|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
eu nu ºtiu sã scriu poeme de dragoste
m-am nãscut cumva în acel ceas bizar
în care nimeni nu iubea pe nimeni
fiecare descoperea un altul
mai însingurat cu un trup
cãzut din paradisul neinventat
copilã fiind nu am învãþat abacul dragostei
se pierdeau literele prin nisipuri
pãianjenii aveau rãbdare sã le þeasã
în limba lor despânzitã
vorbeam uneori cu lucrurile
tu ºtii sã iubeºti tu ºtii?
iar lucrurile îmi spuneau mirate
tu uiþi sã iubeºti tu uiþi
nu ºtiu de ce calc pe urmele dragostei
am orbit privind un rãsãrit timpuriu
când mama îmi desprindea genele
de linia orizontului
împletind cuib pentru albatroºi
iar eu ascultam furtunile
în golul palmelor
repetând un ecou
nimeni nu iubeºte aici
nimeni nu iubeºte acum
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulþumesc, Sorin, e un crescendo, într-adevãr, cu o anume undã în frumos trãit, spre final. Mã bucur cã ai vãzut amintirea.
D |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-12-20 17:17:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ultima strofa imi pare esenta poeziei. Pare urcata pe un soclu unde troneaza amintirea strans legata de regret.
am orbit privind un rãsãrit timpuriu când mama îmi desprindea genele de linia orizontului |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2005-12-20 15:48:19 |
|
|