|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Rodica Elena Lupu |
|
|
Mie îmi place mai mult frumosul senin decât acela strãlucitor. Poate cã gustul altora este mai înalt decât al meu, dar eu zic cã soarele este mai frumos în zori decât în miazãzi.
Nu sunt omul poeziei. O gust - dar o gust în felul meu.
Homer înseamnã în civilizaþie sfârºitul Asiei ºi începutul Europei; Shakespeare marcheazã începutul Evului Mediu. La Fontaine creazã oamenii naturii însãºi. El face floarea ºi fructul sãu, fabula ºi moralitatea, poezia ºi filozofia; poezia care conþine toate sensurile naturii percepute de visãtor, filozofia degajatã de lucruri pentru oameni. Shakespeare nu are nevoie de o piramidã, el îºi are opera. Iubiþi totul în acest om: comediantul care a suferit, filozoful care a luptat, poetul care a învins. Voltaire era mai mult decât un om, era un veac, el precede ºi anunþã revoluþia francezã, este steaua acestei dimineþi ºi este iubit pentru prejudecãþile pe care le-a combãtut ºi pentru filozofia pe care a propagat-o. Toate cãrþile lui Balzac nu alcãtuiesc decât o carte vie, luminoasã, adâncã, unde se oglindeºte întreaga civilizaþie contemporanã.
Dacã omul are vocea sa ºi natura o are pe a sa, evenimentele au de asemenea o voce a lor. Misiunea poetului este de a topi într-o singurã formã cântecele acestor trei glasuri care conþin o triplã povaþã, cãci prima se adreseazã inimii, a doua sufletului ºi a treia sipritului.
Este de datoria poetului de a ridica evenimentele politice la rangul de evenimente istorice. Cele trei aspecte ale poetului adevãrat sunt: umanitatea, natura, adevãratul realism. Pentru umanitate ºi naturã viziunea este observaþie; pentru adevãratul realism viziunea este intuiþie.
Cine spune poet spune istoric ºi filozof în acelaºi timp. Un poet adevãrat trebuie sã întruchipeze suma ideilor timpului sãu. Poetul este o cântare ce se înalþã spre eter ºi lasã de pe aripioare sã-i cadã lacrime de cer. E cântãtor sublim al vieþii ce-o trãim, el are spaþiul infinit ºi ceru-n asfinþit.
Poetul adevãrat simte cã-n poporul român este izvorul poeziei ºi cã punctul de plecare pentru dezvoltarea noastrã literarã nu este nici Homer, nici Horaþiu, nici Shakespeare, nici Voltaire, nici Goethe, ci literatura noastrã popularã.
Numai de aici putem sã cunoaºtem vederile ºi gustul poporului, numai prin ea ne vom deprinde a simþi ºi a gândi româneºte, ºi de aceea ºcoala noastrã trebuie sã le dea generaþiilor viitoare cunoºtinþa literaturii populare ºi iubirea ei.
Lumea e bogatã de amãnunte, ºi fiecare trecând prin mijlocul ei, o vede potrivit cu firea lui individualã, unul mai frumoasã, altul mai pocitã, dupã cum e pornit a aduna amãnuntele.
Oglinda e lumea în care tot omul pe sine însuºi se vede.
Are ºi existenþa omeneascã formele ei ideale ºi arta nu are nici un rost dacã nu cautã întruparea acestor forme.
Omeneºte firesc, esteticeºte adevãrat, poeticeºte frumos e nu ceea ce se petrece în aceastã mizerabilã lume realã, ci ceea ce potrivit cu firea omeneascã trebuie sã se petreacã. Realitatea brutalã e în artã numai fondul dureros ºi întunecat din care iese cu atât mai luminos la ivealã mult doritul adevãr ideal, visul de-a pururea mângîios al firii noastre omeneºti.
Scrisul este o armã uºoarã ca vântul ºi cu puterea trãsnetului. Scrie cum vorbeºti ºi vorbeºte ca oamenii la care te adresezi.
Acesta e principiul, fãrã îndoialã sãnãtos, pe care l-au adoptat cei mai mulþi dintre scriitorii noºtri ºi, dacã stãruim cu tot dinadinsul asupra acestui principiu, limba nu atârnã de la cel ce scrie, ci de la cei ce citesc.
Oricare scriitor care se simte þine sã scrie pentru toþi românii, ba chiar ºi pentru cei viitori. El are dar sã scrie cum vorbesc toþi românii, ba cum, dupã toatã probabilitatea, vor vorbi ºi cei ce nu s-au nãscut încã.
Fiecare cuvânt luat separat este asemeni unei mici orchestre, unde vocala este vocea ºi consoana este instrumentul. De aceea muzica instrumentalã este specificã þãrilor care au limbi consonate, adicã þãrilor din nord, ºi muzica vocalã, pentru þãrile vocalice, adicã sudul, Germania, þara armoniei, are simfoniºtii, Italia, þara melodiei, are cântãreþii.
Scriitorul trebuie sã-ºi dea seama cum alege, cum întrebuinþeazã ºi cum aºeazã vorbele, pentru cã o vorbã rãu aleasã nu are pentru toþi cititorii înþeles, una rãu întrebuinþatã stricã înþelesul, iar una rãu aºezatã îl supãrã pe cititor.
Aceastã bãgare de seamã le lipseºte celor mai mulþi dintre scriitorii noºtri.
La timpuri noi, datorii noi. Sarcina scriitorului de astãzi este mai puþin periculoasã decât altãdatã, dar nu-i mai puþin importantã. Scriitorul trebuie sã rãspândeascã civilizaþia, sã dedice gândirea sa dezvoltãrii ºi înfrãþirii umane.
Literaþi! Voi sunteþi elita generaþiilor, inteligenþa mulþimilor rezumate în câþiva oameni. Voi sunteþi instrumentele vii, exponenþii vizibili ai unei puteri spirituale libere ºi de temut. Pentru a nu vã uita niciodatã responsabilitatea, nu uitaþi care vã este influenþa.
În literaturã ca ºi în orice alt lucru nu este decât bine ºi rãu, frumos ºi urât, adevãrat ºi fals. Literatura trebuie sã fie democraticã ºi idealã în acelaºi timp; democraticã pentru civilizaþie, idealã pentru suflet.
Oda trãieºte din ideal, epopeea cântã istoria, drama descrie viaþa. Fabulele vegeteazã, cresc, se întrepãtrund ºi înfloresc în lacunele istoriei trecute, asemeni florilor care cresc pe ruine. Din fecunda împreunare a tipului grotesc cu tipul sublim se naºte geniul modern atât de complex, atât de felurit în înfãþiºãrile sale ºi prin aceasta într-un contrast marcant cu uniforma simplitate a geniului antic.
Poezia conþine filozofie aºa cum sufletul conþine judecatã. Adevãrata poezie este compusã din frumos ºi ideal. Fuziune de elemente aproape contrare pe care numai geniul le poate uni! Frumosul vrea contururi, idealul vrea infinituri.
Marea poezie este spectrul solar al gândirii omeneºti.
Poezia se naºte din meditaþie ºi inspiraþie. Meditaþia este o însuºire; inspiraþia este un talent. Mulþi oameni pot sã mediteze dar puþini sunt inspiraþi.
În poezie nu sunt subiecte bune ºi rele, ci sunt poeþi buni sau rãi.
Poezia se adreseazã omului, omului în întregime. Adevãrata poezie, poezia completã, este armonia contrariilor. Existã dramã în poezie ºi este poezie în dramã. Puterea poeziei asupra mulþimii e mare. Poezia este omul.
A scrie înseamnã a face. O ideea acceptatã este o responsabilitate acceptatã. Ideea este stilul, stilul este ideea. Vai de acel filozof ºi artist inutil care nu pune sânge ºi inimã în stil.
Excesul în criticã dãuneazã. Un mare critic trebuie sã fie un mare filozof. Sã studieze entuziasmul artei nu-i dat decât înteligenþei superioare. A ºti sã admiri este o mare putere.
O carte este un angrenaj. Fiþi atenþi la aceste rânduri negre de pe hârtie; sunt niºte forþe care se combinã, se descompun, lucreazã. Un rând muºcã, altul strânge ºi preseazã, altul te antreneazã ºi te subjugã. Ideile sunt un organism. Cartea înseamnã libertate.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|