|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cal de pământ |
|
|
Text
postat de
Luminita Suse |
|
|
1.
câtă monotonie călare pe calul acesta de argilă
cu burta ronțăită de greieri
mama îi toarnă vin pe spinare
să se bucure morții
ca și cum ar putea vreunul să scape
din venele pământului
fără să cadă
la loc
guri fără nume se cască din țesuturi adipoase
strigă pe limba peștilor abisali
cine să îi vadă arzând de sete
în adâncimile crupei
cine să audă înecații din sânge
cine poate să te înțeleagă
mai bine ca mine
tată?
2.
calul acesta ridat de secetă
așteaptă mereu semne
de la mine
i-am aruncat dinții mei de lapte
peste spinare
câte unul pentru fiecare motiv de ură
renunțat cu înțelepciunea
din urmă
din ei se adună mii de nori întemeiați
pentru iubire
tună și plouă cu măsele tardive
de minte
bat șeaua să mă înțeleagă muntele
curg melci înspumați din nările calului
cad beți la loc în inima
de iarbă și piatră
abia acum te-am iertat
tată
3.
iată îți mai dau un semn
stropesc cu vin coajă de mămăligă
din făină și pleavă de porumb
trei zile muiată cu apă de ploaie
trei zile dospită în postavă
trei zile răscoaptă sub țest
de lut
trei zile uscată pe țăruș
înfig momeala în apă nedescântată
năvodul să te rupă din rădăcini
să te adun în pumni
pește peste pește
plătică despicată cu sticlă
fir de păr în răspăr
limbă strâmbă lângă limbă dreaptă
mreană umplută cu buruiană
strigoi din noroi de usturoi
din nimic să te plămădesc din nou
tată |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sache,
atelier sau neatelier, sunt pus in fata unui text despre care am o parere. Eu nu pot fi ca tine si nu pot mangaia pe crestet un text execrabil.
Constructii ca:
"limbă strâmbă lângă limbă dreaptă"
"guri fără nume se cască din țesuturi adipoase"
"uns cu clorofilă înlemnind incomplet digerată"
"bat șeaua să mă înțeleagă muntele"
ma ingrozesc, de-a dreptul, sa fim seriosi, Sache, din partea mea n-ai decat sa te prinzi de bretele cu toata lumea si sa-i judeci literar dupa cum iti clipeste unul sau una din ochi, eu nu pot. Un text slab e slab, iar un text prost e prost. Iar cel de fata asta e. Din punctul meu de vedere. Adica n-o sa spun multumesc pentru ca m-ai servit cu o placinta ranceda.
Luminita Suse e membra a USR, o profesionista, pe cartea ei de vizita scrie poet, nu ma aburi cu atelierul de creatie, asta e valabil pentru tine si Lorry. Ce sfaturi sa dau eu unui profesionist, spun cum ii receptionez eu creatia.
Insa revin, pentru ca ma simt provocat. Jocul de-a patalamaua e periculos, distorsioneaza.
|
|
|
|
Postat
de catre
petrica petrica la data de
2005-12-19 21:30:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sorin Teodoriu - Există multe locuri la care se poate aspira. Unele sunt intangibile, banale, altele sunt precum limita matematică, în vecinătatea ei se acumulează o infinitate de aspirații și tentative. De exemplu, locul acela singular de sub umăr, mai presus de inimă. E o artă să te poți menține pe traiectoria cea bună... Vorba tatălui meu: "Poți ajunge orice îți pui în minte. Important este să fii mulțumit de ceea ce ai devenit și să nu îți fi sacrificat omenia pe parcurs".
"Doar un atelier de creație" spui... Toată viața noastră este un atelier de creație. Indiferent de eșecuri sau succese, indiferent de destinație, suntem datori să nu uităm de dimensiunea lor din punct de vedere estetic, pentru că, așa cum spunea Dostoievski: "Frumusețea va salva lumea"
Costin Teodorescu -Plăcută surpriză mi-aduc cuvintele tale, mulțumesc. Dacă poezia aceasta a atins esențial cel puțin o persoană, atunci nu a fost scrisă în zadar! Aceasta este o reușită în atelierul meu personal. |
|
|
|
Postat
de catre
Luminita Suse la data de
2005-12-19 21:26:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
atunci când ți-e dor lumea se deformează. capătă alte valori, alte imagini. rătăcirea rămâne, din păcate, singura companie a celui care plânge după despărțire.
această poezie, dupa părerea mea, "ilustrează" sentimentul de după, simțirea. am fost acolo, pe același drum călcat de autoare și de "caii ei verzi". citind acest text am simțit la fel și asta nu e puțin... |
|
|
|
Postat
de catre
ridic nalbarul la data de
2005-12-19 12:21:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dodule ce bine ar fi fost daca te-ai opri la sfaturi. Din cultura ta netarmurita sa povestesti si altora ce sa faca sa ajunga macar la umarul tau stang.
Cred ca ai incurcat site-urile, mestere... Aici e doar un atelier de creatie in care membrii incearca sa faca ceva. Mai bine sau mai rau.
Oare trebuie sa-ti amintesc? Da, poate ca trebuie. Weekendul asta am cunoscut la Iasi patru autori de poezie si sonete. Patru autori care au lansat mai multe carti. Si nici unul, nici macar unul nu-si dispretuia colegii. |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2005-12-19 10:11:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Costel Baboș și Adina Ungur, vă mulțumesc mult pentru comentarii!
Da, l-am visat pe tata, de aceea i-am scris aceste versuri. Când eram mică mă alinta "bănuțul lui tata de aur" și mă striga Luminel. De la dânsul am învățat că nu pot schimba ceea ce sunt și ce sunt îi datorez! Poezia va rămâne așa cum este, cu simbolurile ei, cu necunoscutele ei, cu nereușitele ei. Așa cum e, va călători prin multivers și o să se audă dincolo de quasari, la tata, să-i spună cât mi-e de dor. Cuvintele noastre, bune sau rele, gândite, rostite, scrise, etc își încep lucrarea din primul moment al existenței lor. Și, parafrazându-l pe Coelho, "tot universul va conspira" la realizarea intenției lor.
De aceea spun mereu "S-auzim (și) de bine!" |
|
|
|
Postat
de catre
Luminita Suse la data de
2005-12-17 18:04:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Coaja de mamaliga, coaja de planeta, ce visezi noaptea scrii dimineata.
O fi complex, in sensul magazinului universal, altfel cai verzi pe pereti. De la textul de fata la poezie trebuie trecut oceanul, poate chiar o galaxie sau doua.
Imagini fortate (patul pustii care scuipa iubire?!!) si altele si mai si, prea multe sa le enumar, un text schilod, suferind la capitolul cel mai important, acela al literaturii.
Comentariu anterior din 'amicitie', altfel nu vad de ce s-ar compromite adina cu un text de patru bani |
|
|
|
Postat
de catre
petrica petrica la data de
2005-12-17 14:05:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Complex de imagini simbolice, portret al calului ca dimensiune a libertatii si razvratirii, compunere si descompunere intr-o algomerare senzoriala, activa, cu toatele generand transformari caleidoscopice sau suprarealiste, intr-o implozie de sentimente.
Impresionant, din punct de vedere pictural, fiecare imagine se compune in simbol iesind din particular si tinzand spre recompunerea de mesaje intr-un context general valabil. Interesanta trecerea cu arsenalul de imagini/trairi ce gliseaza dinspre particular spre general si nu invers, fapt care se potriveste, de altfel, acestui tip de comunicare intr-un discurs unic, de tip extrasenzorial. |
|
|
|
Postat
de catre
Adina Ungur la data de
2005-12-17 02:25:18 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23955 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|