PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
De dragoste Text postat de Label Black Plaja din Eforie da vaga senzatie de lipsa. Malul marii. Kilometri de nisip fara tine. Acum, doar pescarusii urla ca si cum te-ar striga. Discotecile tac, dar asta nu inseamna ca prinvindu-le, nu-mi amintesc privirea lor. Baby, iti scriu din apa. Inotul, iarna, unge sufletul ca o balada. Pasii mei stau confortabil pe un fotoliu imaginar, langa semineul la care iti usuci parul. Am venit aici sa-ti scriu in deplinatatea solitudinii si a stingheritatii. Crusta pe care o au cuvintele mele iti adie sanii. Intelesul lor te acopera de la glezne in sus, ca si cand fiecare litera in parte ti-ar saruta o particica din fese. Ceasurile trec, formand, fara sensuri, o scena. Un act in care nu mai am ce sa-ti ofer. Daca fragmentul nostru nu ar fi fost scris, acum marea era doar un Jacuzzi italienesc, iar noi doi sorbeam o sampanie. Secunde risipite. S-au tras jaluzelele pentru cei de pe strada. Tu luminai prea tare inauntru. Dragostea e tot ce conteaza, iar crengile ei au scormonit in mine ca intr-un put de petrol neexploatat. Sunt mult si iubesc mult, chiar daca iubirea mea ucide sunetul visurilor. Cladit intre noi, Marele Zid Chinezesc n-a putut fi traversat decat intr-o corabie. I-am vazut pe toti aruncandu-se in oceanul din margini, iar eu, navigand inspre tine, eram posedat de Davy Jones. Imi este dor de tine, desi ochii nostri fac dragoste umeda in fiecare ora. Cand imi sterg din memorie amurgul petrecut langa tine, prosopul sangereaza ca o roza. Fiecare graba si-a avut menirea. Fiecare departare s-a inchegat pe sine mai mult decat pe noi. Si... sarutandu-te, varuiesc distanta ce-o traim. Niciodata trupurile noastre n-au fost inegale, chiar daca iti lipsesc optsprezece centimetri lungime. Asa intelegem noi amorul nostru. Egal, infinit si continuu. Acea distanta inseamna, de fapt, tipatul unor clipe incomplete. Pentru ca daca nu esti, devin incomplet. Tremuratul e boala pe care mi-o produce revederea ta. Cand stau in masina si astept sa treci coltul din fata hotelului Bulevard. Fiecare celula iti e magnetizata de un por pe care spiritul meu il emana. Deci cand mintea te duce in parti necunoscute, picioarele te conduc, fara sa vrei, la mine. Eu doar te iau in brate ca pe un fulg. Ca pe o geana de obraz. Ptiu, ptiu, ptiu si te arunc peste piept. Tu esti norocul meu interminabil. Autostrada soarelui meu. Cand esti aproape, simt cum Iisus ma priveste din irisii tai. Degeaba bate vantul. Padurea noastra e numai sequoia. Plaja te cheama din nou. Marea aduce la mal bratari virgine, uitate de vreme. Suflu intr-o scoica si valurile te striga. Fiecare guvide, fiecare chefal. Cantecul lor imi mangaie timpanul. Si atunci cobori treptele, alergi pe nisip si-mi cazi in brate. Esti rosie ca marea. Glasul tau imi lipsea. Te asezi peste fotoliul imaginar, picior peste picior si aprinzi focul in camin. Ochii nostri fac dragoste umeda langa foc. Cum arde sulfetul nostru topit! Strans si prelucrat ca o bucata mare de plumb, dovedind ca pana si cele mai toxice substante sunt dulci. Stau. Marea mi-a sarutat picioarele, lasandu-si pescarusii sa vina la mine. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Scuze pt discordanţe! Nu am libertatea de a dispune de timpul meu. Ba, mai mult, atît de pragmaticul şi mafiotul STAT pămîntesc îmi răpeşte şi el, mai dihai ca un Dumnezeu pedepsitor, amărîta de libertate socială pe care mi-o permit, din cînd îm cînd.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-11 17:33:24               1. Ei, atunci, în numele acelei ipotetice libertăţi, îmi permit să iau în seamă evidenţele şi să nu cred în ce cred alţii. 2. De vreme ce sunteţi înregimentată în aceeşi "Oaste" vă asumaţi toate acţiunile ei. Nu puteţi despărţi binele de rău, optînd pentru varianta demonstrativ,- pur demonstrativ elegantă. 3. Nu mai asimilez nimic şi pe nimeni. E momentul în care... dezasimilez! Neantul istoric personal refuză, de acum, orice alt tip de ingurgitare. 4. Prima afirmaţie a fost o ipoteză. A doua, o reconfortantă realitate. 5. Iarăşi am făcut o speculaţie. Nu o afirmaţie absolută. Undeva, am strecurat, ironic, această imposibilitate. Totuşi, suntem obligaţi a postula o astfel de independenţă de gîndire, pentru că, în caz contrar, am fi toţi o apă şi-un pămînt... ideologice! Eu sunt aşa, tu - altfel. Fără o independenţă relativă de gîndire, acum ne închinam amîndoi la cine ştie ce copac! Ba, privind lucrurile în lumina reală, pare că eu mi-s mai liber faţă de un patron spiritual, decît domni ta, care îţi direcţionezi conceptele, funcţie de comandamentele extra/voliţionale pe care le-ai acceptat drept axiome. 6. Nu toate cărţile-s epice. Nu văd cum un gînditor poate fi scocotit un fel de excursionist care-şi împărtăşeşete experienţele prin astă lume. Gîndul recompune lumea, nu o descrie. 7. N-am treabă cu pietismul. Am treabă cu evidenţele, zugrăvite cu atîta aplomb de către "Divina Carte"! Nu am inventat nimic, am calificat, în lumina preceptelor, culmea! clamate de către aceeaşi "Carte"! 8. Ca să scoată Goia astfel de antinomii îi mai trebuie să se nască de vreo cîteva ori. Ea nu gândeşte. Parleşte! 9. O fi pentru tine Iubire, dar "Cartea" inspiratoare descrie cam altceva. Nu e nevoie de exemple. 10. Blasfemii??!! Ha! Dar de ce nu aş putea considera eu o blasfemie la adresa gîndirii predicile exaltate ale credincioşilor! Mai aveţi niţel, doamnă, şi mă denunţi agenţilor inchizitoriali. Ca să fiu ars pe rug în uralele pioase ale mulţimii de credincioşi! Comportament de absolutism idelogic abia stăpînit. Cu aceeaşi prietenie, unul din admiratorii oamenilor care, totuşi, aşteaptă ceva de la amărîta de cugetare omenească. Sper! PS: Rostul linkului nu l-am priceput.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-11 17:29:16               http://teodicee.vocabular.ro/wordSearch.php?view=views/wordSearch.xsl&PHPSESSID=caacfca54a4afff814686a403d7166ff :)   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-11 13:58:39               "Nu era mai bine sa...". Nu, domnule Peia, nu era mai bine. Unde era atunci libertatea? Cruciade, inchizitie, popor ales..ma puneti sa raspund pentru niste "pacate" pe care nu mi le asum " fiecare cu mintea lui...". Aici ma asimilati domniei voastre. Eu doar am ascultat "iluminati", "fulger", etc. Suna periculos. Apoi reveniti: "mintea mea neiluminata". Rasuflu usurata "independenta de gandire" (la dumneavoastra) - ma faceti sa rad "carti scrise de altii" / eu le zic "experiente personale" "conflicte la care participa El". aici o luati razant spre pietism. interesant "imperfectiune perfecta"; o urmati incet, pe Goia "irationalul". uneori oamenii destepti nu pun in antagonie rationalul cu irationalul. pur si simplu "Atotputernicul inspirator de teama si pedepsitor prin definitie" / nu sunt apocaliptica, pentru mine e doar Iubire P.S. Provocarile si atotsuficienta, ca si blasfemiile repetate, nasc, fireste, replici ironice. Sunt convinsa ca aici nu am vorbit doar in numele meu. In ciuda a ceea ce se vede cu ochiul liber, sunt convinsa ca pe acest site activeaza si altii care sunt deranjati de sirurile pernicioase de blasfemii. Se tem, poate, sau inca nu a venit vremea sa vorbeasca Cu prietenie, una dintre admiratoarele versurilor dumneavoastra Amelia   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-11 12:59:12               Amelia, Şi eu am să te dezamăgesc. Convingerile nu mi-au fost formate, nici de Feurbach, nici de Voltaire, nici de Rousseau, nici de alt mintos. Cel puţin aşa-mi place să cred. Altfel, dacă mie îmi faci un astfel de proces de intenţie, va trebui să ţi-l aplici şi ţie, urmare a încheierii că nu ne-am născut toţi învăţaţi, ci fiecare, la rândul său, am trecut printr-o perioadă de asimilare şi formare. Se întîmplă, însă, ca eu să fi apucat pe alte căi decît ale tale. Pînă aici, nimic incriminant, nici de-o parte, nici de alta. Destinul, al cărui regizor habar nu avem cine e – cel puţin eu nu am această infatuare de a ŞTI că... ştiu! (antisocratic) – destinul cela, zic, ne fu diferit. Asimilat, fie cu o acumulare statistică de circumstanţe, fie cu o întîmplare zodiacală, fie cu cine ştie ce cauze pe care nu le bănuim. Ce vreau să spun? Dacă tu – sau eu – ne-am fi pomenit peste noapte iluminaţi, ute-aşa: poc! ca apariţia unui fulger globular, atunci am fi putut zice că nu am avut nevoie de nici un fel de trudă intelectuală pentru a ne asimila conceptele – diferite, desigur – şi a pleda, fiecare, pentru propiul său punct de vedere. Dar, şi unul şi altul, am zăbovit – tu, mai mult, eu, mai puţin – peste filele unor cărţi scride de către alţii. Şi fiecare, cu mintea lui, a luat-o-n altă parte. Ne întîlnirţăm aci, ca să facem un scanderbeg ideatic, – eu susţinînd că am o oarecare independenţă de gîndire, deşi nu aş fi chiar atît de sigur, tu avînd certitudini absolute – nici nu poate fi altfel, devreme ce te-ai raliat Atotputernicului, inspirator de teamă şi pedepsitor, prin definiţie! Numai un singur lucru nu pricep, la care, dacă ai amabilitatea, te-aş ruga să îmi răspunzi, căci eu, cu mintea mea neiluminată, nu am găsit rezolvare. Prin urmare: unii sunt drept-credincioşi, au avut ei revelaţia pe care au avut-o, şi gata! Sunt în rîndul lumii. Alţii, aşa ca mine, nu! Adică nu pricep! Dumnezeu ăsta comite, în mod atît de flagrant, discriminări de tipul: „poporul ales”, „insul ales”, - privilegiaţii omenirii, doar aşa, ca să arate că este şi el un capricios, în imperfecţiunea lui... perfectă? Adicătelea, nu era mai simplu să facă o masă omogenă de credincioşi şi rezolva aceste complicate probleme ale consecinţelor păcatului originar, păcate pe care, la o adică, tot el l-a patentat, căci şarpele a fost creaţia lui divină etc etc? Nu era mai bine să nu aleagă pe nimeni a vorbi în numele lui: ba mozaici, ba muslimi, ba creştini, ba hinduişti, ba alte alea – o listă lungă de „aleşi” cît pămîntul? Nu era mai bine să nu provoace el conflicte la care mai şi participa, căsăpind pe duşmanii dimpotrivă, doar aşa, ca să arate cît de talentos e, pentru că ăia pe care-i „alesese” erau tot la fel de păcătoşi, dacă nu mai dihai decît păgînii, goimii, ghiaurii, necredincioşii, ereticii, etceteraeticii care nu se supun credinţei lui multipartite?! Nu era mai bine să nu permită crearea preacucernicei Inchiziţii care ardea tot ce nu era conform şi jupuia piele, şi scotea unghii, şi smulgea părul, şi zdobşea mădulare în beciurile alea sumbre? Nu era mai bine să nu permită Cruciade, adică războaiele ale asfinte împotriva ălora care, al rîndul lor, poartă alte războiae sfinte împotriva războaielor sfinte? Nu era bine să împiedice a se întîmpla Noapte Sf. Bartolomeu, par egzamplu? Să mai continui? Întreb, nu dau cu parul... Să nu-mi răspunzi cu „nepătrunse-s căile domnului” sau cu tertullianul „crede şi nu cerceta”, căci îmi vei porduce o dezamăgire „i-re-me-di-a-bi-lă”! PS: Este greu de priceput cum un om cu carte poate accepta iraţionalul!!!!! Îmi cer scuze că nu am timp pentru un discurs mai aplicat. Fac, în fugă, ce pot.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-11 12:28:56               Domnule Peia, vă dezamăgesc. Nu mă gandeam defel la Biblie ci la ceva mult mai prozaic, anume la faptul că ar fi un efort inutil sa ne disputăm aici convingerile. Fişarea Bibliei, respectiva modalitate de abordare adică, interogarea exoticului in chiar sursele primare ale creştinismului, mi-a nascut firesc cateva nelamuriri. Am aflat mai intâi că unii rămân sceptici toata viaţa, pe alţii ii conving câteva randuri ale lui Feuerbach iluminându-i rapid si îmboldindu-i a striga « stiu ». Analizand in chiar această perioadă evoluţia gândirii seculare si clericale in a doua parte a veacului XIX la noi, şi având inspiraţia să o fac intr-un perfect paralelism, i-am aflat si autorului citat de dumneavoastră meritele in ideile spontane care tot ne mişcau societatea atunci. Şi acum. Vă felicit pentru citarea sa in contextul discutiei noastre. Şi totuşi deficienţele de metodă persistă. Acumulaţi rapid date despre evoluţia spiritului omenesc si apoi concluzionaţi cu voiosie. De unde ştiţi, totuşi, că spiritul omenesc evoluează ? Fiindcă asta e concluzia unor tratate de antropologie si sociologie marcate de spiritul pozitivist al sec.XIX ? V-aş dezamăgi daca v-aş povesti că asta era concepţia in chiar lumea ecleziastică ortodoxă a sfarşitului de veac la care ne-am oprit, desigur sub influenţa lecturilor progresiste ? Că zeci de călători străini ajunşi atunci prin parţile astea de lume (e de ajuns sa citiţi cele patru volume despre calatori ale lui Iorga si va veti edifica) prognosticau ca sigura modernizarea si ateizarea ţărilor române in maximum 30 de ani ? Ca de atunci a trecut mai bine de un veac, un regim roşu, unul si mai roşu, si degeaba ? Că una din sursele dumneavoastră este, de pilda, Voltaire (am observat ca va plac iluminiştii, cu un accent deosebit asupra lui Rosseau. Să fie oare nostalgia bunului salbatic intr-un raţionalist al vremii noastre ?), De pildă alaturaţi termenului "religios" caracteristica "fanatism", mânie de tip voltairian care a lasat semne aspre in Parisul acelor timpuri. Şi nu doar atunci. Apoi, explicaţii de genul lui homo sapiens sapiens care depaseste copilăria umanităţii şi se descoperă pe sine, individul insingurat care-l inventează pe Dumnezeu din necesitate, sunt tributare lui Durkheim, in sensul unui umanism care face din persoana umană o realitate sacră, idee trecută, fireşte, prin psihologismul freudian de sec. XX. Era mai util sa adaugaţi şi alte perle de tip Durkheim, de pilda Ţzeul si societatea sunt unaŢ. Vedeţi dumneavoastră, o asemenea abordare era şi mai utilă pentru minunatele vremuri pe care le trăim. Daca am incercat să găsesc cate ceva din sursele discursului dumneavoastra, domnule Peia, nu am facut-o cu intenţia de a va acuza de cine ştie ce plagiat (ca tot e la modă), sau in scopul de a bagateliza viziunea despre lume afişată aici. Am făcut doar apel la istoricismul imbraţişat de dumneavoastră, alături de pozitivism. Care incearcă să descrie un fenomen din exterior. Or, religia reprezinta experienţa personală care nu se supune in nici un caz unor definiţii kantiene de tipul tot ceea ce este raţional este perfect. Stiţi, desigur, vorba lui Petre Ţuţea cu baba murdară pe picioare si dihorul. Mi-am adus aminte de ea fără legatura cu disputa de idei dintre noi. In acelaşi secol XIX a existat in Biserica română un fel de preambul al ideilor vehiculate astăzi in aceeaşi Biserică. Aparuseră sub influenţa acelorasi concepte (ştiţi dumneavoastră care) un numar din ce in ce mai mare de inalţi ierarhi progresişti, persoane deosebit de influente care citiseră Enciclopedia, pe Diderot in special, care incercau iluminarea preoţimii, ridicarea nivelului sau cultural, care doreau ca lumea ecleziastică sa se suprapună Naţiunii intr-un duet din care ar fi caştigat ghiciţi cine, care urlau impotriva superstiţiilor, a vieţii crestine tradiţionale. Şi erau mulţi şi puternici… Că tot vă place Rousseau : desigur că ii cunoaşteţi zisele alea prin care incerca să explice contemporanilor săi că uneori omului trebuie sa-i faci bine cu forţa. Interesantă teorie, nu credeţi ? Da, cei care incearcă azi să re-construiască binomul bizantin Stat-Biserică intr-un stat laic ca al nostru, folosind Biserica in scopuri caritabile şi iluminand-o spre a forma buni cetaţeni sau buni europeni, sau instruite si clarvazatoare minţi in slujba puterii seculare, cei care spiritualizează dogma in scopul bunăstării tuturor, nu sunt mai putin vinovaţi decât manioşii tovarăşi care cantă-ntr-un glas Internaţionala. Şi, in final, vă spun şi eu ca domnul de la xerox, "Auzi, cocoană, poate ai treabă şi eu te reţin!", fiindcă, fie vorba intre noi, o predică aseptica si raţională ramane tot o predică !   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-11 00:41:22               ...Feurbach...   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-10 23:27:41               Amelia, Bănuiesc că te gîndeşti la Biblie, dar am a te dezamăgi în privinţa asta. Cînd am citit Biblia îmi plăceau poveştile. Notam cu acribie totul. Şi făceam paralele între ea şi celelalte cărţi, pretinse a fi de căpătîi. Mai ales lucrurile mai exotice îmi notam, gen: "mene, mene, tekel ufarsin" sau "talita cumi" sau "ecce homo" etc. Am gustat mult "Cântarea cîntărilor" şi "Ecleziastul", dar numai ca pe nişte opere pur literare, nicicum altfel. Memorasem multe lucruri. Le-am cam uitat. Îţi mărturisesc că am citit cu mult mai multă atenţie "Esenţa creştinismului" de Fuerbach, decît aşa-zisa "Carte a cărţilor". Acum ştiu că Biblia e o adunătură de mituri, vag intersectată cu realităţi istorice, foarte incerte, faptic şi cronologic. Iată unul din motivele pentru care nu pot fi un enoriaş cuminte şi un practicant fervent. Şi nu numai acesta. La un moment dat, cu mult timp în urmă, după ce am acumulat ceva date despre evoluţia spiritului omenesc, am realizat că omul a avut, mai degrabă, NEVOIE de un Dumnezeu, decît că ar fi fost beneficiarul extatic al unei revelaţii. Dovadă - faptul că ideea monoteică a apărut relativ tîrziu pe firul căutării divinului. Din aproape în aproape, trecînd prin fetişism, animism, politeism, omul s-a trezit deodată în faţa propriului eu, care avea nevoie de o extensie de tip transcendent, extensie ai cărei termeni să fie: individul însingurat, de partea pământească, şi dublura sa luminosă, în partea celestă. Şi, ca atare, l-a inventat pe Dumnezeu. De aici Marea Iubire şi fanatismul religios, indiferent de culoare şi pondere. Omul, uitîndu-se în oglinda lacului, îşi iubeşte imaginea reflectată în nadir cu patima zenitală a setei lui de transfigurare. La un moment dat, trecînd peste eroarea de calcul metaforic a omului religios, făcînd, adică, abstracţie de speculaţia lui de tip voliţional, mi-am pus următoarea problemă: lumea, la limită, nu poate avea decît două variante atributive: poate fi iraţională sau, dimpotrivă, raţională. Ori, iraţională nu poate fi, căci apare o mare contradicţie în termeni: o fiinţă perfectă nu poate crea iraţionalul! Dar nici raţională nu poate fi, căci, privind în jur, acum şi pururea, nici vorbă de raţionalitate în comedia lumii. Ca atare, Dumnezeul inventat e bun de blasam pentru răniţii din destin, care nu au luciditatea şi tăria de a se resemna în faţa fatalităţii. Cîntecul de leagăn al dumnezeirii le este mai necesar ca existenţa însăşi. Atunci? Atunci înclin către varianta: dincolo de micile sau marile fanatisme de tip religios, se află impenetrabilul. Despre care, orice am glăsui, se cheamă că ne ventilăm aerul de sub limbă, nimic altăceva. Basta! Voi încheia cu o mică istorie la care am fost martor ieri. La un xerox, aşteptam mai mulţi inşi şi cîteva doamne. La un moment dat, una din ele, stîrnită, probabil, de remarca neconformă a unui individ din spatele ei, se întoarce brusc şi începe să-i ţină o peroraţie înfocată despre păcatul cel de moarte, venirea lui Iisus, rai şi iad, îngeri şi doamne, iartă-mă!... că am rămas toţi cu gura căscată la predicatoarea ambulantă, pornită dihai la convertirea necredincioşilor. La un moment dat, insul nefericit care îi picase-n raza de acţiune, a ascultat ce a ascultat, mai mult uimit decît interesat, după care i-a întors-o, sastist: "Auzi, cocoană, poate ai treabă şi eu te reţin!" Şi a făcut stînga-mprejur. Cocoana, azîr, după el, cu potopul de predică. Ăsta s-a întors, s-a închinat în cel mai autentic stil laic şi a plecat mai departe, lăsînd-o pe predicatoriţă cu buza umflată. Prin urmare, acolo unde nu e raţiune, este orice, dar, mai ales, un Dumnezeu zugrăvit pe calota celetă, menit să oblojească rănile sufleteşti ale bietului om cotropit de sine. Căci, sărmana femeie, aflată în stare de disperare existenţială, exploda în retorica asta compensatorie. Aş numi, ca atare, NEVOIA acerbă de Dumnezeu, contrabalansul afectiv al ticăloşiei umane. DOAR ATÎT: Căci dacă va fiind, în Transecendenţă, vreo Entitate ilimitată, ca prezenţă de sine, atunci aceea sigur NU încape în capul unei predicatoare de stradelă. Şi, prin extensie, nici în capul adepţilor unui cult. Oricare dintre aceştia, fie că aparţin aşa-ziselor religii mondiale, fie unor biserici, sau bisericuţe, sau sectuliţe - toţi bat apa-n piua speranţei de mîntuire prin Altceva decît prin Sineşi! La minţi mici,- Divinităţi supradimensionate, să încapă toţi, de-a valma! PS: Ştiu că mă anatemizezi pentru asta. Dar nu-mi poţi da cu mitra-n cap, doar ca să mă arliez unei credinţe pe care n-o pot ingurgita.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-10 22:05:04               Drept glasuiţi, domnule Peia! Ia sa vedem dacă va prindeţi la ce pasaj m-am referit Cu respect, Amelia   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-10 19:32:13               Amelia, Uneori te cam grăbeşti să tragi concluzii. Aşa avea ce să-ţi răspund, mai ales pe anumite teme, dar găsesc că ar fi un foarte inutil efort.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-10 17:39:31               Fiecare intelege ce vrea..   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 15:52:17               iar ieri ti-am raspuns si eu exact pe aceasta tema te inseli amarnic. nu-i vorba de spatiu virtual ci de vital(ism).   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-10 15:44:55               Halal! Ieri am purtat o discutie cu Liviu exact pe aceasta tema! Interpretarea! Intr-un spatiu virtual nu are cum sa fie altfel! Daca randurile astea s-ar auzi, ai intelege altfel!!!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 15:39:19               Te contrazic, Label Black. Tocmai despre subiect era aici vorba, l-am dezvoltat. ala de sus Gigi Becali nu-i cu nimic mai bun decat cei de la punctul 4. Vulgarizeaza niste spaţii sacre. Nu-i prooroc, e doar un lup în haină de oaie. A fost acceptat până acum fiindcă au avut nevoie de el. Acum e deja anacronic. Domnul Peia ti-a proorocit un viitor bun, iar tu ai fost pe fază, ceea ce denotă faptul că esti spontan. Ţi-a căzut fisa cu Jiji. Esti şi ghiduş. :)   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-10 15:36:27               Amelia, ai facut cea mai mare dovada ca nu esti atenta la ceea ce se vorbeste aici! Eu ma refeream la Becali! Asta e un prooroc care se crede Mesia! Ma contrazici? Inainte sa interpretezi( in maniera proprie si deloc aproape de subiect) asigura-te ca ai captat ideile principale. Dupa aceea, dezvolta matuluta in liniste.   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 15:27:10               Label Black, sunt câteva inexactităţi, cam multe pentru o bibliotecă citită de matale şi pentru cele trei rânduri pe care le-ai scris (dublate şi de un typo cu doua virgule care-l incadrează). 1. Un prooroc nu se crede Mesia ci il anunţă pe Mesia 2. Domnul Peia nu poate fi Mesia pentru ca ar fi un mare conflict de interese in acest caz 3. Mesia nu trebuie să Facă nimic. El trebuie doar sa vină 4. De bătut in piept se vor bate, crede-mă, cei obişnuiţi să-şi construiască argumentele pe evidenţe si pe senzaţii avute ad-hoc. In clipa aia materialiştii, vitaliştii aştia, hulitori ai celor sfinte, işi vor introduce codiţa intre picioare şi vor incepe sa amintească tare (cu voce ridicată adică) de toate lucrurile bune facute de ei in viaţă, vor incepe sa schiaune că niciodată nu s-au indoit, ca au fost si ei artişti când s-au cramponat de Taine. Laşitatea omenească, o cunoşti, nu trebuie să fii prooroc ca să-şi dai seama că aşa va fi 5. Si uite-aşa se scrie istoria   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-10 15:17:02               ,de fapt,   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 14:15:52               Cine stie unde vom ajunge, nea peia. Lumea asta devine din ce in ce mai plina de prooroci dintr-astia, care se cred Mesia, care se bat cu pumnii tare in piept, ca fac si dreg cand de fapt ei nu fac nimic!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 14:14:45               ai... scuze!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-10 13:33:59               Îmi place cum gîndeşti. Pare a-i fi pornit pe un drum bun.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-10 13:33:33               Tea, dar nu asta este si menirea unor astfel de texte? Sa evidentieze lucruri care nu pot fi evidentiate in mod regulat, zi de zi, ora de ora - chiar daca asta presupune un iz de convorbire telefonica, pe care oricum nu poti sa-l ascunzi intr-o scrisoare de dragoste! Razvan   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-10 09:12:21               LB, stii ce-i lipseste textului tau - altfel bine construit,"demascand" talent - prezenta "dragostei" ....ori poate am receptat eu gresit plecand de la ideea ca dragostea include iubire (cele doua notiuni completandu-se fara a se suprapune)..... ceea ce comiti tu e demonstrativ si atunci suflul emotioanal e anemic....intensitatea pe care , precis, ti-ai dorit-o ramane comunicativa si atat....... sentinte ca: "Sunt mult si iubesc mult'....sau"Cum arde sufletul nostru topit".....devin simple enuntari egale, cumva, declamativului "I love you" la fiecare 2 minute ( de convorbire telefonica) Sper sa nu-mi iei in nume de rau....vorbeai cu Peia de lecturi, proza lumii e plina de dragoste, iubire, pasiune, arderi molcome sau imflamante....ti le amintesti numai daca te ingenunche.... Cu prietenie si sincere aprecieri, Calvar vot   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-02-10 01:32:11               Eminescu e prima dragoste a oricarui poet roman. In conceptia mea, Nichita e al doilea. E mare rau de tot. Pana la el literatura romaneasca a suferit enorm de mult. Labis a fost infim. Deci il clasific pe Nichita ca fiind mult mai mare decat Arghezi, drept dovada si operele lasate in urma, in primul rand elegiile. Oricum, nu judecam dupa cantitate. Am vorbit si mai devreme. Astazi iarasi suferim. Avem un Cartarescu si inca vreo doi. De Paunescu si Vadim nu poate fi vorba...   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 22:53:09               Mă uit acum la cărţile lui Arghezi. Exceptîndu-l pe Eminescu, îi cam întrece pe cei doi, puşi la un loc. La cantitate, ziceam. A scris mult, a aruncat mult, dar a rămas mult. Şi-apoi, un meseriaş ce face? Tolstoi nu şi-a aruncat în foc mansucrisele pe care nu a vrut să le arate lumii? Dacă nu se îndura să facă asta, ce ai fi zis azi depsre el? Sigur, şi ceilalţi doi sunt mari - Bacovia, în opinia mea, este poet absolut! - dar ar fi putut fi şi mai mari dacă luau scrisul mai în serios. Dacă făceau o meserie din asta. Şi nu o preocupare pasageră.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 22:08:52               Ai timp la dispoziţie?!! Ce înşelătorie! Mă credeam veşnic atunci cînd eram ca tine. Mai fă cîţiva paşi şi mai vorbim...   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 22:03:23               Nea Peia, eu nu contest faptul ca Arghezi a fost un om inteligent. Am spus numai ca nu a avut talent. Talentul il poti vedea la Eminescu, la Nichita si, de ce nu, la Bacovia! Arghezi a scris mult! A irosit pagini intregi de hartie! Ca meritul lui este mare tine numai de daruirea si dorinta pe care le-a avut cand scria!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 22:03:12               Epicul e relaxant. Dar şezătorile nu au născut mari gînditori! Şi nu e suficient numai să povestim la lumina metaforică a lămpii. Trebuie să ne mai punem şi întrebări şi să încercăm a răspunde la ele. Ori, aici, e nevoie de altă substanţă.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 21:57:23               Talent? Pentru el talentul a fost o joacă de copil. Citeşte numai "Ţara piticilor" şi dacă nu vei rămîne înmărmurit, înseamnă că gravităm, ireconciliabil, pe alte orbite.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 21:54:57               Zici tu că Arghezi nu a avut talent?!!!? Vai de mine şi de mine, ce blasfem! Arghezi este poate cea mai vie dovadă a unui simţ extraordinar al limbii. Arghezi este de o originalitate absolut debordantă. În Arghezi nu vei găsi locuri comune, chiar şi atunci cînd se copilăreşte. Arghezi mai înseamnă şi muncă, evident, aşa cum Flaubert a murit, muncind până la epuizare, la masa de scris. A fost şi muncă, dar nu preponderent. Talentul lui Arghezi a renăscut Limba Română. În toată autenticitatea ei. Ion Barbu - duşmanul lui literar - a cosmopolitizat limba romînă, i-a forţat, în mod scrîşnit, substanţa. Arghezi a fluidizat-o, i-a pus năframă de sărbătoare, a modelat-o în Logos. Arghezi a fost un Dumnezeu al Limbii Române!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 21:51:13               Obisnuiesc sa citesc tot ce e epic. Imi place sa cunosc noi stiluri de naratiune, chiar daca literatura respectiva e proasta!