|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Loredana Caloian |
|
|
lumea mea e rastignita intre
nucile care isi schimba coaja dupa
bataia vantului
mai nou am ajuns sa imi descopar bolile
doar privind in oglinda
stiu, sufar de zambete sacadate
am ramas traumatizata de la moartea
papusilor de portelan...
simt ploaia perpendiculara pana in maduva
oaselor si ma arcuiesc de durere
devin de fapt o tentativa de carapace de melc
ce se lasa tot mai grea
pe spinarea cui o poarta
si nu vreau asta!
renunt sa ma atarn de voi
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adina, sunt extrem de incantata de trecerea ta:) Iti multumesc pentru aprecieri, dar eu cred ca e loc si de mai bine, mai ales ca, vezi bine, in poezie nu ai varsta.....nu prea te intreaba nimeni de varsta
cu mult mult mult drag, Lore
Dna Roena, cum sa ma supar? Se poate? Va multumesc pentru cuvintele dvs!Mi-e extrem de greu, de incomod sa gasesc raspuns la intrebare. Pot spune ca nici eu nu mai stiu unde icepe veselia si unde se termina tristetea, unde incepe rationalitatea si maturitatea si unde se termina puerilismul si superficialitate.Plus ca intr-o poezie, poti exprima exact ceea ce simti, sau poti reda inzecit starea ta de spirit.
Trista nu sunt! Nu mereu! Doar ca vad in jurul meu unele lucruri carora mi-e dificil ca nu le dau importanta
Nu stiu daca va satisface raspunsul meu.Daca nu, mai astept intrebari.
cu drag, Lore |
|
|
|
Postat
de catre
Loredana Caloian la data de
2006-02-11 02:28:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumos, Lore. Arcuirea inauntru, incolacirea spre pantec are reflexii si in planul mistic, ceea ce da poeziei o nota aparte. Un vot de la mine cu felicitarile ca la varsta pe care o ai scrii asa bine :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Adina Batir la data de
2006-02-10 11:48:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nici să nu te lași atârnată de nimeni, iar în ceea ce privește genul opus niciodată să nu-l consideri un colc de salvare.
Îmi plac poeziile tale, dar te întreb: nu crezi că la vârsta ta ești cam tristă?
E o întrebare pe care ți-o pune o bunică. Nu te supăra.
Cu drag,
Roena |
|
|
|
Postat
de catre
Roena Woolf la data de
2006-02-10 11:32:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sache...nici eu nu stiu ce e cu poema asta.Stiu doar ca face legatura cu poezia ,,O altfel de moarte''. Zic eu ca finalul zice totul:,,devin de fapt o tentativa de carapace de melc
ce se lasa tot mai grea
pe spinarea cui o poarta
si nu vreau asta!
renunt sa ma atarn de voi''
Deci nu, nu vreau sa ma las grea pe spinarea nimanui, asa ca renunt sa ma atarn de cineva...
Sincer, m-am speriat cand am citit ce ai scris: ,,un text de separare a copilului de adult''? Oare asa e?
Un lucru e cert, atata timp cat voi face teatru, voi fi copil, fiindca altfel nu se poate, ai vazut si tu ;))
Iti multumesc de trecere
cu mult drag, Lore |
|
|
|
Postat
de catre
Loredana Caloian la data de
2006-01-09 12:06:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
am ramas traumatizata de la moartea papusilor de portelan...
Un text de separare a copilului de adult si intr-un fel e pacat. Poate asta e perceptia ta, a voastra la varsta frumoasa pe care o aveti. Dar stii, pastreaza copilul intotdeauna ascuns in tine. Daca il pierzi o sa doara.
O poezie a schimbarilor majore. Oare renuntarea e buna?
|
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-01-09 11:56:19 |
|
|