|
|
|
|
|
|
|
|
|
a fost odată o apă adâncă |
|
|
Text
postat de
camelia silea |
|
|
și la margine
se vindeau vieți
cu cât te-aruncai mai adânc cu atât
mai mult nu știai
din vârtejul ei au crescut mâini de copil cu aripi
la degete
doar la degete
într-o zi ni le-am pus ca pe niște mănuși noi și cu ele
eu desenam o poartă
tu desenai un zid
eu destrămam vise unul câte unul
te-acopereai cu urme și-atât
mai târziu iar ne-ntâlneam și-nălțam
câte-un zmeu la câte-un capăt
de lume
îl pierdeam din ochi
apoi plecam în căutarea lui pe-același drum
ne-atingeam mereu vârfurile degetelor flămânde
într-o zi am ajuns acolo prea târziu
atât de târziu că n-ai înțeles niciodată cât
se făcuse de frig
mi-am crestat inima în mii de fâșii
și-am făcut din ele lanțuri
am muiat degetul în sânge și l-am pus
pecete gurii
aici întârzierile se măsoară în ani mi s-a spus
azi m-așez din nou
leg de ziua asta un zmeu
și pe el de capătul lumii
între noi mereu
atâtea anotimpuri
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|