PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Natură vie cu furnici Text postat de Cristi Iordache Hei, tu! (fragment) Pluteam. Câţiva metri în stânga, câţiva în dreapta, , alternam stilurile de înot, uneori cornişele valurilor îmi aminteau cât de sărată era apa, mă pierdeam câte-o oră de fiecare dată, pentru că acolo, între mare şi cer, levitam înconjurat de vise. Îmi plăcea să mă aventurez în larg, nu din teribilism, ci din nevoia de-a privi lumea. Toată. Nimeni nu trebuia să fie în spatele meu; eram stăpânul absolut al regatului albastru. Plaja mi-o închipuiam o pânză cubistă şi o numisem „natură vie cu furnici”. Altfel, aveam un comportament comun. Când ieşeam din apă, obosit, cu picioarele tremurând, mă aruncam pe prosop şi stăteam minute bune până îmi regăseam suflul –de cele mai multe ori adormeam- apoi mă încadram în peisajul colorat, plin de viaţă. Luni i-am remarcat prezenţa pentru prima dată. Amândoi preferam, se pare, acelaşi sector. Stăteam sprijinit în coate, cu bărbia-n palma făcută cornet şi o vedeam pe un cearceaf alb, al doilea din faţa mea. Nu mi-era bine deloc. Doamna întindea o cremă protectoare şi era pe cale să ajungă la sâni, sâni ce de trei zile nu-i văzusem acoperiţi. „Se poartă. Aici majoritatea femeilor fac topless!”. Mi-am pus repede ochelarii de soare, am scuturat uşor prosopul, l-am aruncat neglijent pe rogojină şi m-am aşezat pe el în poziţia „lotus”, direcţionat cumva oblic, spre o femeie de vreo cincizeci de ani şi nepoţelul ei, dar cu ochii aţintiţi la „creola” pe care am analizat-o rapid şi am observat că-i lucesc faţa, braţele şi umerii. „N-am pierdut nimic”, mi-am zis, „începe spectacolul”. Cu mişcări dezinvolte, palmele-i plecaseră de lângă zona pubiană pe abdomen înspre sâni, degetele-i pătrundeau carnea crudă, împrăştiind unsoarea. Nu ştiu de ce-mi venise în minte mecanica fluidelor. Poate pentru că palmele erau o completare firească a formelor în acel perpetuum mobile şi nu găseam partea dizlocată de ele. Când mişcările circulare au început să cuprindă zone destul de intime m-am confruntat cu o mare problemă. Chiar dacă ochelarii mi-ascundeau privirea, nu era suficient şi, din motive lesne de-nţeles, am fost nevoit să mă aşez pe burtă. Am zâmbit puştiului, căruia bunicuţa îi îndesa o gogoaşă în gură, gest ce pe la amiază m-a costat două castele de nisip şi-o conversaţie pe tema bunelor maniere, dar atunci, în schimbul de semne drăgăstoase, eram bucuros că mă detaşasem de imaginea tulburătoare şi reuşisem să mă-ntorc la „fata de la Rio”, studiindu-i mimica şi trăsăturile. Un vânzător ambulant striga cât îl ţineau rărunchii: „E fierbinte şi cu sare/porumbelul de la mare/haide nu mai sta pe gânduri/cum stă soacră-mea-ntre scânduri!”. În spatele fetei, trei tineri jucau volei, iar mingea se rostogolea cu viteză, aproape s-o lovească. Copiii din preajmă se manifestau zgomotos. Toate acestea n-o clinteau. „Se stăpâneşte cu uşurinţă, are personalitate”, constatam motivat de împrejurări. Aş fi crezut că este de fier dacă nu m-ar fi contrazis ridurile şi privirea spre niciunde. Mereu încruntată, cu gura într-o continuă alertă plimbându-şi limba pe sub buzele senzuale, emana un farmec irezistibil. Mişcările erau ferme. Fie că-şi aprindea o ţigară sau ducea la gură sticla de suc, fie că se rotea în căutarea soarelui, făcea totul cu naturaleţe, nimic în plus, nimic pentru ceilalţi. Judecând după vestimentaţie şi accesorii, trăda o situaţie materială mai degrabă modestă. Această impresie, alături de ridurile ce-i străjuiau ochii trişti, îmi umbriseră atracţia fizică, astfel încât priveam absent cum îşi întindea loţiunea pe interiorul coapselor deschise-n unghi drept, parcă ţintindu-mă cu singurul petic textil ce-o acoperea. Oare de ce nu mi se părea că am pierdut ceva? După trei zile, femeia asta era pe cale să devină mai mult decât o prezenţă exotică, dominându-mi „natura vie cu furnici”. Ultima secvenţă vizualizată din spatele ochelarilor de soare a fost cu un tânăr ce îşi lăsase amprentele tălpilor la marginea cearceafului ei, fugind după mingea scăpată de sub control. Am urmărit cum bricheta ce alunecase în adâncitura din nisip, era acoperită de particule fine, curgând ca-ntr-o clepsidră. M-am întors, mi-am aprins o ţigară şi-am început să trag puternic fumul în piept. Măsuram regatul albastru şi, retras în imaginar, încoronasem deja regina alături de care aveam să zbor în fruntea mulţimii de pescăruşi şi să înot în mijlocul căluţilor de mare. Visam când i-am auzit pentru prima dată vocea. „Brazilianca” era la câţiva centimetri de mine, arătându-mi ţigara. - Bună! Pot s-aprind? - Da, da, am îngăimat cu trac şi destul de stins, apoi i-am întins, tremurând vizibil, bricheta. - Mulţumesc, „hei, tu, domnule”, îmi spune zâmbind complice, moment în care preludiul emotiv nu-mi mai era de niciun ajutor. Inima îmi bătea să-mi spargă pieptul, oamenii parcă mă sufocau învârtindu-se-n jurul meu, urechile-mi ţiuiau, eram la un pas de-a mă prăbuşi. Creierul mi-era invadat de amintiri, ca o rolă de film derulată fulgerător. „De ce nu-mi spui pe nume?”. „Nu se cade”. De-atunci o tachinam mereu cu sintagma „hei, tu, domnule”, până când şi ea începuse să uzeze de acest apelativ, desigur în glumă. „Hei, tu, domnule”, „hei, tu, domnule”, îmi spărgea timpanele. Gălbejita mea dragă, metamorfozată într-o stea hollywoodiană. Ce s-a întâmplat cu ea? E-adevărat, trecuseră şapte ani. Cred că eram alb ca varul şi, mai mult din instinct, am tras-o uşor de mână făcându-i loc pe prosop, apoi am bolborosit: - Mmmaica Andreea? - Oarecum. Andreea fără anteriu*. * anteriu - dulama, veştmânt monahal Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Votul şi cuvintele frumoase mă obligă. Proza o scriu lejer în fotoliu, Vero, dar de-acolo şi până la publicare, mă oboseşte controlul ei, corectura, filtrarea. Sper să-mi atrag instrumentele unei construcţii curate.   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-10 07:19:54               Cristi, Am vazut textul tau de cand a aparut, dar n-am avut timp sa il citesc, abia acuma l-am parcurs. Mi s-a parut bine scris. Te felicit si, chiar daca ai avut un mic ajutor, sunt sigura ca poti scrie si singur o proza foarte buna. Au fost cateva cuvinte/expresii de care m-am poticnit in text si tocmai vroiam sa ti le mentionez, dar, citind comul Ginei am vazut ca ti le spusese ea deja, erau aceleasi. Felicitari si vot! La Multi Ani si multa inspiratie pentru 2009! VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-01-07 19:01:30 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               m-am supărat rău, da' rău şi-am dezlegat câinii! ;) sunt bucuros că ai citit fragmentul părerea ta contează voi verifica de-o mie de ori înainte de postare mulţumesc pentru obiectivitate mai valoroasă decât "dulcegăriile" să-mi spui dacă te-am înjurat!:)) curând   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-07 05:00:47               salut debutul tau in proza, Cristian-M... in gand doar pastrez unele obiectii - chestii mici, insa cu efect. ex: 'fugind după mingea scăpată de sub control.' '- Da, da, am îngăimat cu trac şi destul de stins,' 'Cu mişcări dezinvolte...' ma refer la acele 'atat de comune si uzitate cuvinte'. am adus cateva exemple. mai ai in text altele. aici ai o erata: 'Nu mi-era bine deloc.' - o sa o gasesti tu. '- Da, da, am îngăimat cu trac şi destul de stins, apoi i-am întins, tremurând vizibil, bricheta.' in propozitia de mai sus ai asa: ingaimat/ trac/ stins/ tremurand vizibil/... toate relationate (exista in romaneste, nu?) afirmatiei: 'Da' eu spun:Nuuuu! insa... al meu 'gir' tie!... o sa ma 'injuri' si o sa stiu!... p.s cele maruntisuri, cum in viata asa si in scriere trebuiesc inlaturate... mai vb. Cristi-M. La multi ani! regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2009-01-06 23:47:46               Bine te-am regăsit, Carmen! De data asta cât timp mă voi bucura de prezenţa ta? De bine!   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-06 19:05:22               Iulia, dacă nu vorbeam între timp, ţi-aş fi răspuns că nu înţeleg. Nu-mi rămâne, aşadar, decât să-ţi mulţumesc pentru citire.   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-06 18:53:58               Bun, Cristi! Tine-o tot asa! La multi ani! :)   Postat de catre Carmen Anghelina la data de 2009-01-06 16:45:56               draga Cris, nu a fost deloc bravura comul pe textul Sperantei Vasiliu. pur si simplu m-a deranjat foarte tare faptul ca s-a demontat tocmai ce mie imi placuse cel mai mult si m-am simtit datoare sa imi exprim punctul de vedere. nu vad nicio problema in a fi transanta, dar nici in a imi cere public iertare, daca atitudinea mea a deranjat pe cineva, mai ales pe tine. o fac aici, nu imi poti reprosa ca tin la o imagine care chiar este foarte voalata. cum am mai spus, am ramas placut impresionata de textul tau, e foarte reusit. sper sa ramanem prieteni si sa ma intelegi.   Postat de catre Iulia Elize la data de 2009-01-06 09:57:33               Mulţumesc, George că ai avut răbdare să ma citeşti. De bine.   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-05 20:50:16               un semn că am trecut pe aici,cristi şi...un vot george ioniţă   Postat de catre George Ionita la data de 2009-01-05 19:21:31               mersi, Black.   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-05 14:15:35               Dimi Nomad, multe mai şti! Mersi. La mulţi ani!   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-05 12:44:20               oho. bravo.   Postat de catre Label Black la data de 2009-01-05 12:27:58               Impozant... si e doar un fragment, inteleg. Trei stele de la mine ;), ca voturile s-au dat Succes la proiect! *   Postat de catre definitiv retras la data de 2009-01-05 10:23:33               binisor inseamna ca te voi mai citii chiar esti bun La multi ani tie si celor dragi!!   Postat de catre I BG la data de 2009-01-05 04:46:03               mai mi-ai spus :)) La mulţi ani, Ecsi! credeam că doar eu bântui pe-aci! de bine   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-05 04:38:02               Mirela, din cauză de emoţii :) cică Iosefini bla, bla, bla...simţiţi un deget...? Ia uitaţi degetili!!! păi dar!   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-05 04:35:40               Notre respect, Scrii binisor... ECSINTESCU vIRTUAL   Postat de catre I BG la data de 2009-01-05 04:33:16               Adevărat, Adrian! Nu am publicat. Mersi de vorbe şi vot prilej să-ţi pot spune An bun!   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-05 04:08:12               Radu Ştefănescu, ţin să precizez că fără ajutor, nu postam acest fragment. Cine l-a filtrat, nu frecventează pagina albastră, dar îi mulţumesc şi-aici. Aşadar, mă bucur că ţi-a plăcut, dar nu este meritul meu total. De bine!   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-05 02:56:34               Dau si eu un vot, dupa ce corectezi "degetele-i pătrundea":) Cu prietenie, Euridice   Postat de catre Mirela Lungu la data de 2009-01-05 00:31:17               ...E prima dată când te citesc în proză, şi am rămas plăcut surprins. Mici redundanţe, dar un text reuşit. Vot.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-01-04 20:57:35               Mi-a placut. Ai stil. Ce-ar fi sa postezi si alte fragmente? Te-as citi cu reala placere. vot   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-01-04 20:35:25	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE