|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sfârșit de vară la țărm |
|
|
Text
postat de
mihai robea |
|
|
Sunt prea multe cuvinte
Câte-au rămas din vară,
Când toamna-și drege glasul
Și se-nfășoară-n seară.
E prea multă tăcere
Acum și deodată,
Netreierată vremea
Te-nvinge câteodată.
Sunt mult prea multe lanuri,
Parc-au crescut din mare,
Va trece-ntâia noapte
Cu nuferi, roditoare.
Și parc-aș mai rămâne
Acum, la țărm, un veac,
Să simt putința sării,
Dac-ar mai fi, de leac,
Dar știu că nu m-ajută
Nici sarea, nici iubirea
Aceasta de la țărmuri
Care-mi conjură firea. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Oricât a-ți tăia și tot mai rămâne. |
|
|
|
Postat
de catre
mihai robea la data de
2008-08-29 19:29:13 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
da, totul e prea mult!
daca ai taia, incepind cu sfirsitul - care-mi conjură firea- si ai taia, si ai taia, poate ceva ar mai fi.... |
|
|
|
Postat
de catre
alena haiduc la data de
2008-08-29 01:37:27 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|