|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Mihai Vasile |
|
|
Îmi urlã pustiul a vers nenãscut,
ecoul se sparge în þãndãri de spumã,
pescãruºi de vocale danseazã rotund
desenând cu incendii
iluzii de zori.
ªi ninge cu alge spre cerul captiv
sub tãlpile goale, când valul turbat
seismic se-ntoarce spre larguri afone -
prohod de fereastrã
învinsã de vânt.
Îngheþ orizontul în rictus bolnav,
adoarme delirul închis într-o sticlã -
un ultim mesaj spre eternã uitare
cenuºã de suflet
pictatã pe nor.
Când moare în mine sãmânþa de vis
un gând se reteazã mareei de sânge -
ºi cântã sirena pierdutã în timp
întoarsã spre-absurdul
cernelii de soare.
Rãmân rãstignit între-ocean ºi ocean
speranþã-agãþatã de prora fantomã -
corabie tristã, pierdutã-n neant
cu râs de rechin ce-mi refuzã
pieirea.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Hai sa iti spun ce imagini mi-au placut mie mult.
"Îmi urla pustiul a vers nenascut,
ecoul se sparge în tandari " imi sugereaza un urlet mut.
A doua strofa imi sugereaza o lume intoarsa.
Si ultima strofa :
"Ramân rastignit între-ocean si ocean
speranta-agatata de prora fantoma -
corabie trista, pierduta-n neant."
Un Robinson prins intr-o lume creata chiar de el?
|
|
|
|
Postat
de catre
dana stanescu la data de
2004-04-18 12:10:20 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|