PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Carutasul Text postat de George (Dumitru) Corbeanu Am învățat să merg pe bicicletă încă de mic, cred că aveam șapte ani. Tata cumpărase o bicicletă de damă, fără bara aceea incomodă, așa că nu mi-a fost foarte greu să mă urc pe ea și să dau la pedale. Nu ajungeam la șa, dar asta nu avea importanță. Important era să țin ghidonul drept și să nu cad cu totul. Am învățat repede, când ești mic îți vine mai ușor să deprinzi lucruri noi. Inițial mergeam doar pe strada noastră, de la poarta casei, până la școală. Nu aveam voie să ies la șosea. Nici nu aș fi făcut-o, din două motive. Unul era teama de mașini, al doilea teama de miliție. Postul de miliție nu era departe de strada noastră, era chiar lângă restaurant, și de fiecare dată când treceam pe acolo, în drum spre bunica din partea mamei care stătea în capătul celalalt al satului, mă cuprindea frica să nu fiu oprit de vreun milițian și luat la întrebări. Nu ar fi avut de ce, căci eram doar un copil care mergea liniștit, cu capul în pământ, privind crăpăturile din asfalt. Și apoi nici nu stăteau mereu în stradă, chiar dacă erau zile când vedeam câte unul acolo, în șosea, urmărind cu privirea încruntată trecătorii. Însă nu știu de ce mi se chircea stomacul când treceam pe lângă postul acela de miliție, făcându-mă să privesc într-o parte, către clădirea poștei, considerând, probabil, că dacă eu nu îi văd, nici nu sunt văzut. Odată tata m-a trimis la bunica să aduc un carucior de butelie. Trotuar nu era peste tot, trebuia să merg pe șosea o porțiune bună de drum, trăgându-l dupa mine. Exact prin dreptul miliției. - Dacă mă oprește milițianul ? l-am întrebat cu sufletul cât o gămălie de ac, bântuit de frică. - De ce să te oprească ? - Nu știu… mi-e frică, dacă mă oprește și mă întreabă ce caut cu căruciorul pe șosea ? Și pe ce parte să merg cu el ? Stânga sau dreapta ? - Dacă te oprește, zise tata și se aplecă pe vine, să îl văd mai bine, îi zici așa : orice obiect împins sau tras, se numește vehicul, și se merge cu el pe partea dreaptă. Înțelegi ? - Păi și nu mai văd mașina din față… - Las că te vede mașina pe tine. Tu atâta zici. Și dacă tot nu te lasă în pace, îi spui că ești al lui Costel Învățătoru’. Da ? Ai înțeles ? - Da… Numele Costel nu spunea mare lucru, dar Costel Învățătoru’ era unul singur, și acela era tata. Și toată lumea îl cunoștea, căci era singurul învățător din sat. Învățătoarele, toate, făceau naveta, din orașele din împrejurimi. Toți părinții se băteau pe tata, atunci când lua clasa I. Aveau probabil mai multa încredere într-un consătean de al lor, care mai locuia și pe strada școlii și cu care puteau discuta bărbătește, orice problemă. Dar nu numai oamenii cu copii îl respectau pe tata, ci toți sătenii. Costel Învățătoru’ devenise un fel de cod, care nu dădea greș niciodată, atunci când era folosit. Lui tata i se deschideau ușor toate ușile, nu stătea la cozi la primărie, la poștă sau dispensar, era prieten cu toată lumea, de la omul care muncea la CAP, până la primar și ajutoarele lui. Și eu mă mândream cu el, și cu numele lui, atunci când nu muream de rușine. Cum a fost în ziua aceea, când am fost trimis să iau pâine. Cu pâinea lucrurile nu erau atât de ușoare pe cât s-ar crede, căci se făcea la brutăria din sat și se vindea la cofetăria de lângă alimentară, exista o zonă specială pentru asta. Coada la magazin se forma devreme, cu câteva ore înainte să vină căruța de la brutărie, condusă de nea Ion, căruțașul. Când apărea, băieții mai mari se băteau pe coșurile din răchită cu care se căra pâinea în magazin. O făceau pentru că cei care ajutau la cărat, aveau întâietate la cumpărat. Nimeni, oricât de bătrân sau bolnav ar fi fost, nu cumpăra înaintea lor. Tanti Mariana, vânzătoarea, instituise această regulă care nu a fost încălcată niciodată. Eu eram mic, asa ca, laolalta cu toti copiii de varsta mea, trebuia sa stau la coada si sa am grija sa nu fiu strivit de satenii nerabdatori. Cand intarzia caruta, din diverse motive, se facea o harmalaie de nedescris, oamenii se impingeau, urlau, injurau. Pentru noi, copiii, momentele acestea erau savuroase, pentru ca implicau aventura departe de casa, aventura cu un scop final – acela de a aduce, seara, acasa, paine neagra rotunda si calda, proaspat scoasa din cuptor. Totusi se putea lua paine inaintea celorlati. Intr-un singul fel - direct de la nea Ion, carutasul. Dar putini puteau face asta, caci nea Ion avea o singura regula dupa care se ghida in viata: nu se cumpara paine de la caruta. Cui dadea totusi ? In general copiilor. Si doar celor pe care ii cunostea direct, sau prin parinti. - Al cui esti tu ma ?, zicea cand nu i se parea o fata familiara. - A lu’ Titel a lu’ Ristea, vecinu’ matale. - Pai zi ma asa, radea nea Ion si ii dadea o scatoalca. Ia da-ci, cate vrei ? - Trei…. - Tu al cui esti ? se intorcea spre altul. - Aaa… se balbaia copilul. Pai a lu Gica lu’ Radu Popa. - Pai si ce vrei ma de la mine ? Paine ? Ce cauti tu aci, departe de casa, taman la brutarie ? Ce, la coada nu stii sa stai ? Ia hai, tolu’ pe chioru’ si la gara ! Treci la coada ! I-auzi ma, te pomenesti ca zboara porcii, de vii tu aci sa imi ceri paine. Ptiu… Niciodata nu am cerut paine de la caruta, ca ar fi trebuit sa merg pana la brutarie. Odata ce nea Ion parasea brutaria, nici ca se mai oprea pana la magazin. Si atunci nimeni nu se putea apropia de el. Iar la magazin tabarau pe el baietii cu cosuri, si gata, nu se mai putea face nimic. In plus, mi-era foarte rusine sa il abordez pe nea Ion mai ales ca locuiam departe, tocmai pe malul lacului. Asa ca preferam sa stau la coada, atat cat trebuie, cu ceilalti copii. Dar in ziua aceea tata a specificat clar, atunci cand m-a trimis: -Te duci direct la nentu’ Ion, la brutarie si ceri cinci paini. Avem musafiri diseara si imi trebuie repede. M-ai auzit ? Nu mai stai la coada. -Si daca nu imi da ? am zis eu, sagetat de emotie. -Ce sa nu iti dea ? -Paine… -Cum sa nu iti dea ? Pai ii zici ca esti al lui Costel Invatatoru’. M-ai inteles ? -Da… am zis cu jumatate de gura si am strans in pumn banii si manerele sacosei de carpa. Apoi am luat-o la picior, aveam destul de mers pana la brutarie, si mai treceam si pe langa militie… Am ajuns acolo gafaind, cu inima batand ca o ciocanitoare, tic-tic-tac, tic-tic-tac, vrand parca sa iasa afara din piept. Nea Ion se urcase deja in caruta, luase haturile in maini si se pregatea sa plece. Copiii din jurul lui, cei favorizati, cumparasera painea si o luasera la picior spre casa, asa ca m-am gasit singur cu el. Era nervos, caci martoaga de obicei docila, se trezise dintr-odata lovita de un acces de personalitate puternic si nu mai vroia sa o ia din loc. Necheza, in timp ce mosneagul ii dadea bice pe spinarea-i lata. -Diii, ‘te’n muma’n cur de iapa ! Hai odata ca ma asteapta oamenii la magazin! Diiiiii ! Dar degeaba striga el, caci iapa isi infipsese copitele in asfalt si nici gand sa se urneasca din loc. Isi sfida stapanul privind imbecil inainte, nechezand. Am profitat de momentul acela si m-am apropiat, timid, de caruta. -Nea Ioane… am zis cu voce inceata, abia ma auzeam. Mosneagul nici nu ma privi, asa ca am zis mai tare, tremurand. Nea Ioane… -Ce-i ? se intoarse brusc, fixandu-ma cu privirea. Ce e țâcă, ce vrei ? Hai, zi repede ca ma omoara iapa asta. -As vrea.. as vrea niste paine… am zis tremurand din toate madularele. -Unde stai? ma lua mosul in primire. -Pai… pe malul ghiolului. -Pai si ce cauti ma, la brutarie ? La magazin ! Acolo se da painea ! -Da, stiu, am gangurit, dar m-a trimis tata… el a zis ca… -Pai si ce treaba am eu cu tactu’? Ce, e tata? Hai, lasa-ma ca am treaba. Diii, plezni-ti-ar fierea-n tine! -Dar, dar el e, am zis cu voce din ce in ce mai subtire. El e Costel… insa nea Ion nu mai apuca sa auda cuvintele magice care mi s-au oprit in gat, caci iapa hotari sa se revolte in alt mod, si o lua brusc, parca cu furie, la trap. -Hooooooo, martoaga! am auzit. Ai innebunit azi, ce-i cu tine? ‘Mnezeii masii dara azi si maine! Hooo, zise nea Ion tragand cu putere de haturi, incercand sa calmeze animalul care insa pusese deja in miscare caruta si o luase, cu de la sine putere, pe drumul cunoscut catre magazin. Am ramas in urma cu privirea plecata. Eram infrant. Ce-o sa zica tata daca apar acasa fara paine? Ce o sa-i spun? Ca mi-a fost rusine, si nu am apucat sa cumpar? Ca nu am fost in stare nici macar sa spun al cui sunt? Gandind asta am luat-o la goana, sa prind caruta din urma, si am inceput sa strig cat ma tinea gura, Nea Ioaneee, sunt al lu’ Costel Invatatoruuuuu’, Costel Invatatoooooruuuuu’! La un moment dat, dupa multa truda, tragand din greu de haturi, carutasul reusi sa opreasca iapa, care insa fremata in continuare, batand pasul pe loc. Am profitat de moment si mi-am accelerat fuga, ajungand intr-un final langa caruta oprita, gafaind. -Nea, Ioa-ha-ha-hi-hi-ne-he. Sunt al lui Co-ho-ho-stel Inva-ha-tatoru’! -Ce zici ma? Ce tot alergi dupa mine? Paine de la magazin! Esti turc? Ma tineam cu mana de marginea carutei, aplecat, rasufland adanc. Apoi mi-am tinut respiratia si i-am zis raspicat, privindu-l drept in ochi: -Sunt al lui Costel Invatatoru’, m-a trimis sa iau de la matale direct de la caruta cinci paini. Si am dat drumul aerului sa iasa, suierand. Nea Ion se zgai la mine cateva secunde apoi chipul i se lumina de un zambet larg. -Costel Invatatoru’? Pai de ce nu zisasi asa, mai țâcă! Pai ce, nu puteai sa zici mai devreme? Iti place sa alergi dupa caruta, bag eu sama. Ia d’aci cinci paini de la mosu’, si zi-i lu tactu’ ca il salut! Sa nu uiti sa ii zici! completa in timp ce eu ii dadeam banii cu palmele transpirate si indesam repede painile in sacosa, usurat. In ziua in care am plecat dupa carutul de butelie nu m-a oprit nimeni. Repetasem in gand tot drumul definitia, « orice obiect impins sau tras se numeste … si se merge pe partea… », dar nu a trebuit sa o folosesc, am ajuns cu bine acasa, cu carut cu tot. Intr-o zi insa am iesit cu bicicleta la sosea, urmandu-l pe Ionut Fricosu care pedala ca un nebun, cu picioarele pe sub bara ce unea ghidonul de sa. Nu avea bicicleta de dama ca mine, asa ca pedala intr-o parte, aplecat, insa dovedind o maiestrie de invidiat. Ma provocase la intrecere, si eu ii dadusem curs. Am plecat de la poarta casei noastre, era in capatul strazii. - Pana la sosea, da ? Cine ajunge primul, castiga, da ? - Da, am zis, si am pornit pedaland apasat. Initial l-am intrecut, insa m-a ajuns, si o buna bucata de drum am mers unul langa attul, chinuindu-ne sa evitam pietrele de pe strada neasfaltata. In apropierea soselei, deja mi-o luase inainte. - Hai pana la restaurant, am tipat, sa nu fiu nevoit sa ma declar invins. Cine ajunge primul acolo, castiga ! am mai zis si am continuat sa pedalez. Nu mi-a raspuns, insa nici nu s-a oprit, ci a mers tot inainte, iar eu in urma lui, pana la restaurnat, apoi mai departe, pana la militie, ajungand intr-un final la dispensar unde s-a oprit victorios. L-am ajuns din urma respirand cu greu de la efort. Pedalasem ca un apucat, dar degeaba. Cand m-am oprit, am realizat ce departe de casa suntem. Sa nu afle tata, mi-am spus speriat, caci nu mai pup bicicleta. -Te-am batut ! zice Ionut euforic. - M-ai batut… zic si eu cu privirea plecata. Da’ acum tre sa ne intoarcem acasa. Sunt masini pe aici. Daca afla tata… I-am intors spatele si am pornit precipitat spre casa, dar nu am ajuns departe, caci m-a oprit militianul care tocmai iesea pe poarta postului. Mi-a facut semn incruntat sa trag pe dreapta si m-a luat la intrebari. - Cati ai ani ? - Sapte ani jumatate, spun tremurand. - Si la sapte ani jumatate, nu ai invatat ca nu e voie sa mergi cu bicicleta prin traficul rutier ? - Ba da dar… - Niciun dar ! Al cui esti tu ? - Sunt al lu’, al lu’, am zis pierdut, la fel ca atunci, in fata lui nea Ion, carutasul. Ochii mi se impaienjenisera, imi lacrimau. Militianul imi vorbea din ceata, abia ii vedeam uniforma albastra si sapca miscandu-se sus-jos, sus-jos. Sunt al lu’... zic, apoi continui hotarat, de parca recit o poezie : orice obiect impins sau tras se numeste vehicul, si se circula cu ea pe partea dreapta ! - Daaa ? I-auzi! Ia hai, lasa prostiile astea si da bicicleta incoa’. Se confisca ! Sa vina tactu’ sa vorbesc cu el, si apoi mai vedem. Pana atunci, va sta aici, in post. Am inceput sa plang in hohote, atunci cand mi-a luat bicicleta de coarne si a dus-o in curtea postului. Nici nu s-a mai uitat la mine.. M-am lipit de poarta sperand ca o sa iasa repede si atunci am sa ii soptesc la ureche cuvintele, Sunt al lui Costel, iar cand ar fi intrebat, Care Costel ma ?, sa fi raspuns accentuand, Costel Invatatorul… Asa ca dati-mi-o inapoi… Si mi-ar fi dat-o caci daca imi mersese cu nea Ion carutasul, nu aveam niciun dubiu ca imi va merge cu oricine altcineva, chiar si cu acest militian cu ochi incercanati. Dar nu s-a intamplat asa caci dupa mai multe de jumatate de ora de stat acolo nu a iesit nimeni pe poarta. Ionut Fricosu plecase demult, in viteza, speriat sa nu il opreasca si pe el, asa ca am luat-o pe jos spre casa unde, rusinat, i-am povestit tatii, ce patisem. - Dumnezeii masii, il aud pe tata. Ce cautai, ma, pe sosea ? I-ai zis, ma, al cui esti ? - I-am zis, am mintit. Dar nu l-a interesat… - Bisssserica masii ! zice si iese furios pe poarta. Las’ ca vede el, militianul, de la tata, mi-am zis satisfacut si m-am indreptat spre lac, cu o undita in mana. Dupa revolutie lucrurile s-au schimbat, militia a devenit politie, brutaria s-a desfiintat, iar eu am devenit mai mare. Cofetaria s-a transformat si ea, acum era bar de zi, unde se fuma si bea in nestire. Dupa ceva timp, au aparut intr-un colt cateva jocuri electronice pe care le-am luat cu asalt. Nu ne interesa ca era fum sa il tai cu cutitul, nici ca ne aflam printre toti betivanii satului care isi luau tuica de dimineata, apoi berea de prainz si in final coniacul de seara. Noi eram mereu acolo, lipiti de manete, jucand in nestire Street Fighter, chinuindu-ne sa trecem de Blanka, Vega, Balrog, Sagat, Zangief si compania, ba cu Ryu, ba cu Ken. Ne specializasem, unul statea la joystic, altul la butoane si al treilea urmarea cu sufletul la gura bataliile. Daca inainte ne foloseam economiile pe amandine, pufuleti sau bomboane Kola, acum cheltuiam totul pe fise. Dar febra jocurilor nu a durat mult. Odata Bison infrand cu toti eroii pozitivi, jocul incepuse sa ma plictiseasca, la fel ca celelalte, in acelasi stil asa ca am rarit orele petrecute acolo. In zilele acelea bicicleta mi s-a schimbat si ea, s-a innoit cu alta, tot de dama. Ma obisnuisem cu modelul, asa ca am preferat-o in continuare. Acum insa umblam numai pe sosea, pedalam mult, treceam in viteza prin trei sate vecine. O conduceam fara maini, evitand cu eleganta obstacolole doar din miscarea soldului. Treceam cu minile la spate, sau sub fund, pe sa, pe langa sediul poilitiei, cu castile pe urechi ascultand Keep The Faith al lui Bon Jovi la maxim si ma simteam liber. Si-atunci urlam cat ma tinea gura, caci nu imi mai pasa de niciun militian. Politistii astia noi nu ne opreau, si nici nu supravegheau traficul atat de atent. Stateau mai mult la restaurant, socializand cu un pahar in fata, caci puteau urmari traficul si de acolo, prin ferestrele mari. Erau de treaba, erau de-ai nostri, caci erau si ei liberi. Doar ca ei nu aveau bicicleta, sa o poata conduce fara maini. Si, probabil, nu le placea nici muzica rock a anilor de atunci. Doar pentru nea Ion, carutasul, lucrurile stateau altfel. Cand s-a desfiintat brutaria, pentru el lumea s-a oprit in loc. Si-a vandut iapa dar a pastrat caruta. O tinea in sopron, probabil o privea din cand in cand cu un aer nostalgic. Cand treceam cu bicicleta pe langa poarta lui, il vedeam la strada, pe canapeaua de lemn, privind cu aer absent trecatorii. Mereu acolo, mereu in aceeasi pozitie, cu acelasi pulover tricotat, indiferent de vreme. Ii dadeam binete de fiecare data, miscand capul, dar niciodata nu schita vreun gest spre mine. Din cand in cand se mai oprea cineva langa el, vreun vecin, si intrau in vorba. Dar nu pentru mult timp, caci mosneagu nu parea dornic de cuvinte. Nici nu isi privea interlocutorul, atunci cand ii vorbea, in doi peri. In timp oamenii s-au obisnuit cu el, asa cum o facusem si eu, si l-au lasat in pace. Era o ramasita a unei lumi deja invechite, a unei perioade pe care toata lumea vroia sa o uite cat mai repede, si o facea cu viteza luminii, adaptandu-se, din mers, cu exaltare, la capitalism. Dupa o vreme, putini aveau sa isi mai aminteasca de mosneagul care le aducea painea de la brutarie la magazin, cu caruta trasa de o iapa batrana si incapatanata. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Multumesc tuturor celor care au avut rabdare sa imi citeasca textul si care mi-au lasat un semn. Vero - :) mersi Speranta, nu stiu cine esti, dar ma bucur ca ai lasat un semn in pagina mea. Rudy - sa stii ca si eu te citesc, si aici si pe alte site-uri, imi plac parodiile, sonetele si poemele tale. Gina, da, ai drepatte, m-am grabit sa il postez, tocmai sa pot lua comentarii la cald. Voi sunteti mai obiectivi decat mine, cand e vorba de un text proaspat scris. Insa nu prea inteleg eu ce inseamna acest cuvantul - ecoliterar. Ce semnifica? Nu mi-e familiar. Literar inteleg, dar ecoliterar, habar nu am... Legat de expresiile acelea - nu prea vad cum le-as machia, este vorba de oralitate aici. Asa se vorbste prin locurile alea, daca as schimba expresiile, textul ar pierde din autenticitate... As vrea totusi sa va mai spun ceva - se pare ca am nimerit in mijlocul unei batalii personale care nu a facut decat sa imi umple casuta de email cu 250 de intrari fara rost. Nu ma priveste razboiul vostru. Nu ma intereseaza dialog offtopic pe pagina mea. Daca postez, astept pareri legate de text. Va puteti certa si in afara paginii mele, in mediu privat, sau pe un topic nou, cum vreti. Ioan, Radu, Gina - eu v-am respectat tot timpul, imi place cum scrieti, dar astept respect si din partea voastra. Am muncit pe textul asta si l-am impartasit cu voi. Ioan, ai postat acelasi comentariu offtopic de.. nici nu mai stiu de cate ori. Cu ce ma ajuta pe mine, autorul acestui text, comentariul tau? Cu nimic. De ce as mai continua eu sa postez pe Europeea? Pentru a fi spam-uit? Si, mai ales, de ce mi-as mai spune parerea la textele altora? Nu prea mai am motive... Mai sunt site-uri ateliere literare... probabil o sa ma indrept intr-acolo... ma mai gandesc. Aici e prea multa balacareala fara sens care a ajuns sa ma afecteze personal. Cu prietenie, George   Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2009-02-07 16:10:26               Vot pentru un text bine scris!!! Felicitari. VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-07 02:23:27 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               "Intrebare pentru dima.m miruna: ce se intelege prin ”expresii non-ecoliterare”? dati-mi, va rog, niste exemple din acest text" Postat de catre speranta vasiliu la data de 2009-02-06 22:58:33 speranta vasiliu, autorii "europeea", nu ajung aici cu pluta/... Nici editorii/... "-Diii, ‘te’n muma’n cur de iapa ! " Un exemplu/...   Postat de catre dima.m miruna la data de 2009-02-07 01:56:10               Ioan Peia, cu regret, te anunt, ca "europeea" nu dispune, inca, de un terapeut/... Situl este literar/... Succes/...   Postat de catre dima.m miruna la data de 2009-02-07 00:38:40               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-07 00:00:06               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:59:57               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:59:47               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:59:40               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:59:33               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:59:26               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:59:16               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:59:09               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:59:01               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:58:52               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:58:45               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:58:38               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:58:30               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:58:22               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:58:11               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:58:02               Rezume: Mirunica e-n extază Cam de azi, de la nămiază, Caută şi cercetează Şi nimic n-o speriază! Ura! Ai rămas cu cleata-n urmă, tu, silfidă din cea turmă!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:57:55               ŞI n-am nici mouse!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:57:29               Textul este foarte bun! Sîc! Nu ajungi să mă radiezi pînă apuc să spun asta. Sîc!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-02-06 23:28:37               Intrebare pentru dima.m miruna: ce se intelege prin ”expresii non-ecoliterare”? dati-mi, va rog, niste exemple din acest text. George Dumitru, ai un talent narativ deosebit. Textele tale ma captiveaza.Felicitari! Cu admiratie, Speranta   Postat de catre Speranta Vasiliu la data de 2009-02-06 22:58:33               Si mie mi-au disparut, nea peia. E un semn bun si asta!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-06 22:57:29               Un text curat care nu epateaza in mod deosebit...Nu toti sunt la "nivelul" unui Ecsintescu Pestilential care scrie numai depre ..ula si ..izda.Mai exista si oameni obisnuiti care vorbesc despre lucrurile obisnuite.Aici nu exista spectacol de circ.Doar viata cotidiana.Nu sunt prozator dar imi permit sa cred ca e un text care merita macar o stelutza... Rudy   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2009-02-06 22:53:06               observ cum dispar comentarii.. unul dupa celalalt! E un semn bun!   Postat de catre Label Black la data de 2009-02-06 22:46:40               Radu Stefanescu, scrie, te rog, despre text/... Multumesc/...   Postat de catre dima.m miruna la data de 2009-02-06 22:05:42               Am priceput/... Iti multumesc: se scrie "intervino"/... P.S Astept demisia, pe birou/... Pupici/...   Postat de catre dima.m miruna la data de 2009-02-06 21:54:56               se scrie "intervino" si acum, si maine, si ever... in rest, e ok!!! pupici   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-02-06 21:51:00               Radu Stefanescu, ai dreptate: "astept sa se faca noapte... ce spuneam? poate "sa le machiezi" "pasaje si parti de scriere" - pleonasm vesel si voios "Nu ai rabdare, sa slefuiesti scrierea/..." - doar Buricea pune virgula/aicea la buna cinstire/ (strege si textul asta, pls) " Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-02-06 21:29:47 * Revin, Am uitat, prinsa/cuprinsa de atatea probleme, ca m-ai rugat, sa-mi fii secretara/... Te rog, Radu Stefanescu, acolo unde am gresit, intervine/...   Postat de catre dima.m miruna la data de 2009-02-06 21:41:50               astept sa se faca noapte... ce spuneam? poate "sa le machiezi" "pasaje si parti de scriere" - pleonasm vesel si voios "Nu ai rabdare, sa slefuiesti scrierea/..." - doar Buricea pune virgula/aicea la buna cinstire/ (strege si textul asta, pls)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-02-06 21:29:47               George, textul are atat typo, cat si expresii "non-ecoliterare". O revenire, din partea ta, peste text, este meritorie. Daca insisti sa pastrezi "acele expresii", te rog sa le "machezi" /... Mi-a placut sa citesc al tau text. Banuiesc ca te grabesti sa postezi. Exista pasaje si parti de scriere, care nu sunt suficient "cizelate"/... Exista, in scriere, explicatii "ieftine", aduc un exemplu: "Tata cumpărase o bicicletă de damă, fără bara aceea incomodă..." /... Intelegi/... Ai potential, ai idee, ai mesaj/... Nu ai rabdare, sa slefuiesti scrierea/... Nu inca/... La buna citire/...   Postat de catre dima.m miruna la data de 2009-02-06 21:09:21	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE