PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Apocalipsa Text postat de Mihail Buricea Din cer sunau trompete-ameţitoare peste păduri şi flori înmiresmate peste câmpii şi păsări cântătoare peste cocioabe vechi şi noi palate Se revărsau prin văile terestre mulţimi de oameni vitregiţi de soarte venind tăcuţi din lumile rupestre din veacuri petrecute şi uitate Cu toţii alergam prin labirinturi spre ţinte efemere sau eterne lăsând în urma noastră grele vânturi de suferinţe negre şi perene Lumini de sus şi umbre-ntunecate curgeau intermitent pe-aceste căi iar stelele piereau cu toate-n noapte şi stranii tunete cădeau pe văi In drumul meu prin straniul labirint mă pomeni pe-al lumilor catarg în vârful unui munte din Corint ce străjuia pământu-n lung şi-n larg Când mi-aruncai a ochilor privire peste pământul ce curgea prin unde văpăi de foc cădeau pe omenire topind în flăcări geamăte profunde Scăpaţi ca prin minune din dezastru caţiva confraţi urcară lângă mine în timp ce cerul se făcu albastru străfulgerat de magice lumine Din cer o ploaie binecuvântată se răspândi pe-al nostru vechi pământ iar îngeri albi vesteau o nouă soartă pentru urmaşii omenirii-ntr-un cuvânt Pe-a lumilor cunună răsăriră noi astre şi comete-nflăcărate iar pe pământul nostru apărură noi oameni cu destine programate Grădini de pomi cu păsări colorate poiene verzi şi ape cristaline copii divini, cu suflete curate feriţi, pe veci, de tragice destine Cuprins de fericire şi uimire de pe catargul apărut în vis puteam călători spre nemurire puteam zbura spre paradis Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE