|
|
|
|
|
|
|
|
|
Obiceiuri virtuale |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
Practica zilnică a literaților de site este una care include copios texte ce atacă vădit sau abia ascuns persoanele virtuale. Cel mai adesea însă și pe cele reale, mai ales pe cele care au avut grijă să-și exhibe din belșug, în același spațiu virtual, viața extraliterară. Obicei devenit însă o chestiune de rutină.
Unii, neputincioși în producția literară (cu o progenitură numeroasă dar totalmente anemică), îi pun acesteia fel și fel de proptele: sînt plini de diplome și medalii, au publicat cărți, au slujbe de invidiat și rezultate de excepție, fac acțiuni caritabile, sînt iubitori de dumnezeu și oameni dintr-o bucată, sînt vajnici patrioți sau sînt buni familiști, plini de copii și nepoți. Alții, incapabili de cele de mai sus, își laudă fără măsură viciile și libertatea pe care au impresia că o savurează practicîndu-le. Sau își etalează viața de victime nevolnice cu accente de vitejie beteagă. Oricum ar fi, acest amestec impur reușește să le compenseze cît de cît, cred ei, impotența literară și instaurează o ambianță de socializare gustată ca drogul zilnic al unei comunități de veleitari sadea. N-or scrie ei texte, dar precis fac OPERE. Sau măcar operetă.
În acest context, sînt unele persoane care, încolțite, fac alianțe incredibile. Victime cu state vechi ale unor vînători de profesie, fac tot posibilul să-și domolească vechiul agresor lăudîndu-l și lingușindu-l. Abia așteaptă ca acesta să fie atacat la rîndul lui pentru a-i oferi dovezi de atașament, lătrînd furibund la adversarii lui. Această schimbare de direcție este justificată creștinește, iubirea de aproape debordează din ei și, iertîndu-i pe foștii împilatori, vituperează împotriva celor ce nu știu să se comporte cum le-ar impune pravoslavnicia și milostivirea. Adică nu întorc obrazul nescuipat și nu-i înțeleg pe bieții agresori care sînt doar semenii noștri neajutorați.
Și, dînd pilde înălțătoare, laudă textul care-i înjosește, sperînd ori să scape pe viitor de smotoceală, ori să dea impresia că, acolo unde toată lumea-i recunoaște, n-ar fi nicicum vorba de ei. Ce-i rămîne însă potăii decît să se gudure pe lîngă cel care-l gratulează cu lovituri de picior?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Scriind ai sentimentul ca esti mult mai puternic. Aceste pagini sunt un fel de jurnal dar public. Cel clasic este depasit nu pentru ca nu isi respecta obiectivul ci pentru ca prin el devii narcisit si incepi urmarirea propriei tale cozi. Asa...prin cel public pierzi din vedere propria persoana. Si iti da sentimentul puterii ca dincolo de marginile propriei fiinte
incepe lumea." (Tatiana Ramon)
Perfect adevarat. Aceasta parere contrazice opinia exprimata recent ca "jurnalul este depasit, nu mai este la moda". El este si s-a impus ca o necesitate artistica.
Iar cand jurnalul continua "scanarea" "dincolo de marginile propriei fiinte", spre acolo de unde "incepe lumea", inseamna ca scrierea are in ea VIATA. Iar daca viata nu are fapte eroice, adica batalii duse intre feti frumosi si zmei, ci atitudini simple care arata framantarile si frumusetea umana (cum incerc eu in "Duminicalii"), chiar daca pare "etalarea vietii de victime nevolnice cu accente de vitejie beteagă", inseamna ca viata cuprinde ADEVARUL. Elemente de referinta pentru a constitui "opera"
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2008-07-23 12:59:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În mod normal, boala este ceva nedorit, iar la țară era considerată chiar ceva rușinos. Bolnavul, aflînd de boala lui, e firesc să dorească să se vindece și să încerce prin toate mijloacele să o facă. Cît mai repede.
Accesul oricui la mijloacele de exprimare falsifică însă acest mod de a gîndi și de a acționa. Puterea (îndoielnică) pe care ți-o dă apariția publică în orice ipostază, posibilitatea de a te izmeni în public deschide drumul spre desființarea ierarhiei, nu mai există decît moduri de a fi echivalente între ele așezate, toate, pe orizontală. Nimeni nu mai e bolnav, toți sînt sănătoși. Deși majoritatea doar închipuiți. Și stimulați în a se crede astfel de chiar izmeneala comunicării fără frontiere.
Rezultatul este că nimeni nu mai ține să fie sănătos, dacă-și poate expune boala, este salvat și se poate asocia voios cu toți cei care-i sînt așijderea pentru a o celebra acolo unde i se permite.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2008-07-23 09:01:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tatiana,
Fireste ca aceste comportamente tarate existau. Insa nu erau facute publice. Regimul comunist, cenzura etc. Nu inseamna ca daca le ascunzi opiniei publice ele sunt apriori eradicate. Important este, cred, sa avem cunostiinta despre ce se intampla. Informatia inseamna putere. Prefer sa am acces la informatie intr-o societate in care nu exista cenzura. Publicul poate sa aleaga. E dreptul lui.
Internetul este o lume a undergroundului. In spatele pixelilor fiarele devin ingeri si ingerii fiare. Este o lume libera. Cu un simplu click poti da pe site-ul din dragoste.
Ca individ obisnuit cu fenomenul virtual iti pot spune ca jurnalele publice/ blogurile adica reprezinta un castig urias. Inflatia de informatii obliga la o mai buna intelegere a cotidianului. Depinde de fiecare sa accepte sau sa nege veridicitatea acestora. Dar, fir-ar informatia exista. Nu stiu daca esti la curent cu legea privind stirile pozitive si negative, ineptia aia initiata de Funar. Cel mai vehement impotriva legii a fost nimeni altul decat Vadim Tudor. Stii de ce? Iti spun data viitoare...
Notre respect.... |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2008-07-23 05:28:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Reflectii pe marginea textului:
Domnule Atanasiu, imi fuge mintea la toata mascarada de stiri TV. Credeti ca acum cateva sute de ani nu existau violuri, furturi, incesturi si cate si mai cate, agresori ce isi iubesc victimele sau victime lingusind agresorii? Existau fireste dar nu exista publicitatea, apareau doar prin diverse proze de epoca drept fapte iesite din comun si nu pentru ca erau ci pentru ca autorul le scotea moralitatea sau imoralitatea in evidenta.
Netul vine sa scoata in evidenta manifestarile comportamentale din zilele de azi cand se pune accentul pe comunicare si defulare ale unor laturi ce nu iasa in evidenta stand la un ceai sau la Tv.
Scriind ai sentimentul ca esti mult mai puternic. Aceste pagini sunt un fel de jurnal dar public. Cel clasic este depasit nu pentru ca nu isi respecta obiectivul ci pentru ca prin el devii narcisit si incepi urmarirea propriei tale cozi. Asa...prin cel public pierzi din vedere propria persoana. Si iti da sentimentul puterii ca dincolo de marginile propriei fiinte incepe lumea.
Dar... in situatia data interior nu mai exista, deci nici caracter, nici puncte de referinta. Ci doar ceea ce straluceste sare in ochi.
Tania |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2008-07-23 04:24:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
CTA... numai de bine!
sper...
tavy |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2008-07-22 22:30:50 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|