|
|
|
|
|
|
|
|
|
ea râde |
|
|
Text
postat de
Horia Mocanu |
|
|
- părul ei miroase a deznădejde
ca o pădure proaspăt tăiată.
- pe banca din fața teatrului,
întinsă moale
peste picioarele mele,
înfige gheare de pisică în
jugulara sufletului.
- timpul s-a oprit
pentru că ea râde.
- mâna pe orbita coapselor ei
ca un satelit mineral.
- frica atingerii în sânge.
- ea râde.
- oameni rupți din existența lor circulară,
din rășina lichidă a felinarelor,
oameni căzuți în dizgrația nopții.
- eu,
mai trist decât drapelul oștirilor înfrânte,
un fel de ahile al propriei săgeți.
- tu,
clipa,
inimă aburindă
smulsă proaspăt din trupul nopții.
- ea râde.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
si asta mi-a placut
nu ma intreba de ce, sunt prea indispus
las un vot si aici |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-02-14 15:12:56 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|