|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Lucia Popescu |
|
|
mã hrãneºte liniºtit placenta nopþii
cu genunchii la bãrbie...
zorii mã aruncã un avorton ce cautã
dimineaþa nu are sfârcuri
o gurã micã de copil fãrã dinþi fãrã tetinã
plânge
ziua vitregã îºi întinde tot sânul
otrãvit mã obligã sã deschid ochii
mã sileºte
copil obosit de lume mor
odatã cu soarele îºi lasã
ultima razã în ovulul nopþii
eu fãtul coborât în uterul ei
surprins de forcepsul dimineþii
nu vreau... nu vreau...
o gurã micã de copil fãrã dinþi fãrã tetinã
plânge... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Îþi mulþumesc, Elia! ªtiu cã þi-a plãcut, ºi tare mult mã bucur când reuºesc sã fac ºi eu ceva drãguþ. |
|
|
|
Postat
de catre
Lucia Popescu la data de
2006-01-05 09:43:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Îmi amintesc de textul acesta, Licurici. Îmi amintesc ºi de starea re "renaºtere" pe care mi-a lãsat-o atunci cînd l-am citit prima datã. O naºtere forþatã parcã, nevoitã ieºire la suprafaþã a eului.
Frumoasã ideea omului-copil, niciodatã matur, mereu luptînd cu ziua ºi cu noaptea.
Plãcut...ca ºi atunci. |
|
|
|
Postat
de catre
Name Old la data de
2006-01-04 18:42:59 |
|
|