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:42:44               Imi retrag cuvintele. Curajos raspuns, nea Peia! Acum, eu pricep ceea ce-mi spui, doar ca prin comentariile anterioare dumneata imi interzici mie sa am aceleasi pasiuni, poate chiar la un mod mai profund, imi interzici sa citesc, sa scriu si sa analizez, caracterizandu-ma dupa prejudecatile dumitale, pe care am tot dreptul sa le contrazic. Nu as putea acum sa fiu magar si sa speculez aceste mici rautati pe care dumneata obisnuiesti sa mi le pui in carca si sa le folosesc intru acelasi scop? Scoala vietii o capatam cu totii, in fiecare zi tot mai mult. Literatura lui Arghezi a fost 90 la suta munca, talent ioc! Nu se poate nici asa. Lasa de gandit..   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:39:37               Labele, Nu cît ai citit contează, ci ANUME ce ai citit! Şi cum. Şi cît de tare ţi s-a îndoit mintea sub greutatea lecturii. J.J- Rousseau făcuse, la vremea lui, o listă de o sută de cărţi - nu mai ţin minte cine i-a cerut asta - pe care, dacă ţi el însuşeai (nu doar să le citeşti) te puteai socoti un om cult. Probabil că nu mai e chiar de actualitate, ar mai trebui completată lista aia, dar faptul ista spune ceva: dacă citeşti tot Al. Dumas, nu face cît o nuvelă de Tolstoi. ("Stăpîn şi slugă", spre ex). Asta ce spune: nu te lăuda cu nr de cărţi răsfoite, ci cu numele cărţilor IMPORTANTE pe care ţi le-ai însuşit. Un encicloped face cît o mie de literaţi! Basta.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 21:35:30               Cred ca timpul este in avantajul meu! Il am pe tot din lume ca sa scriu! Nea Peia, m-am lamurit. Tacerea ta spune multe. E un raspuns mai amplu decat cel anterior.   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:22:53               Labele, Pe lîngă literaturica pe care ai prăşit-o domnia-ta în curtea casei tălică, eu ştiu o samă de lucruri care, zic eu, îi conferă unui om o viziune mult mai completă asupra lumii şi o anume altitudine existenţială. Sunt absolvent de Electronică, pasionat, prin consecinţă, de pozitivism, dar şi de istorie, filozofie, arte etc. Am citit, adică, tot ce mi-a picat îm mînă, Cu vina, pe care mi-o recunosc, că am făcut asta fără sistem, fără rigoare şi - din păcate, asta-i viaţa! - fără timp la dispoziţie. Alergînd de colo-colo, trăgînd la şaibă, cum se spune, căci am avut şi am anume reponsabilităţi pe care, probabil, le vei pricepe şi tu mai tîrziu. Aşa că pasiunea a lăsat loc nevoii de a supravieţui prin propriile-ţi puteri. Dar cum nu e loc de autobiografii, un singur lucru mai vreau să-ţi spun: am întîlnit destui profesori de literatură cărora, pardon! le-aş putea da lecţii. Căci, aşa cum, odată cu mine, din facultatea aia, au ieşit şi inşi care habar nu aveau de ce se numeau ingineri, aşa şi de la voi: după o vreme, lipsiţi de pasiune şi continuitatea, veţi deveni nişte mărunţi porfesoraşi de limba română. Atît. Căci o facultate doar te învaţă cum să-nveţi. Restul e muncă şi pasiune. Restul e efort de autodidact. Şi nu în ultimul rînd,- INTELIGENŢĂ! Dar asta nu se capătă prin facultăţi.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 21:20:28               Retractez. Te cred pe cuvînt. Rămîn totuşi la afirmaţia că trebuie să mai scrii. Sau să mai creşti.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 21:16:36               Bineinteles, ani imi trebuie, dar prefer sa-i las sa curga frumos.   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:13:36               Liviule, te-ai intrista cand ai afla cate carti am citit. Ai fi invidios cand mi-ai vedea biblioteca, te asigur. Iar paginile scrise in van, sunt ca si manelele: 3 albume pe luna! Astept raspunsul, nea peia! Ori - intarzierea aceasta spune ceva??? Sa imi dau cu presupusul?   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:11:32               îţi, nu îşi.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 21:08:00               Ioane, na, că ai comis-o. În timpul ăsta puteai scrie un comentariu. :)) Label, pe de altă parte, pentru a concura de la egal la egal cu Peia îşi trebuie vreo cîţiva ani buni şi vreo cîteva rafturi de cărţi citite. Başca ceva mii de pagini scrise. Şezi blînd.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 21:06:56               Nea Peia, ce facultate ai terminat dumneata? De curiozitate, lasand la o parte discutia cu care ai incercat sa ma pacalesti, vezi doamne, "se pricepe". Vreau sa stiu numele facultatii pe care ai terminat-o, ca sa putem conversa de la egal la egal!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 21:03:38               Făcui altul. Printre picături. Bineînţeles, mai puţin inspirat ca primul care s-a dus pe hornul netului. Aci nu e vorba de sfaturi, vericule! Aci e vorba de modul cum receptez eu, cititorul, ceea ce încerci tu, scriitorul, să-mi transmiţi. Mie puţin îmi pasă de regulile alea de scriere pe care vi le vîră-n guşă docţii voştri, - nu scrii nici pentru tine, nici pentru alţi scriitori ca tine, asta-i clar. Degeaba strîmbaţi din nas, ca nişte cocote de Intercontinental, atunci cînd e vorba de ceea ce s-a scris pînă mai ieri. Ceea ce s-a scris, e bun scris, - are substanţă, soliditate, legitimitate. Ceea ce scrieţi voi se reduce, numai şi numai, la zona experimentului facil care, curînd, va fi abandonat, fiindcă se dovedeşte a fi un produs artificial. Vă văd pretutindeni: o tooot fredonaţi la melodie că trebuie despăducheat textul de matafore, că trebuie rase clişeele (care clişee? alea care, mîine, vor deveni, la rîndul lor, tot nişte clişee?...), că trebuie să interzici reflexia şi profunzimile, parcînd în zona incoerenţei şi mizerabilismului, că una, că alta. Ei bine, cititorului puţin îi pasă de toate aceste pastile cu teoriticale. El una ştie, una face: îi captezi interesul, te cumpără. Nu? Stai pe raftul librăriilor. Bineînţeles că vorbim de un anume tip de cititor, dat un pic la rindea, nu de consumatorul de febrilităţi erotice sau de bazaconii sado-maso, căci ăia nu-s cititori, ci deraiaţi psihic, ca şi cei care le scriu. Aşa că nu e cazul să-ţi mai porţi aroganţa ca pe un panaş ridicul, că nu te-ai născut tu cu biberonul stilisticii în gură, plin cu gozuri de teorie super/concentrată. Prin urmare, nu-mi pasă de textul tău: a fost şi va rămîne parcat în zona suficienţei agitatorice, a formularisticii de tip trotuar, pe mine mă lasă rece. Intervenţia mea de mai jos nu a fost făcută în sensul în care aş apăra sciitura ta, ci în sensul în care se judecă anumite feluri de a scrie. Nu poţi, cum a făcut Bordaş, să vii cu micrometrul şi să iei urmele piticului strecurat în sălaşul negru. Literatura are un anume grad de imponderabilitate, de evanescenţă, poţi fluidiza interconexiunile dintre elemente fără reţinere, chiar dacă aceste lucruri contravin logicii pămîntene. Acesta era sensul intervenţiei mele. PS: Dar la facultatea aia a voastră, cu care te lauzi (sanchi! biografie inventată) nu se predă şi gramatica? Şi lasă gargara, puişor, că tu mai ai pînă să-ţi ştergi substanţa literară de la nas!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 20:56:25               Bordaşe, Taman terminasem un com în care dădeam ceva mai multe detalii în legătură cu povestea asta. Nu ştiu dacă am să-l pot reface, căci ce e întîi, nu e pe urmă, dar am să-ncerc. Între tine şi label, sunt taman io! Nu fac asociaţii familiale. Că ăia!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 20:01:06               Ioane, nu pot decît să constat că între resentimentele tale faţă de Label Black şi dragostea neţărmurită pe care mi-o porţi, Label a ieşit cîştigător. Cum nu prea ţin la reciprocităţi, iau comentariul tău de mai jos aşa cum este şi trec peste, fără semn. Presupun că te simţi mai bine. Uşurat, adică. Vorba lui ecsi. Nicio aluzie. Probabil că ţăranul ăla mirat era regăţean. La noi în Ardeal se poartă mirarea faţă de ţestoase. Şi faţă de cameleoni.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 19:45:48               intrebasem cine.. no answer. Tks - Ioana!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 19:12:02               Gheorghe, faptul ca imi sustin ideile nu inseamna ca nu iau in calcul sfaturile voastre. Bine, acolo unde consider ca se poate! Ai revenit la sentimente mai nobile, mai devreme scosesei sabia!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 19:09:53               oricum, e o scriere buna. merita cel putin un vot. la celalalt text, eu ti-am pus stea. ...   Postat de catre I BG la data de 2009-02-09 19:04:49               stabiliti conventia si dupa aia criticati. daca se merge pe proza poetica (nu e totuna cu prozo-poezia) ai un set de reguli, daca se merge pe proza sadea e alt set, etc. una peste alta, are si parti "trandafir" si parti "varza", ca orice iubire...:) ...   Postat de catre I BG la data de 2009-02-09 19:03:54               Ar trebui să fie măgulit de această purecare, mie-mi corecta şi virgulele sau spaţiile dintre semnele de punctuaţie...şi cred mi-a folosit. Dacă label ar fi fost la fel de scrupulos cu tehnica scrisului, ca şi în elocvenţa prin care-şi susţine ideile, ar fi avut de cîştigat. Oricum eu îmi menţin părerea primei lecturi: e un text acceptabil, plin de vervă juvenilă şi destul de seducător în ciuda intimismului arătat.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-09 18:55:49               de a lasa loc.   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 18:53:37               Nea peia, lasand la o parte faptul ca te-ai culcat mult prea tarziu , sa te trezesti mult prea devreme, ai avut o pledoarie foarte interesanta. Stim cu totii ce sunt pasii si mai stim cu totii capacitatea cuvintelor de a se loc discutiilor. Poate fi vorba despre oboseala, vezi tu, a interpreta un text este mult mai dificil decat stropitul florilor. Literatura, facultatea de litere, cere interpretare, nenica, nu asa doua frunze-trei surcele. Legea nu reglementeaza imaginarul, foarte subtil prezentat. Ma intreb, unde? In romanele politiste, desigur, acolo discutam realitatea in alte circumstante.   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 18:53:02               Totuşi, cu tot resentimentul pe care îl am faţă de label black, nu pot să nu observ că Bordaş judecă figurile de stil cu acribia anchetatorului nemilos, care-şi notează într-un block-notes toate amănuntele, hotărît să nu-i scape nimic palpabil şi sancţionabil din punctul de vedere al logicii juristice! Adică ceva, de genul: "Cadavrul şedea pe plajă într-o dubioasă stare de contorsionism. Ceea ce, desigur, ne duce la concluzia că aşa ceva nu să ezistă. Ce, suntem în postura ţăranului lui Marin Preda, ajuns prima dată la grădina zoologică şi rămas mască în faţa unei girafe? Nu. Noi suntem ezacţi, tată! Ceasornic. Elveţian. Cu secundar atomic. Auziţi şi voi: "Paşii mei stau confortabil pe un fotoliu imaginar, lânga şemineul la care iţi usuci părul"!!! Ce e aia? Stafiokinezie?!! Fugi, dom'le, d-acilea! Paşii sunt consecinţa păşitoare a picioarelor care să ezistă. Picioare alcătuite din muşchi, tendoane, articulaţii, tibii, peronee, femururi, călcîie şi alte alea. Urmare a flexării şi deflexării sistemului, apar paşii. Care-s foarte concreţi. Vreau să spun... sunt o consecinţă a... mă rog, sunt oarecum abstracţi, dar în nici un caz imaginari! Chiar şi cînd nu lasă urme şi par oareşcum imponderabili. Deci, terminaţi cu prostiile voastre stilistice. Legea nu reglementează imaginarul. Punct.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-09 18:34:58               Sunt multe argumentele cu care as putea contrazice. Nu o fac. Probabil cunosti dorinta de a le dovedi tuturor ca se inseala, ca ai dreptate. Aceasta scrisoare nu are cum sa fie plata, pentru ca starneste flacara.Misca niste placi tectonice! Cum se zice, are miez! Intimitatea e cu totul altceva. Se poate transpune textul la persoana a treia, dupa cum foarte frumos ai spus, se mai pot adauga rezonante mai clare si multe altele. Posibilitatile sunt infinite. Nu pot decat sa te felicit pentru ca esti singura care a inteles partea cu adevarat importanta! Bravo, Veronica Pavel!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 17:30:50               Stimate Label Black (nu pot spune LB, ca s-ar confunda cu alt LB!), Fara indoiala ca ai talent literar. Dar sa incep cu altceva: am apreciat foarte mult faptul ca ai trecut peste mandria ta si ca, desi probabil ca ti-a fost greu, ti-ai cerut totusi scuze. In ceea ce priveste scrisoarea aceasta de dragoste, e foarte frumoasa si sunt sigura ca cea careia i-a fost adresata o apreciaza. Dar, desi scrisoarea are niste elemente literare in ea, este totusi o scrisoare personala si intima, iar prin postare, te exuyi la riscul ca cititorii sa nu vibreze la cuvintele tale. Exemplul cu Napoleaon nu e prea bun. Spuneam intr-un comentariu recent, ca postarile "personale" dau o senzatie de "jena" cititorului si ca literatura "memorialistica" e apreciata numai daca: 1. autorul e o personalitate celebra 2. daca piesa litarara citata e intr-adevar o bijuterie literara. Mai spuneam ca asta era un sfat pe care mi l-a dat acum vreo zece ani un scriitor ajuns deja la nivelul de a fi cunoscut si apreciat. Sunt sigura ca ai un sentiment puternic si ca tocmai acest semntiment e, de fapt, si "inspiratorul" tau in acest moment. Dar asta nu inseamna ca o scrisoare ca aceasta va capata valoare literara pentru toti cititorii. Ma alatur sfatului pe care Reiner Maria Rilke il dadea tanarului poet: incearca sa te tii departe de subiectul "dragoste" pana cand maiestria cuvintelor tale ca depasi stadiul incipient, pentru ca altfel, drumul e prea batatorit de scriitori si poeti si exigentzele cititorilor sunt prea mari.... Cu putin lucru, textul tau, pus la persoana a treia, ar mai pierde putin din caracterul "intim" pe care-l are. Sigur, ma vei putea contrazice, stiu ca ai argumente, pentru ca si eu, la inceput, credeam exact ca si tine, ca orice scrisoare frumoasa si cu elemente literare se poate posta. Intre timp am mai invatzat.... Cu stima, VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-09 17:18:01 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Dar le-am explicat pe cele care le-a sesizat. Sunt figuri de stil, ce doamne iarta-ma. Si dragostea e o figura de stil! Ion Barbu are niste texte care necisita ore intregi de gandire. S-au analizat lucrarile lui, ani in sir. Fara coduri. Tu stii ce inseamna o foarte larga gama de explicatii? Mereu aceleasi, mereu altele! Codurile, daca nu sunt stiute, trebuiesc aflate, descifrate. Asta e literatura. Daca nu, drumul in viata poate fi ales...   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 17:16:54               Si inca ceva. Liviu n-a facut altceva decat sa iti sesizeze nefirescul asocierii unor termeni. Pentru a-ti sustine textul tu ar trebui sa argumentezi solid alegerile facute. Cred ca se poate si asa ar fi normal.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-09 17:09:55               Adriana, eu inteleg! Imi cer scuze daca am ridicat tonul, oricum nu cred ca Liviu s-a simtit jenat. A fost o simpla discutie. Argumentele lui au fost insuficiente pentru a da un verdict asupra acestui text! Stii cum e, gusturile nu se discuta. E adevarat ca orice as spune nu il pot convinge! si punct!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 17:08:28               "Un om de alura si statul lui Liviu"... Liviule, ti-ai permis si stat propriu pe langa tastatura? ;))) LB, nu-i place si pace. Dupa ce l-ai trimis sa mai invete figuri de stil, i-ai facut explicatiile de duzina si i-ai spus ca te asteptai la mai mult de la el, ma indoiesc ca il mai convingi ca tii cont de ideile lui si crezi in ele. Nu te supara, dar dupa cele spuse anterior, de ce ai face asta? A nu se intelege ca pun paie pe foc. Dar de aici de la mine din tara mai mult pe tine te-am auzit ridicand tonul. Fara suparare.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-09 17:01:09               A A A. tocmai asta e problema. Eu credeam ca de la sine inteles acest cod. Adica, fiecare scriitor trece prin etapa asta. Un om de alura si statul lui Liviu, cu atat mai mult! El ar fi trebuit sa argumenteze solid parerea lui, naiva din punctul meu de vedere, dar nu a dat decat niste indicatii puerile. Liviule, poti sa razi, dar strofa asta e minunata. Eu cred in ideile tale, tin cont de ele. Azi in schimb ai slefuit unde nu trebuia. Citeste scrisorile lui Napoleon catre Josephine. Ale lui Marin Preda! O sa ramai perplex. Daca limbajul folosit de mine te-a deranjat, nu a fost potrivit, imi cer scuze. Altfel, nu poti considera nul un text prin de patos. Priveste din punctul de vedere al destinatarului. E si asta un mod de a analiza..   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 16:51:06               Scrisoare de dragoste. În versuri, cu figuri de stil: Sunt mult, iubito, ca un puţ, tu pescăruşii îi ascultă cum rag. Pe plaja mea, desculţ, eu te visez. La fel de multă. Label Black, suficienţa ta mă dezamăgeşte. Mă opresc aici cu explicaţiile de duzină, înainte de a mă scîrbi de-a binelea. Dacă atît ai reuşit să pricepi, îmi pare rău că am pierdut vremea.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 16:19:45               să nu mă-njuri   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-02-09 16:18:27               ...Label Black, R.R, te ştiu de mult, de pe al site... în treacăt fie spus. ...Dacă ţi-aş descrie un tablou aflat în faţa amândurora) şi aş face-o pros, din n motive, tu ai pune la indoială percepţia mea asupra respectivei opere ("percepţie" într-un sens vulgar) sau mi-ai bănui de limitare instrumentele prin care fac descriere? ...Oricât de înalt ar fi sentimentul care stă la baza textului postat mai sus, orice caracter ezoteric ar avea, el (textul) este plat, ca să nu folosesc alt termen, şi să ma acuzi de oareşce lucuri hăiteşti, - este plat fie chiar numai din cauza faptului că tu nu ţi-l scrii ţie, ci-l impartăşeşti, iar ca aceasta să posede potenţa îii trebuie musai un cod cunoscut de toţi. Iar multele fraze aproape hilare au propriul lor cod. ...Să nu mă-njurei :). Liviu are dreptate. A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-02-09 16:16:35               Scormoneste, explicatia ta lasa de dorit! Nimic nu justifica faptul ca nu cunosti figurile de stil. Bineinteles, rare in proza. Dar asta e o scrisoare de dragoste, colega!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 16:09:56               pustietate liviule! scrisul e o materie infinita. pescarusii urla, asculta-i mai atent! invata figurile de stil! Privirea discotecilor, repet, invata figurile de stil! - sunt unele amintiri care chiar au privire, ma mir ca nu cunosti.. inca o data - invata figurile de stil! Liviule, sincer ma asteptam la mai mult de la tine. Asta e o explicatie de duzina, a unuia care se straduieste sa invete literatura. Vino cu exemple concrete, ori, poate nu stii sa explici ceea ce vrei! - Asa te-ai mai scuza! In rest, ti-am spus, ai de recuperat!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 16:07:55               Reiau: Plaja din Eforie da vaga senzatie de lipsa. De lipsă a ce? Poate dă senzaţia de pustiu. Da' nu de lipsă. Acum, doar pescarusii urla ca si cum te-ar striga Pescăruşii ţipă, ţivlesc, fac orice altceva, da' nu urlă... Discotecile tac, dar asta nu inseamna ca prinvindu-le, nu-mi amintesc privirea lor. Privind pe cine? Pe discoteci, în ochi? Şi îţi aminteşti privirea lor? A cui? A discotecilor? Pasii mei stau confortabil pe un fotoliu imaginar, langa semineul la care iti usuci parul Paşii nu pot sta pe un fotoliu. Piciarele, da. Tălpile, da. Paşii? Certamente nu. cand mintea te duce in parti necunoscute, picioarele te conduc, fara sa vrei, la mine Cum s-o ducă mintea în părţi necunoscute? Poate în direcţii necunoscute. Poate pe căi necunoscute. Da' în direcţii? Hm... Dragostea e tot ce conteaza, iar crengile ei au scormonit in mine ca intr-un put de petrol neexploatat. Sunt mult si iubesc mult, Mai lipsea să-i spui că şi ea e la fel de multă. Balenopterus musculus, că tot suntem la malul mării. No, m-am făcut înţeles? Dacă nu, mai scormonesc. E plin ca intr-un put de petrol neexploatat.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 16:03:57               Stii ce e trist? Ca fiecare dintre noi, macar o data in viata, a trait iubirea asa. Vitalismul tau e, in opinia mea, tot ce are omul mai slab. Nu, nu ai inteles gresit. Mai slab, mai anemic, mai decazut. Mai lipsit de Viata http://www.trilulilu.ro/Kiki1990/e922876cab399a Stilul nu e defel alambicat si nu denota lipsa talentului. Stilul e acelasi de mii de ani. In silaba dintai exista, probabil, si potenta acestei cai. M-as bucura sa cred ca Liviu era deranjat de asta dar ca nu a gasit cuvantul   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-02-09 15:49:52               Liviule, te contrazici. idei care se bat cap in cap, ma rog... nu intelegi lucrurile marunte si le analizezi dintr-un punct general de vedere. Greseala ta!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 15:41:34               Hai să-i lăsăm şi pe alţii să-şi spună părerea.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 15:33:52               Nu, nu în text sunt planurile încurcate, ci în minte. Nu o spun peiorativ. Confunzi (amesteci) sentimentele care te stăpînesc. Unele faţă de iubită, altele faţă de text. Le apreciezi cu ochii îndrăgostitului pe amîndouă. Spiritul critic e adormit. Sau cel puţin sedat.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 15:32:16               Sfat - citeste scrisori de dragoste. urmareste alcatuirea lor, asamblarea. Ca un intreg, nu pe bucati. Te asigur ca nu e chiar asa de rau textul asta. Daca vrei, iti prezint tehnica de scriere a lor! E ok!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 15:18:49               nu sunt planuri incurcate aici. Ceva ce curge e cat se poate de normal. oricum, iti respect parerea. Cam nesigura, ce-i drept!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 15:16:40               Hai s-o lăsăm baltă. Transmite-i domnului profesor Nicolae Rotund părerea mea despre el: e un om cu suflet larg. Nu-i place să chinuie îndrăgostiţii, peste ceea ce-i chinuie din plin. Dragostea e uneori oarbă. E bine pentru îndrăgostiţi, da' un prozator poate suferi din cauza asta, dacă încurcă planurile.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 15:13:17               Dar ti-am spus, Liviule, Iubeste. Nu o sa ti se mai para nimic confuz. Nu cred ca frazele sunt prost alcatuite.   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 15:09:20               Ok, ce a fost gresit in acea fraza? Ia-o ca atare. Baby face mereu astfel de confuzii. Mi le spune seara, inainte de culcare. Un mic exemplu - ma trezesc cu ea la mine in birou. apoi imi spune - vroiam sa ma duc la secretariat. Din obisnuinta am ajuns la tine!! deci....?   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 15:07:05               Nu-i vina ta că iubeşti. Singura vină e că vrei să scrii iubirea. Trăieşte-o. :)) Tre' să repet? Nu iubirea ta o analizez. Eu analizam fraza. Cum poţi spune despre iubită (pe care dragostea o atrage spre tine ca un magnet - ha? mă ştiu, nu?...) următoarea zicere: cand mintea te duce in parti necunoscute, picioarele te conduc, fara sa vrei, la mine   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 15:04:05               Da, Adriana, corect! Unele lucruri par de-a dreptul nefiresti in zilele noastre!:)   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:58:22               LB, cu telecomanda? ;)) ce sa-i faci, pe vremea Bordasului semineele se aprindeau din alta pozitie. Cu mai mult efort, probabil, dar cred ca degajau o caldura mai naturala. :)   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-09 14:56:02               Asta e dureros, de cate ori iti exprimi dragostea, o iei in barba! E vina mea ca iubesc? E vina mea ca aceasta dedicatie a ramas neinteleasa de tine? Nu! Astfel de texte sunt intelese de persoanele aflate in aceeasi stare sentimentala!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:54:39               Marea mi-a sarutat picioarele, lasandu-si pescarusii sa vina la mine..... Arta medievala.... Notre respect!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2009-02-09 14:53:46               multă, nu multî... Na, m-a prins iar. Febra ceea. :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:52:36               Nu te contrazic, Liviule. Textele slabe primesc ceea ce merita!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:52:29               LB, gluma e glumă, şi apreciez că poţi glumi. Şi că nu te superi. Da' textul e varză. N-o spun cu răutate, nici ca să răzbun oareşce. Cred că a dat pripeala peste tine. Eu îi zic febra postării. În ceea ce mă priveşte, am lecuit-o de foarte multî vreme.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:50:51               Interesant punct de vedere. Mult mai la obiect parera ta, si tu, un foarte bun psiholog.   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:50:31               Iarta-ma daca sunt rautacios, dar tu stii cum se aprinde mai nou, un semineu? Adica.. al nostru este de la Practiker, bata-l vina, ca prea e nou!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:47:27               Şi nu, nu-l cunosc pe dom' profesor, dar pot afirma că în cazul textului de faţă i-a fost jenă să spună: băiete, e prost. Sau pot bănui că părerea mea e mai la obiect decît a lui.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:46:40               Nu vorbeam despre cît de siropos sau nu e textul. Ci despre cît de aiurea e exprimarea. Judecă şi tu. Cum să te aşezi peste fotoliul imaginar şi din poziţia aia, picior peste picior peste fotoliu, să mai aprinzi şi focul în şemineu. Ăsta-i contorsionism sadea. Vezi şi celelalte. Mi-ar trebui pagini întregi să detaliez pentru fiecare în parte.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:44:27               Liviule, iubeste mai mult! Textul asta a placut domnului profesor - Nicolae Rotund! Profesor in Istoria Literaturii. Crezi ca parerea lui valoreaza mai mult decat a ta?   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:42:33               Nici o problema, Gheorghe! Imi cer scuze pentru zilele trecute!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:41:06               Niciodata trupurile noastre n-au fost inegale, chiar daca iti lipsesc optsprezece centimetri lungime. Asa intelegem noi amorul nostru. Egal, infinit si continuu. Acea distanta inseamna, de fapt, tipatul unor clipe incomplete. Pentru ca daca nu esti, devin incomplet. Aici ai fost tare de tot, Răzvane. Radio Erevan: - Se poate face dragoste la distanţă? - Da, dacă .... este cu optsprezece centimetri mai lungă decît distanţa. Ce naiba, omule, n-ai citit textul ăsta înainte de a-l posta? E plin de perle, care mai de care mai haioase. Deci cand mintea te duce in parti necunoscute, picioarele te conduc, fara sa vrei, la mine Te asezi peste fotoliul imaginar, picior peste picior si aprinzi focul in camin. Gata. E peste poate.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:40:10               brrrr typo:m-ai!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-09 14:39:29               Liviu, Recunosc, mai prins, mimam detaşarea şi o îngăduinţă cuvenită încercărilor unui copil(de 24 de ani!)să zicem Doru Iconar...   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-09 14:39:02               Bine Gheorghe, inchidem subiectul. S-a terminat. Diacriticele lipsesc din cauza - office-ului. Habar nu am cum sa activez. Sunt multe fraze care nu au iesit cum imi propusesem initial. O sa lucrez pe text. Liviule, cand iubesti percepi altfel. Lucrurile nu sunt asa de siropoase precum par.   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-09 14:36:41               Mai sunt şi alte stîngăcii:guvid, guvizi şi dreanjantă lipsa diacriticelor la lecturare   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-09 14:31:15               Plaja din Eforie da vaga senzatie de lipsa. Acum, doar pescarusii urla ca si cum te-ar striga Discotecile tac, dar asta nu inseamna ca prinvindu-le, nu-mi amintesc privirea lor. Pasii mei stau confortabil pe un fotoliu imaginar, langa semineul la care iti usuci parul Mai departe nu pot. Deja e prea mult, pentru doar 5 rînduri din text.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-09 14:28:50               Binişor scris, induce emoţii; aş scoate doar un cuvînt din "Tremuratul e boala pe care mi-o produce revederea ta"...prea sună a sindrom Parkinson, nepotrivit într-o introspecţie juvenilă(vibrare...sau altceva) În legătură cu pledoaria, subiectul e închis, nu mai răscoli furnicarul, nu mai lansa fumigene...it's over!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-09 14:23:51	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE