PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Spasiva ori schönen Dank?* Text postat de latunski criticul Despre Ivan Mironîci Kavernin şi Fuscus Avădanei se poate spune că îi leagă o prietenie cît o viaţă de om. După încheierea conflictului mondial, care pentru Ivan Kavernin şi ai lui a rămas sub denumirea generică de „Marele Război pentru Apărarea Patriei”, acesta, însoţit de mai mulţi tovarăşi de arme, a venit în vizită de lucru pe plaiurile mioritice. O vizită cam lungă, e drept, dar noi nu ne puteam dezminţi ospitalitatea tradiţională. Pe atunci Ivan Kavernin era doar căpitan în Armata Roşie şi în împrejurări încă neelucidate l-a cunoscut pe Fuscus Avădanei. Tînărul locotenent-major, Fuscus Avădanei, se putea mîndri cu faptul că a participat integral la conflagraţia mondială, în cadrul Serviciului de Intendenţă, perioadă intrată în conştiinţa patriotică a ofiţerului sub mai multe expresii, cum ar fi: „Agresiunea antisovietică”, „Participarea Armatei Române la operaţiuni militare pe diverse fronturi”, „Războiul antihitlerist”. Cert este că s-au cunoscut, s-au împrietenit, au fost împreună la instrucţie şi manevre, la femei şi la chefuri. Au băut împreună vodka şi Fuscus Avădanei a apreciat-o: „krepkaia palinca”, au băut împreună ţuică de prună şi Ivan Kavernin a plescăit mulţumit: „haroşîi vin!” Apoi Kavernin a mulţumit pentru trataţie şi aplecat în imensitatea Maicii Rusia iar Avădanei a rămas fără prietenul lui drag, pe care obişnuia să-l numească: „moi brat”. Anii au trecut, cei doi au continuat să lupte în Războiul Rece în postură de aliaţi, au fost avansaţi periodic şi „la excepţional”, au ajuns amîndoi generali şi cum timpul trece ca un tăvălug peste toţi oamenii, fie ei generali sau soldaţi, s-au pensionat. Ivan Kavernin a trecut „în rezervă”, şi Fuscus Avădanei „în retragere”. Şi s-au înscris fiecare în cîte un Club al Pensionarilor. Dar şi vremurile s-au schimbat, pentru că aşa e cum spune cronicarul, noi stăm sub vremuri şi nu invers. Şi după o perioadă de îngheţare a relaţiilor între aliaţi, au început să curgă iar sloiurile pe Don şi pe Dunăre. Atunci, la iniţiativa bravului general Fuscus Avădanei, Clubul Pensionarilor a organizat Revederea de 50 de ani (1958-2008). Iar invitatul de onoare a fost chiar generalul Ivan Mironîci Kavernin. După efuziunile de rigoare (ce minunat este să-ţi revezi vechii prieteni!) şi prînzul oficial de la popotă, aşa mai spre seară, cînd soarele era la apus şi luna la răsărit, nadirul şi zenitul fiind luate ca puncte de referinţă au stat ei singuri şi au depănat amintiri. Mai întîi au vorbit despre beteşugurile lor, dintre care cele mai grave erau: la Ivan Karenin –artrita reumatoidală, iar la Fuscus Avădanei – incontinenţa urinară; apoi au mai băut cîte un degetar de votkă : „Ehei, cînd eram noi tineri!” tot zicea Fuscus; mai gustau din caviarul de belugă adus de Ivan: „Vremennoe ţeloe gheroia!”, venea ecoul kavernian. Iar cînd s-au mai înveselit puţin, Kavernin zise către Fuscus Avădanei: „Moi brat Fuscus, hai să-ţi spun o istorioară. La asediul Stalingradului aveam un copil de trupă în compania mea. Alioşa, isteţ acest malcik şi polcovnicul şi comisarul îl îndrăgeau. Ca o felină se strecura el prin ploaia de gloanţe şi ducea soldaţilor conserve, pîine, caşă şi vodkă. Moi drug Fuscus, dar ştii ce spuneau soldaţii?” „Ce spuneau soldaţii, daragoi drug?” „ Soldaţii spuneau: schönen Dank, schönen Dank ha,, ha....” Dar veni şi momentul cînd cei doi vechi prieteni să se despartă din nou. Nu mai erau vremuri pentru vizite prelungite. Aici, autorul se simte obligat să intervină în cursul naraţiunii şi cu o oarecare undă de tristeţe să conştientizeze că poate nu se vor mai revedea niciodată. Dar poate se vor reîntîlni într-o lume mai bună: „în care niciunul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obşte” şi unde „se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie” (Faptele Apostolilor 4, 34-35). Şi la oarece vreme după plecarea lui Kavernin, iată că generalul Avădanei a fost invitat la Centrul de recrutare, pentru a ţine un discurs mobilizator în faţa unor tineri care doreau să îmbrăţişeze cariera armelor şi solda aferentă. Preţ de trei pătrare de ceas analog a vorbit el despre eroismul soldaţilor noştri în general şi despre al sergentului Mitroi în special, care sergent a acoperit cu pieptul lui ţeava mitralierei inamice şi a stat aşa pînă cînd un tanc de-al nostru l-a terciuit din greşeală. Viitorii soldaţi începuseră să caşte discret, unii chiar comentau sotto voce, ba chiar se hlizeau golăneşte. Dar aceştia de pe urmă erau puţini, nişte defetişti care cred că după fiecare perioadă eroică ne vindem ţara inamicului sau lăsăm intendenţa subterană să se îmbogăţească. Ei nu sînt reprezentativi pentru eternul spirit naţional şi glorioasa vitejie străbună. Generalul a simţit că nu este ascultat cu atenţia cuvenită şi pentru a mai înviora atmosfera a început să povestească istorioara lui Kavernin, adaptată la realităţile noastre istorice şi geografice. „Dragii mei, am avut în plutonul meu un copil de trupă, Ionică îl chema, ne-a însoţit de la Cotul Donului şi pînă la Debretzen. Spirt nu alta, puştiul, chiar şi colonelul Teacă îl îndrăgea, apoi mai tîrziu şi secretarul de partid. Căra Ionel în tranşee marmita de fasole, sticlele cu rom, pîinea şi alte alea ce mai folosesc soldaţilor în vreme de război şi nu obosea de loc.Dar ştiţi voi cum îi mulţumeau soldaţii?” În acel moment sesiză o mică nepotrivire, o neconcordanţă între istorisirea lui Kavernin şi propria-i versiune. Clipele de tăcere se prelungiră nepermis, iar un tînăr mai nerăbdător întrebă: „ Şi cum îi mulţumeau soldaţii, domnule general?” Lunga experienţă tactică şi strategică, precum şi inspiraţia de moment a generalului, calităţi care îl ajutară să cîştige atîtea bătălii pe cîmpul de luptă şi la lada cu nisip, îl salvară şi de această dată şi el găsi calea spre izbîndă: „Soldaţii spuneau: cînd spasiva, spasiva, cînd schönen Dank, schönen Dank...” *Notă: Acesta se vrea a fi un text literar. Orice altă interpretare tendenţioasă i se va da, ea este nulă, neavenită şi sfidează actul creativ. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   suntem neamul care se trage si din I.L. Caragiale, nu?? La multi ani, latunski - critique! take care, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2009-01-06 23:06:06               Si o erata: gogomanie, ce mai! tocmai acum cand astia au descoperit ca elzheimer-ul a devenit epidemic la ceva mai tineri de 100 de ani! Stii la ce ma refer, LC! Mii de scuze pentru interventia catre Septimiu si, mai ales, pentru gafa....adevarul este ca ma gandeam 9cateva secunde inainte) la Carmen Anghelina pe care o aseman de multe ori (in gandire, ca altfel n-o stiu) cu o vara de a mea. cu prietenie, Tea   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-06 22:43:50               ps 2. si tie LA MULTI ANI, Septimiu!   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-06 22:35:56               Septimiu, departe de mine de ate considera.....nestiutor. Ma gandeam la varsta, o tinerete de aceea care inca "uita " sa priveasca" inapoi..... Ma bucur ca m-am inselat ....asa e cand pui carul inaintea......stii tu! Cu prietenie, Tea Ps. scuze Carmen pentru off topic, dar trebuia.... Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-06 22:35:08               Multumim frumos, noi cei sase si jumatate--sapte! Scuze de offtopics, domnule polcovnic. 'Nteles el Septimiu, dar face pe niz-naiu. Cica vrea sa va spuna si el o poveste, primiti? Doamna Tea, la multi ani! Cunoaste toata lumea rezbelu' 1914-1918. Ei bine, cu exact un secol inainte, Parisul fusese ocupat... ghici de cine! Ca de obicei, soldatii aceia n-aveau voie sa bea. Asa incat, intrau la restaurant si, uitându-se in stânga si-n dreapta, cereau cate un pahar de ceva alcool. Ziceau: "bîstro, bîstro!", adica repede, repede, sa nu cumva sa-i vada vreun sef. ...de-a prins radacini cuvântul asta in limba franceza: bistrot sau chiar bistro. Cine ajunge pe-acolo, sa viziteze "institutiile" cu pricina: se bea într-una, dar nu se mai fumeaza, "europe oblige"! *   Postat de catre definitiv retras la data de 2009-01-06 22:03:36               Septimiule (eventual al saselea), La Multi Ani! Mi-a placut calamburul tau!!! Cat despre rusa, noi astia "tinerei" am invatzat la scoala rusa de ne-a zapacit, nu vezi ca si acuma imi aduc aminte? Doamna de rusa vorbea cu "rrr", asa ca, imediat dupa revolutie, a devenit o autentica prrrrofesoara de frrrranceza, ca rusa nu mai era la moda! Cele bune pentru 2009! Cu stima, VPL. PS: Latunski, scuze de off-topic.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-01-06 20:52:04 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Inteapa la limba vorba ta, LC! Dar trebuie sa-ti spun ca lasa un gust amar humorul asta adresat mai ales noua care n-am uitat sa ne aruncam, (din cand in cand, ce e drep!) cate o privire inapoi..... Ma intreb cum i s-ar putea "traduce" lui Septimiu?!? Bun! Calvar vot   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-06 20:34:08               La multi ani, latunski polcovnice! as incerca o interpretare pretendentioasa interzisa, dar n-am înteles nimic, n-ai putea sa-mi traduci mai intai textul pe o limba europeana de centru? iti dau meilu privat, cobnoru sau cum se mai spune pe-aici. :) Veronica, la multi ani ! vad ca faci progrese Laroussă. :) *   Postat de catre definitiv retras la data de 2009-01-06 19:12:33               Interesant text, scris cu verva si umor. Cred ca trebuia "spasiba", nu "spasiva".... B-ul romanesc se citeste v in ruseste, dar exista si litera b in ruseste, iar "spasiba" (care se scrie de fapt sposibo, dar se pronintza spasiba) este cu acel b, din cate mi-aduc eu aminte. Oare ma insel? La Multi Ani (S novom godu?), Veronica   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-01-06 18:47:57               La multi ani, tov. latunski! Sunt cu ochii pe tine!:)   Postat de catre Carmen Anghelina la data de 2009-01-06 16:16:08	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE