|
|
|
|
|
|
|
|
|
BUCURIA DE A REINCEPE (articol) |
|
|
Text
postat de
Veronica Pavel |
|
|
Singura bucurie în lume este să reîncepi. Acestea sunt cuvintele lui Cesare Pavese și îmi vin în minte în zilele ce marchează trecerea de la un an la altul. Trăim reînceperea noului an care, pentru cei din generația mea, a venit mai repede decât cel de anul trecut care, la rândul lui, venise mai repede decât cel din anul precedent și așa mai departe. Ca fiecare început, și acesta este, trebuie să recunoaștem, inseparabil legat de nostalgia inevitabilului trecut, fără de care reînceputul nu s-ar fi putut naște. Urmărim an de an limbile orologiului misterios al trecerii timpului, privindu-l întâi cu ochii noștri de copil, apoi de adulți și mai târziu cu ochii celor ajunși la vârsta la care înțelepciunile vieții devin seva trăirii de zi cu zi.
Copiii sunt primii care încearcă să rezolve misterele timpului. Pentru ei anii sunt interminabili și certitudinea fiecărui copil este că timpul trece pentru fiecare om în mod diferit. Mi-aduc aminte că atunci când eram mică mă întrebam cum se face că, deși între vara trecută și cea actuală a trecut multă vreme, pe care o aproximam cam la o sută de ani, acuma îi văd pe aceiași băieți din vecini jucând fotbal pe stradă. Cum de n-au murit? Așa credeam eu că ar fi fost normal dupa o sută de ani! De unde concluzia că pentru ei timpul trecea diferit decât pentru mine.
Adulții, pe care ocupațiile zilnice îi privează de binefacerea privirii orologiului al cărui mecanism misterios numai Dumnezeu îl cunoaște, sunt aproape absenți la trecerea timpului. Un proverb irlandez spune : Când Dumnezeu a creat timpul, a creat
enorm, iar altul, sanscrit, pe care îmi place sa-l citez, sună așa: Oamenii spun despre Timp că trece, Timpul spune despre Oameni că trec. Câți dintre noi nu gândesc că numai vazând cât de mari ni s-au facut copiii realizăm timpul care a trecut pe lângă noi fără să-l fi simțit? Poate că, din când în când, dacă adulții s-ar opri din viteza cu care încearcă să cucerească bunuri materiale, amintindu-și vorbele lui Platon: Timpul nu este altceva decât imaginea mobilă a eternitatii imobile, poate că am trăi cu toții într-o lume mai bună.
Cuceririle tehnologice ale comunicației prin Internet din ultimele decenii au modificat și ele perceptia despre timp. Ceea ce pe vremuri era considerat un timp rezonabil, o săptămână, de exemplu, cât dura calatoria unei scrisori prin avion din Canada în Europa, astăzi intervalul pare inacceptabil în comparație cu cele câteva secunde în care poate ajunge o scrisoare prin Internet.
În cele din urmă, la vârsta înțelepciunii, omul nu mai e grabit. El este cel care stă pe loc și timpul este cel care se învârtește în jurul său, cu viteze diferite, în funcție de împrejurări. Mai de mult am văzut un film francez din care am reținut replica unui batrân care stătea singur acasă: Anii trec repede, numai zilele sunt interminabile!
Iar acuma, aducându-mi aminte de aceasta replică, nu pot să nu menționez câteva cuvinte despre mama mea, criticul de artă Amelia Pavel, care s-a stins cu câteva zile înainte de Crăciun, acum cinci ani, la 88 de ani. Dumnezeu a luat-o fără a-i pricinui suferințe prea mari și ultima oară când am vorbit cu ea la telefon, cu puțin înaintea decesului, mi-a spus: stau în pat și lucrez, înconjurată de dicționare (lucra la o traducere din germana, scrisese 350 de pagini care erau deja tehnoredactate și mai avea vreo 100).
Mama a fost o femeie care nu s-a uitat la orologiul timpului nici când ar fi trebuit s-o facă. Planificasem s-o vizitez mai des, ca să mai vorbim, să recuperăm vremea când ne lipseau fie timpul, fie disponibilitatea, fie ambele. Visul de a o avea ca interlocutor profesional mi s-a împlinit numai când am început și eu să scriu, ea fiind de fapt aceea care m-a îndemnat și apoi încurajat s-o fac. Îi trimiteam în fiecare lună articolele și poeziile scrise de mine iar ea, spre marea mea mirare, în ciuda exigenței cu care am fost educată, mi le lăuda. Pentru multi, vitalitatea și perseverența ei au fost un model de urmat. Pentru mine însă ea a fost doar mama. Ce-i drept, o altfel de mamă, una care, în ochii mei de copil, în loc să facă prăjituri, scria articole și cărți. I-am înțeles aspirațiile târziu în viață și în ultimii ani, când vorbeam cu ea, mă bucuram de replicile ei inteligente și amuzante, rezultat al simțului umorului și al spiritului acut de observație. Cum m-am deosebit foarte mult de ea -și ca fire și ca temperament - cred că se bucura, la rândul ei, să afle ideile mele sentimentale și poetice.
Dar, așa cum spune Jean Henri Fabre, totul se sfârșește pentru ca totul să reînceapa, totul moare pentru ca totul să trăiasca, idee pe care o găsim și la poetul a cărui venire pe lume o sărbătorim în fiecare început de an, la marele Eminescu:
Din sînul vecinicului ieri
Trăiește azi ce moare
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăși soare.
(Luceafarul)
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Era o intervenție, ușor off topic, dar de supărat, nu, nicicum.
Tot ce-a fost, lasă urme în ceea ce suntem.
C. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-01-10 05:47:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Hi Tea,
Ma bucura aparitia ta si, exigenta cum te stiu, mi se ia si o piatra de pe inima cand zici ca ti-a placut articolul meu!
Sigur, ai intuit foarte bine relatia mea cu mama in umbra tatalui....
Multzam de comentariu si semn,
Cu drag,
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-01-09 22:33:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero, am citit articolul de cand l-ai postat, dar n-am avut o clipa de repaus....
Mi-a placut tonul retcapitulativ cu prezenta mamei tale - mai totdeauna in umba tatalui ca si la mine.
reusit, convingator otimist cu toata nota nostalgica.
drag,
calvar
vot |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-09 22:08:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
p.s Chaplin...hm. trebuie ca o sa fie usor sa-i invat mersul!... de' baston, niciun bai!
Veronica,
este tristete... ideea de 'oarba florareasa'.
*
orice manifestare pozitiva, are ca si impuls, negativitatea.
asa stiu.
so.
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2009-01-09 00:10:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
AAA,
Multzam de trecere si tacere, care intotdeauna spune multe!
Gina Goia,
Nu sunt sigura ca textul e NUMAI trist, infine, sigur ca exista o tristetze funciara in fiecare dintre noi si ea transpare mai ales cand incercam sa vorbim despre timp, dar bucuria reinceperii e una reala, cred eu, desigur, hranita pe tristetze. Cred ca aceste doua capacitati ale naturii umane, de a fi fericiti si nefericiti, nu pot fi despartite, Chaplin a intzeles formidabil asta. Si de fapt, de aici vigoarea unor creatii literare, in care energia din scris este bucuria de viatza si gandirea implicata este partea tragica. Daca stai si te gandesti, si scrierile tale contin ambele stari....
Da, in Canada e un frig luminos si o zapada staruitoare, iar zilele incep (cam incetisor) sa creasca....
Multzam mult pentru urari, Gina, i-am inmanat Teei cartea acum cateva zile.
La Multi Ani si tie, sa ai un an bun si cu carti publicate!
Cu admiratie,
VPL.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-01-08 23:37:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Veronica,
textul tau este trist!... poate fiindca este real, ori chiar cuprinde parti de existenta pe care, doar in maturitate le asezi, si le dai 'reinceperea'.
cu siguranta a ta spunere o sa cuprinda generatii deja mature - ale lor trairi, ale lor trecuturi- prezentul/ se cere compromis/ generatiile ce vor veni/ nu au nicio vina/ nicio forma de intoarcere/ viitorul si forma lui totala de conjugare/ prezentului.
trebuie ca ma intelegi/ altfel nu exista media, ori 'aplecarea' acestei scrieri:
totul se sfârșește pentru ca totul să reînceapa, totul moare pentru ca totul să trăiasca/ JHF
si din nativa spunere/ M/Eminescu:
Din sînul vecinicului ieri
Trăiește azi ce moare
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăși soare.
(Luceafarul)
p.s trebuie ca e frig in Canada. pe insula, de cateva zile, e teribil de frig.
regards,
goia
La multi ani, Veronica Pavel!
vaya con Dios
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2009-01-08 23:10:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata: Dumnezeu, aveau, mai.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-01-08 23:04:56 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...Am citit acest text exact când l-ai postat. Ce-ar putea fi de zis? Poate tăcerea. O noapte plăcută, Veronica! |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-01-08 23:00:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi!
Pai nu merge asa cu "economia de cuvinte" :)))Daca le-ai scris si le-ai sters, ele tot intra la socoteala aia, stii tu care, a cuvintelor ce ne-au fost destinate. Nu cred ca Domnezeu are functia "delete" cum au computerele! Sau "delete" si "restore"...:))))
Oricum, daca ai sters, nu trebuie sa fiu curioasa, poate ca n-ai vrut sa ma superi, asa ca e probabil bine ca ai sters.
Interesanta invidia ta: eu, dimpotriva, ii invidiam pe toti copiii care avea mame "normale", mie tocmai atunci, cand eram mica, mi-a lipsit....
Te ma astept cu proze, sper ca ai citit comentariul meu la furnicile tale.
Multzam de popas,
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-01-08 22:58:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero,
am șters tot. Aici urmau câteva rânduri. Noi am învățat să vorbim puțin.
Te invidiez pentru privilegiul de-ai fi avut până târziu!
De bine,
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-01-08 22:27:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iulia,
M-a emotionat afirmatia ta "pretuire, pentru mama ta, imi exprim respectul.... acest nume nu-mi era strain, dar nu facusem legatura !"
Ma impresioneaza, de asemenea, loialitatea venirii tale pe pagina mea.
Cat despre comentariul meu despre poezia lui AAA, era foarte sincer, tanjesc si eu la momentele de har si de extaz, le cunosc, dar ele vin cumplit de rar. Ma bucur ca ai simtit profunzimea cuvintelor mele, credeam ca nu le citise nimeni, nici macar autorul, caci n-a raspuns. Dar ce, parca era ceva de "raspuns"?
Cu multumiri,
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-01-08 21:25:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Oamenii spun despre Timp că trece, Timpul spune despre Oameni că trec...ce profund - si ce valabil in ambele sensuri !
... pretuire, pentru mama ta,
imi exprim respectul.... acest nume nu-mi era strain, dar nu facusem legatura !
cu 'nostalgia inevitabilului trecut' .
iulia |
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2009-01-08 20:43:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radule,
O adevarata surpriza votul tau! Foarte multzumesc!
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-01-07 23:15:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un vot
cu pretuire,
Radu |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-01-07 22:46:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ma bucur, Florentine, ca ti-a placut textul!
Intr-un fel, postarea acest articol a fost un gest in memoria mamei mele si ai intzeles bine lucrul asta.
Multumesc de apreciere!
VPL.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-01-07 22:34:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga doamna,
Primiti admiratia mea pentru text; și drag respect memoriei mamei dumneavoastra(e mandra, ACOLO!)
Nu pot acorda stelute dar citindu-va am aflat eu lumina. Multumesc! |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Maftei la data de
2009-01-07 21:40:10 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|