|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Irina Sandu |
|
|
cuþitul înfipt în abdomenul de sfârtecat zilnic
aºa se sfârºesc ºi încep lucrurile
urmãtoarea greaþã e victima perfectã
cuþitul contraceptiv cu lamã din import
abdomenul ascuns în mine ca într-o cochilie
totul se întâmplã într-o tãcere solemnã
simt doar ceea ce vãd
niºte mãruntaie scoase în afarã
un fel de sânge care se evaporã imediat
uneori mã mânjesc cu el din cap pânã în picioare
ºi umblu târându-mã în genunchi
dar nimeni nu remarcã extravaganþa
cuþitul ºi pâinea cea de toate zilele
îmi umplu stomacul din ce în ce mai gol
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Irinuca, am stat sa inteleg “extravaganta”: cineva se manjeste din cap pana-n picioare cu un fel de sange care se evapora imediat si umbla tarandu-se in genunchi. Are experienta cutitului contraceptiv care este inceputul si sfarsitul vietii. Si senzatia stomacului din ce in ce mai a gol...
Ai dreptate cu cutitul asta, sparge burtile oamenilor, ale pestilor si orataniilor pe care le mancam...
Sochezi total. Stiu, asa ti-a... venit tie...
Dar nu mi se pare prea...poetic.
Sau inca nu sunt eu pregatit s-o traiesc, da-mi-as una !
Imi cer scuze pentru ca ti-am postat poemul precedent cu alt titlu, nu-l aveam trecut si mi-a venit greu sa-l caut.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2004-04-17 06:58:17 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|