toate regimurile. L-au înfierat rabinii, l-au visat liceenele, l-au urît candidaţii la bacalaureat. Acum îl contestă politrucii integrării (ai integrării în ce?) şi îl adulează analfabeţii cu pretenţii literare. Aerul de libertate efemeră, himera democraţiei şi utopia întregirii neamului, toate acestea au făcut ca şi Grigore Vieru să fie folosit în diverse scopuri, străine de visul său curat. Naivitatea lui (toţi poeţii sînt naivi) s-a vindecat repede; spectrul primejdiei drumului întrezărit (toţi poeţii mari sînt intuitivi) trasu-i-a semnalul de alarmă, fluxul amintirilor şi mormintele străbunilor i-au arătat răul pe care i-l poate face Corbul negru (Valahia, zisă şi Kara –Iflak, cea însemnată pe hărţile începutului de eră cu trei capete de negri, iar acum cu trei trandafiri roşii. Dar, el a premeditat şi iertarea (numai poeţii şi profeţii sînt capabili de iertare, (citez): „Zice Corbul negru/ Cel în mine stînd Cîte vrei, nu vrei/ Zice ani la rînd/ Ani la rînd în sine-mi zic înverşunat/ c-am să-l dau afară/ Şi-ncă nu l-am dat”. Acum mai trebuie să spun cîte ceva despre Grigore Vieru, deşi n-ar fi trebuit să spun nimic, pentru că cele ale gîndului sînt mai de preţ decît cele ale vorbelor, cum bine se spune şi la Ecleziast. Şi să vă mai spun că nu voiam să mă uit pe vreo carte a lui, dar dau vamă uitării şi comandamentelor livreşti ale comerţului liber, vai ţie, neam chinuit şi fragmentat. Pentru că poetul vine şi întreabă: „....../ De vînzare sînt zorile?/....../ De vînzare ninsorile?/....../ De vînzare izvoarele?/...../De vînzare zăvoarele?/..../ De vînzare sînt mumele?/..../ De vînzare ţi-e numele?/.../ De vînzare-ntristările?/..../ De vînzare misterele?/..... Şi dacă poetul răspunde cu „Nu” la fiecare întrebare, oare nu presimţea că vor fi de vînzare? Eu spun „Da”. Oare Poetul nu inituia că le vom da şi pe gratis, ba ruga-ne-vom să ne fie luate? Eu spun „Da”. Poemul era dedicat copiilor, ori unor maturi rămaşi la vîrsta copilăriei istoriei, fraţi ai lui (citez) „în aceeaşi limbă”. Dacă aşa a intuit, (citez): „Tu taci atunce tot în limba ta”. Şi pentru că temele preferate de poetul Grigore Vieru au fost: Eminescu, mama şi neamul; şi pentru că azi-mîine fi-va iar luna martie, oare ce poem ar fi scris el în cinstea mamelor acestui neam? Că dacă fiecare dintre noi, construit fiind din carne şi duh, o zidim pe mama în peretele dinspre răsărit, în peretele care dă spre apus o zidim pe mama copiilor noştri. Zid după zid, viaţă după viaţă, aşa cum a hotărît voevodul ambiţios şi omnipotent, stăpîn al cerurilor şi pămîntului. Adevăruri simple, ştiute de noi toţi. Atunci, de ce numai poeţii le pot defini? (citez din Grigore Vieru): ;;Pe mine/ Mă iubeau toate femeile./ Mă simţeam puternic şi sigur/ ca meşterul Manole - / Am cutezat să ridic o construcţie/ care să dăinuie veşnic./ Am început lucrul/ Şi le-am chemat la mine/ Pe toate:/ Pe Maria, pe Ana,/ Pe Alexandra, pe Ioana.../ Care v-a ajunge întîi/ Pe aceea-n perete o voi zidi./ Dar din toate femeile/ A venit una singură:/ Mama.// Versurile citate sînt din poemele: Legămînt; În limba ta; - vol. „Fiindcă iubesc”, 1980. Interior – revista „Tinerimea Moldovei”, 1984 Mica baladă – Antologia „Izvorul şi clipa, 1981 Tîrgoveţul ciudat – vol. „Cîntec de iubire”, 1985. Notă: Am evitat să citez din versurile scrise după 1990. Prietenii ştiu de ce... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Celor degraba hulitori li se va fi parand gresit pusa virgula dupa IO si asa este, dar cum virgula este gesticulatia gandirii, prietenii vor intelege ca de-acolo, exact de-acolo, lipseste o propozitie nespusa dar gandita. Pentru ca tot m-am repezit adesea sa infierez gresalele altora, cuvenit mi se pare sa semnalez aceasta. Scuza este aceea ca din graba am pus virgula gandita dar am omis sa continui propozitia, ceva de genul io, acesta care scriu, io, acel pre care prea bine-l stii domnia ta etc. Prostii sa nu se bucure: chiar stiu ce zic! Papu Costoveanu   Postat de catre sters sters la data de 2009-02-28 18:42:02               Bre, Latunski, Pre sub bucoavne si sub ipisoace/un deavol al mandriei sigur zace. Alt feliu cum as puteare să-mi tâlmăcesc ceea ce ay putea yice c+ar fi o făcătură: nu putui, neam, a închipui un comentar cumsecade la textul matale. Odata se narui sandramaua de-i zice "net", a doua oara textul disparu cu totul de sub nasul meu fin si delicat, iar al'data ma delogai de prea multa zacere pre text, si perdui bunatate de comentariu in care te prealaudam pentru textul aista ce cu maiestrie alcatuisi. Da una tot ti-oi spune: bre, Latunskie, matale nu pari, bre, a fi muscal, ca prea patimesti pentru fiii neamului acestuia! Prea ti-s dragi fiul caminarului si urmasul lui in neam ca sa fii lifta ruseasca. Io, mai degraba as zice, iertata sa-mi fie voroava nesocotita, ca matale l-oi fi cetit pre Bulgakov si-ai ramas cu mintea (ma rog de iertare) si cu sufletul prin acea poveste de mare minune cari se chiama pre rumaneste "Maestrul si Margareta". Ca de nu ma mintzeste pre mine mintea, pe-acolo dadui de un kriticos literaricos cu nume asa ciudat. Orisice ar fi, io prepui ca matale esti neam de ruman, neaos, de-al nostru, din popor ca tare bine mai zici rumaneste, traditional. Aferim, bre, halal sa-ti fie, ca bine le-ai scris si le-ai tocmit toate, spre cinstea Domniei tale si a intregului cartier. La mai mare! Cu pretinie, Papu Costoveanu (K)   Postat de catre sters sters la data de 2009-02-28 18:27:31               Latunski, printre alte calitati, textul tau are meritul ca mi-a adus in fata ochilor cateva din versurile lui Grigore Vieru, poet despre care, marturisesc, nu stiam aproape nimic... as putea explica de ce nu stiam nimic, dar tocmai ai facut-o mai sus, cu mult mai convingator decat as fi fost eu in stare iata de ce las un vot   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-02-27 18:01:40               Se simte ca e scris dintr-o suflare, iar citatele sunt superbe. Vot cu valoare de * Toata admiratia pentru gest, text si autorul lui. VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-27 17:34:27 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               (toţi poeţii sînt naivi) Latunski De aceea se întreba cineva pe aici (persoană importantă, nu spun cine): par naivă? Latunski ne trînteşte din cînd în cînd jumătăţi de adevăr: Pentru că poetul vine şi întreabă: „....../ De vînzare sînt zorile?/....../ De vînzare ninsorile?/....../ De vînzare izvoarele?/...../De vînzare zăvoarele?/..../ De vînzare sînt mumele?/..../ De vînzare ţi-e numele?/.../ De vînzare-ntristările?/..../ De vînzare misterele?/..... Şi dacă poetul răspunde cu „Nu” la fiecare întrebare, oare nu presimţea că vor fi de vînzare? Eu spun „Da”. Oare Poetul nu inituia că le vom da şi pe gratis, ba ruga-ne-vom să ne fie luate? Eu spun „Da”. N-am dat nimic pe gratis, critice Latunski. Am căpătat pe ele ba ziua Sf. Valentin, ba cîte-o telenovelă degrabă storcătoare de lacrimi, ba chiar şi dreptul de a amuşina colbul de pe ştergătorul de praf de la poarta Europii.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-27 17:17:23               erata: /Care va ajunge întîi/... şi-or mai fi...   Postat de catre latunski criticul la data de 2009-02-26 21:37:43	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE