PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Umbelă Text postat de Stefania Klein Teodora nu poate să doarmă. Copacii. Ea iubeşte copacii, dar ziua, când sunt mari, frumoşi şi ficşi. Noaptea nu-i poate suporta, fiindcă noaptea copacii dansează urât pe pereţi. Odată a văzut faţa unei vrăjitoare cu urechi inegale şi părul zburlit în toate părţile. Copacii de noapte sunt ca mama rea, te cheamă la ea şi dup-aia… la-lala-la, la-lala-la. Teodora ştie că dacă vrea să adoarmă, nu trebuie să se mai gândească la Baba Cloanţa şi nici să deschidă ochii, dar nu poate să se abţină. Poate când îi deschide iar, copacii o să fie la fel de ficşi ca cei din desenele pe care tovarăşa Carmina a lăsat-o să le lipească la capul patului. Are o pădure întreagă numai a ei, de toate culorile şi mărimile, cu multe frunze şi mere roşii. Dacă azi era marţi sau joi sau sâmbătă, ar fi mers în birou la tovarăşa Carmina şi i-ar fi citit o poveste şi apoi ar fi avut la ce să se gândească până să adoarmă. Dar azi e vineri şi pe tura de noapte e Lenuţa doi, care face în locul lu’ tovarăşa Geta chiar dacă n-are voie, pentru că nimeni nu voia să-i facă tura. Lenuţa doi e femeia de serviciu care i-a spart capul, dar asta ştiu doar ele două. Era sâmbată şi sâmbata e zi de vizită. Voia să-l aştepte pe tati. Lenuţa doi spălase pe jos în coridor şi ştergea geamurile când a vazut-o furişându-se către ieşire. A prins-o şi când încerca să se smulgă să fugă, nu ştiu cum i-a venit teul de fier în cap. Proasto ce eşti, treci încoace. A dus-o la baie s-o spele de sânge şi i-a zis să-şi ţină gura, altfel nu mai pupă pachet de la tacsu cât o lucra ea aici şi o s-o mute în pat cu ţiganca aia plină de păduchi, Arabela. Şi ea n-a zis la nimeni, niciodată. Nici măcar la tovarăşa Carmina, oricât a rugat-o, nici măcar lui tati. La directoare a dat vina pe Lenuţa unu. Când directoarea a întrebat-o de ce minte, că Lenuţa unu nu lucra în ziua aia, n-a mai zis nimic. Când nu zici nimic, nimeni nu poate să-ţi facă nimic. Un copac bun, doi copaci buni, trei copaci buni, patru copaci buni, cinci copaci buni… Magia asta a învăţat-o de la tovarăşa Carmina, numeri încontinuu până adormi şi dacă nu merge te gândeşti la degetele de la picioare. * Teodora are patru ani şi picioarele ude în cizmele negre de cauciuc. Lângă ea, pe treptele căminului cultural în paragină, stă ghemuit Mircea, fratele mai mic. Dârdâie, dar zâmbeşte micului om de zăpadă căruia Teodora îi desenează ochi, gură şi nasturi de noroi. - Vezi? Ăsta e un om de zăpadă. - Daaa, ou de giăbadă… Da’ piţioale, de ţe n-ale piţioale? - Păi… nu ştiu. Oamenii de zăpadă n-au picioare. Vrei să faci şi tu unu? - Nuu, că măfig. Cân’ vine mama? - Vine. - Cân’ vine? - O să vină, mai taci. - Cân’ vine megem la popa? Nu veau la popa, e fig. Veau acas’. - Nu ştiu, taci o dată! Dar Teodora ştie că nu vor merge la popa. I-a auzit azi-noapte, când Baba Cloanţa a venit iar puţind. - De mâine vă mutaţi şi gata. - Unde, părinte? - Asta e treaba ta, femeie. - Ai milă, părinte, unde să mă’c cu doi copchii mici? - Nu mă mai părinţi atât! Câtă milă să am? De ce n-ai venit azi la biserică, ieri de ce? Unde umbli? Copii ăia ar fi murit de foame, dacă nu le dădea nevastă-mea o farfurie de mâncare… Credeam că eşti om de-nţeles, da’ tu te-nţelegi numa’ cu băutura. Acuma văd că nu te lăsă, bărbată-tu degeaba... - Porcule. - Dola, măfig lău! - Şi mie mi-e frig, ce să-ţi fac?!... Hai, vino-ncoa. Pe treptele poleite cu gheaţă ale căminului cultural, Teodora s-a făcut umbrelă peste Mircea. Îi suflă cald în ceafă şi aşteaptă. Nu o aşteaptă pe mama rea, din partea ei să nu mai vină niciodată. * ... să-i amintiiiţi, vă rog frumos, adresa mea, când vă-ntâlniiiţi cu fericiiirea! casa cu flori, strada speranţei, la parteeer, o mai aşteeept si mai speeer... Radioul urlă tare, iar Teodora şi Mircea se învârt în mijlocul camerei ţinându-se de mâini. Teodora e acum mare, are cercei lungi şi zdrăngănitori, o poşetă roşie de lac, buzele roz aprins şi mult fard verde pe pleoape. Poartă o rochie neagră cu paiete care a adunat pe poale tot praful podelei îmbâcsite. Corina Chiriac cântă şi cheile zornăie neauzite în broască. Mama nouă intră şi se opreşte câteva clipe în pragul dormitorului, apoi se repede la cablul radioului şi-l smulge din priză. - Ce dracu ai facut aici?! Dezbracă-te imediat! Mama nouă pute la fel ca mama rea. Obrajii Teodorei ustură. Mama nouă suflă în palmă, cu Mircea agăţat de fusta ei. - Las-o-n paţe! E flumoasă! Peacă, tu nu eşti mama noastă! - Marş in camera voastră, fir-aţi ai dracu! Teodora e iar mică, pe faţă are dungi negre şi verzi şi poartă doar o pereche de chiloţi gălbejiţi şi murdari. Pute şi tati nu mai vine acasă. - Dola, nu mai pânge. - .... Mircea se caţără pe spatele ei şi îî cuprinde umerii cu braţele. - Gata, nu mai pânge. Acu’ ai umbelă, vezi? Şi o sărută zgomotos pe obraz. Teodora râde şi plânge. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Tiberiu, deosebite multumiri :)   Postat de catre Stefania Klein la data de 2008-10-13 11:34:38               deosebit *celelate cuvinte s-au spus deja   Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-10-13 11:08:39               Acum am inteles. Ai tinut sa patrezi forma rostita de copil a acestui substantiv. Tania   Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-10-12 21:44:39               Tania, Multumesc de trecere si aprecieri. Nu este un typo ;)   Postat de catre Stefania Klein la data de 2008-10-12 20:46:46               Multumesc pentru lectura acestui text, si mai ales pentru sensibilitatea lui. Dovada ca sunt subiecte care ne pot trezi si altfel. Dar te tog corecteaza typo din tiltu. Admirativ, Tania   Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-10-12 20:34:15               Adriana, Personajele acestea doua le-am simtit ca pe doua pahare de cristal, nu aveam voie sa le sparg. Transpare. :) Plecaciune pentru stea.   Postat de catre Stefania Klein la data de 2008-10-12 17:59:12               Kosta Vianu, Aceasta scriere nu ar fi existat in absenta unei persoane ce a inspirat-o. Cred ca asta e un moment bun sa-i multumesc pentru putere si incredere. Ma bucur c-am putut impartasi ceea ce am primit la randu-mi.   Postat de catre Stefania Klein la data de 2008-10-12 17:56:57               Domnului Rechesan, Multumesc asemenea.   Postat de catre Stefania Klein la data de 2008-10-12 17:52:38 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               adriana, iti sugereaza exact ce am urmarit. :) sentimentul de dezagregare e reciproc. multumesc mult.   Postat de catre Stefania Klein la data de 2008-10-12 17:49:44               pentru puterea de sugestie si delicateţe, *   Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2008-10-12 16:31:20               Fantezie curata si debordanta combinata cu un real greu de imaginat. Universul copilariei sondat cu finete si profesionalism de autor consacrat. Ma bucur ca am putut citi.   Postat de catre sters sters la data de 2008-10-12 16:15:04               De exceptie. Matura, tare ca o bautura, dulce ca un vis. Sa mai scrii. Cu admiratie sincera, Kostanu   Postat de catre sters sters la data de 2008-10-12 16:13:49                 Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-12 16:10:52               Un subiect sensibil tratat cu deplină sensibilitate! Vot...şi succes în continuare!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-12 16:10:43               "Ea iubeşte copacii, dar ziua, când sunt mari, frumoşi şi ficşi"- mie imi sugereaza nevoia de stabilitate a copilului. "Teodora e acum mare, are cercei lungi şi zdrăngănitori, o poşetă roşie de lac, buzele roz aprins şi mult fard verde pe pleoape", "Teodora e iar mică, pe faţă are dungi negre şi verzi"- sugestie fina "Şi mie mi-e frig, ce să-ţi fac?!... Hai, vino-ncoa. Pe treptele poleite cu gheaţă ale căminului cultural, Teodora s-a făcut umbrelă peste Mircea" "Mircea se caţără pe spatele ei şi îî cuprinde umerii cu braţele. - Gata, nu mai pânge. Acu’ ai umbelă, vezi? " copii care se protejeaza unul pe altul, copiii astia chinuiti care ma fac si pe mine sa plang si sa rad... mai Stefania m-ai topit   Postat de catre . Fiinta la data de 2008-10-12 14:16:40	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE