fiecare-și scrie, molcom, șerpuirea.
mai purtăm și astăzi
că am fost precum
unul, altădată,
vagă,
amintirea.
ni se pare spațiul
ca un palimpsest.
suntem două slove șterse ce, cu teamă,
bântuie haotic,
căutând un rest
dintr-o măiestrită,
cândva,
caligramă.
tu tresari la gândul
că m-ai adorat.
mă-nfior la gândul
că mi-ai fost pereche...
dar mai e, iubite,
încă,
de umblat,
până să rescriem
o poveste
veche.
*
tu ești trup de abur,
eu sunt trup de fum
când o să se-ntâmple
să plutim
deodată,
are să se facă
pulbere și scrum
lumea cea concretă
toată,
toată,
toată
trupurile noastre
caste,
nelumești
o să se-mlădie
în volute fine.
eu am să fiu visul
visului ce ești,
tu ai să fii dorul
dorului din mine.
în doi, lunecarea
când se va sfârși,
ai să iei cu tine,
nefiresc de tandre,
să-ți lucească-n noaptea căreia-i spui zi,
amintiri fragile
despre
dulci meandre
*
tu ești trup de abur,
eu sunt trup de fum
sinuoși, eterici, fremătând pe zare,
ne e dat s-atingem
capătul de drum
într-un inefabil
fel
de-mpreunare.
se oprește timpul.
toate se opresc.
mai rămân doar dansul
nostru
și plutirea.
încrustăm în aer,
magic,
te iubesc
și-ale noastre-s
cerul
și nemărginirea.
după care,
iarăși,
sunt pierduta ta
și îmi ești pierdutul, destrămat în ceață
reîncepe totul.
ne vom revedea
într-o
altă
lume,
într-o
altă
viață
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
Comentariile
userilor
Andrei, nu, nu m-am simțit ironizată. Faptul că aici se intră întâmplător e o realitate pe care o iau ca atare. De asemenea, departe de mine gândul de a te bănui de nesinceritate. Te-am crezut când ai spus că apreciezi versurile mele.
Cred că m-am exprimat eu echivoc. Tristețea mea e legată nu neapărat de ce postez eu, ci, în general, așa cum am și precizat, de faptul că se întâmplă să treacă aproape neobservate, puțin sau deloc comentate poeme cu o mare forță emoțională. Din punctul meu de vedere, tocmai textele care transmit ceva, emoțional, sunt cu adevărat poezii.
Prețuiesc faptul că ți-ai făcut griji legate de interpretarea pe care am dat-o comentariului tău și ai venit cu această precizare. Mulțumesc. Succes în tot ce faci și să ne citim sănătoși!
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2008-11-23 19:40:32
Mi se intampla atat de rar sa ma entuziasmez la cate un text, incat, atunci cand o fac, autorul textului in cauza se simte ironizat. Daca asa s-a intamplat si cu tine, imi cer scuze!
Poemul este, dupa parerea mea, chiar asa cum am spus ca este. Adica bun. Nu exista niciun pic de ironie in aprecierea mea. Regret ca te-am intristat.
Cu respect, Zexe.
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2008-11-23 18:09:47
Vali, n-am mai vorbit de multă vreme. Mă bucur să te văd aici. Îți mulțumesc mult.
Andrei, nu-mi imaginam că ai să intri vreodată pe pagina mea. Așa e, pe pagina mea "se nimerește", eu fiind un "no name". E ușor tristă treaba asta, în general vorbind...
Eu îți mulțumesc că, deși intrat din întâmplare, n-ai ieșit fără să-mi lași semnul acesta îmbucurător și emoționant...
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2008-11-21 15:36:58
Ma felicit ca am nimerit in pagina ta, si cu ocazia asta te felicit si pe tine... :) Versurile merita toata aprecierea iar asocierea lor cu fondul muzical este tot atat de inspirata precum muza care ti-a pus pixul in mana.
Fara sa vreau, , pentru o clipa, versurile tale m-au facut sa ma gandesc cum ar suna in gura lui Cristi Minculescu orchestrate de Iris.
Ti-au iesit de minune toate. Absolut toate.
Cu respect, Zexe.
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2008-11-21 09:03:45
Mariana,
Poemul tau, ca sa nu fie coborat la treapta celorlalte, nici nu ar trebui sa fie marcat cu stele.
Felicitari sincere.
Minunat !
Postat
de catre
Valeriu Cercel la data de
2008-11-21 02:29:00
Te îmbrățișez, Marius. Așa cum poate-un trup de fum...
Mulțumesc!
Casandra, mulțumesc!
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2008-11-20 20:44:11
Mari, sunt deja trei stele! As fi dat si eu stea acesor versuri.
Nu stiu daca lirismului trebuie sa i se impuna o limita, cand spunerea este atat de frumoasa! Dimpotriva...
Repetitia primelor doua versuri, (foarte inspirata), e magica!
Toata admiratie mea, Mari!
:), Casandra
Postat
de catre
nuconteaza nuconteaza la data de
2008-11-20 20:16:04
Versuri superbe, sensibilitate lipsită de ostentație, o cantată ireproșabilă, lucidă și visătoare.
Una dintre cele mai frumoase poezii citite pe Europeea.
Toate cele bune,
Postat
de catre
Florin I. Cernat la data de
2008-11-20 19:36:37
Sanda, îmi pare bine că ți-a plăcut. Mulțumesc!
Anda, semnul tău a fost o reală surpriză. M-a impresionat și m-a bucurat. Și-mi oferă posibilitatea să-ți spun că te numeri printre oamenii pe care-i prețuiesc, de-aici. Mi-ar fi fost cam frică să ți-o spun, până azi... :)
Mulțumesc mult!
Doru, unde-i musai-musai, o să schimb. Pentru restul, dă-mi timp, te rog...
Mersi. Și să știi că te citesc ca întotdeauna. Numai semne nu știu de ce nu ți-oi fi lăsând...
Cred că la "toamna îmi îneacă sufletul în fum, toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare" te gândeai. "Dans" are 11-12 silabe, dar am descoperit după ce-ai zis tu, nu făcusem o legătură înainte...
Mirela, mulțumesc frumos! Sincer, eu mă temusem că am depășit limita de... cum să zic? de lirism?... admisă pe europeea. :)
Iulia, îți mulțumesc, mă bucur de semn!
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2008-11-20 18:01:55
senzualitate fragila ..."in volute fine"...
un inefabil "te iubesc"/si-ale noastre-s..." -imi place cum suna
imi cer iertare, as cita totul, in loc de comentariu !
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2008-11-20 14:37:34
Mari, dupa ce am citit poezia asta, imi vine sa merg la "reciclare":))
*Euridice
P.S. Esti "sublima":), poeteso;)
Postat
de catre
Mirela Lungu la data de
2008-11-20 14:03:09
cândva caligramă
cândva parcă are accentul pe prima silabă în prozodia ta, nu-mi sună tare bine
clipa cea sublimă
asta nu-mi place, e prea edulcorată, vetustă
tu tresari la gândul
că m-ai adorat,
mă-nfior la gândul
că mi-ai fost pereche,
dar mai e, iubite,
încă,
de umblat,
până să rescriem
o poveste
veche.
aici parcă e Păunescu, ai putea reface, în stilul tău
or să se-mlădie
corect știu că e: o să se
eu am să fiu visul
visului ce ești,
tu ai să fii dorul
dorului din mine.
mi se pare că s-a mai spus asta, deși sună frumos, dar aș evita
ritmul îmi aduce aminte de o poezie cu toamna a lui labiș
restul mi-a plăcut, poezia în ansamblu mi se pare frumoasă, muzicală, eterică
Postat
de catre
Doru Lubov la data de
2008-11-20 11:13:01
Feminitate subtil insinuata in versuri de o extrema sensibilitate!
**
Postat
de catre
Anda Andries la data de
2008-11-20 10:34:09
n-am mai citit de foarte mult timp ceva atat de frumos - m-a impresionat.
Postat
de catre
Sanda Nicucie la data de
2008-11-20 09:37:14