PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
JOCUL FRUNZEI DE ARTAR Text postat de Veronica Pavel Când eram copil mă jucam cu perechile de aripioare ale arţarului din grădina blocului bucureştean în care locuiam. Cu aceste aripioare, care se prelingeau ca nişte ciorchini de sub frunze, făceam întrecere noi, copiii din cartier. Le dădeam drumul de pe balcon. Câştigătoare era elicea care ajungea jos cel mai încet. Nu bănuiam atunci că voi ajunge în ţara pe al cărei drapel e desenată o frunză de arţar. Mi-a rămas multă vreme gândul la arţarul copilăriei mele. Acolo, în ţara în care m-am născut, arţarii erau o raritate. Sau poate că eu nu-i vedeam, pentru că acolo erau mulţi alţi copaci interesanţi. M-am născut prima oara în România şi a doua oară, voit, în Canada. În noua mea ţară, arţarii sunt la fiecare pas, dar sunt diferiţi de arţarul unic al copilăriei mele. Dacă ne putem naşte de mai multe ori, putem oare iubi mai multe ţări? Cum s-ar putea oare defini patriotismul celui cu două sau mai multe ţări? Copiii înfiaţi îşi iubesc părinţii adoptivi cu o dragoste filială autentică. Noi cei trecuti prin tulburătoarea aventură a schimbării ţării, putem iubi cu devotament nu numai ţara de baştină, ci şi ţara care ne-a primit. Iubirea ţării adoptive va convieţui cu cea a ţării în a cărei limbă continuăm să gândim, numărăm, iubim… Canada ne-a tolerat sau acceptat? Albert Memmi, un scriitor tunisian care a studiat problema colonizării ţărilor din Africa de Nord, scrie: “Toleranţa este un exerciţiu şi o luptă cu sine. Ea nu semnifică acceptarea ideii că toţi cei cu păreri contrare au dreptate, ci înseamnă a gândi astfel: deşi cred că am dreptate şi că adevărul există, nu voi face nimica pentru a mi-l impune.” Îi tolerăm pe cei inferiori nouă, îi acceptăm pe cei egali cu noi, dar diferiţi. Divinitatea, indiferent de religie, îi tolerează pe oameni, fiindu-le superioară. Oamenii (ar trebui) să se accepte unii pe alţii. Canada ne-a tolerat.Când am sosit sistemul ei economic, politic si administrativ era bine consolidat. Ajunşi în Canada îi acceptăm organizarea politică şi socială, multiculturalismul şi celelalte particularităţi. Pe unele le acceptăm cu rezerve, altele ne satisfac total. Ne mândrim, canadieni fiind, de libertatea de a vorbi, gândi, scrie şi tipări ziare româneşti, de teatrul, şcoala şi bibliotecile noastre, de “Mica Românie” construită de noi în Canada. Ziua Canadei se sărbătoreşste pe 1 iulie. Gândul mă poartă la arţarii ai căror frunză e imprimată pe milioanele de steguleţe cu care oamenii ies spontan în parcuri ca să se bucure, în toate limbile planetei, de lumina soarelui de vară ce îi încălzeşte pe toţi canadienii în acelaşi fel. Şi, privind varietatea figurilor care flutură steguleţele cu aceeaşi frunză de arţar, mi-aduc aminte de jocul meu din copilărie, cu elicele acelui unic arţar. În Canada cresc o mulţime de varietăţi de arţari, iar diversitatea formelor elicelor pe care le expun este tot atât de mare ca şi cea a figurilor celor ce sărbătoresc pe 1 iulie ziua ţării lor. Dar nu numai fizionomiile, ci şi îmbrăcămintea, limbile vorbite şi mâncărurile consumate la uriaşul picnic comun sunt total diferite. Doar frunza de arţar este şi va rămâne aceeaşi, căci aparţine copacului al cărui trunchi este izvorul dulcelui sirop al zilelor amare şi a cărui coroană îi adăposteşte de vijeliile lungilor ierni canadiene pe cei veniţi din alte lumi, ca mine… La Mulţi Ani, Canada! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ce ai simtit, Iulia, amar In gratzioasa frunza de artzar?... Multzam mult pentru oprirea ta pe pagina mea!   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-30 19:22:33               ...pentru mine Canada este o emotie...dar si, in plus, o frunza de artar amara... LA MULTI ANI,Veronica, pentru a doua tzara a inimii tale !   Postat de catre iulia ralia la data de 2008-06-30 18:46:10               Sunt extrem de onorata si emotionata de prezentza talentatului AAA pe pagina mea! Cu multumiri si admiratie (eu te citesc cu regularitate, dar postezi rar....) VPL. Profit de intrarea me aici ca sa fac inca o erata la comentariul meu anterior: teii.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-30 01:13:29               ...Am citit cu atenţie textul. Cred că ceea ce ce caracterizează în proză este... candoarea. Sub orice formă - candoarea. Cred că eşti unul dintre cei mai inocenţi useri de pe Europeea. Aş vrea... Vot. A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-06-30 00:45:00               Erata: trebui   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-30 00:26:08               M-a bucurat så primesc, din România, felicitåri pentru ziua Canadei, asta e o premierå pentru mine! Elena, Nu pot sa neg ca mi-au facut placere cuvintele tale si aprecierea. Cel mai mult înså m-a impresionat faptul ca ai intzeles ca de ziua Canadei am postat acest text cu gândul la ambele tari. Gina, Ca întotdeauna, tu mergi la esentzå. Stii si tu joaca cu elicele, nu-i asa? Ai dreptate, oamenii ar trebuie "sa invetze" sa se tolereze. In Canada, uriasele distantze ajutå!!! Camelia, O sa-ti spun un secret. Abia acum au inflorit aici tei. M-am apropiat chiar azi de unul si l-am mirosit. Nu e înså mirosul de tei de "acolo", din tzara unde Eminescu i-a imortalizat in poezie! Noi, ceilalti muritori, ne purtam teii copilariei in memoria inimii. Spui foarte frumos despre "artarul" meu! Tuturor multumiri pentru vizitå, comentarii si semne.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-30 00:23:49               E aici copacul sacru care, dacă la Eminescu se numea tei, la Veronica Pavel se numeşte arţar şi care, tronează universul copilăriei ca un axis mundi în jurul căreia lumea se întoarce mereu, la origini, originile sacre. Frumos text, Vero, felicitări. Semn, cu drag, Cami   Postat de catre camelia silea la data de 2008-06-29 22:02:47               'Mi-a rămas multă vreme gândul la arţarul copilăriei mele. Acolo, în ţara în care m-am născut, arţarii erau o raritate. Sau poate că eu nu-i vedeam, pentru că acolo erau mulţi alţi copaci interesanţi.' in adevar artarul este unul din copacii copilariei... 'elicoptere inchipuite lasate in cadere de mana copiilor'... si 'La multi ani,Canada!!' 'Oamenii (ar trebui) să se accepte unii pe alţii. ' or' - oamenii trebuie sa invete sa se accepte unii pe altii... una din regulile de baza ale societatii... gand bun Veronica si sa te bucuri de 1 Iulie... regards, goia p.s acelasi gand Teei!! (Tea)   Postat de catre nula nada la data de 2008-06-29 21:41:51               m-a impresionat povestioara ta, scrisă cu nostaligie, în stilul tău, caracteristic, impecabil, mai ales când simţi să-ţi depeni amintirile. cunoscându-ţi, parţial, activitatea pe care o desfăşori, acolo, în ţara care te-a adoptat, te felicit pentru gandul care te trimite printre noi. La multi ani, si tie, de ziua tarii tale. * E.T   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-06-29 21:39:39               Gh. Sarbu, Ai dibuit si cules exact cuvintele care am vrut sa nu fie trecute cu vederea, desi nu erau strict legate de subiect. M-am bucurat foarte de sensibilitatea si generozitatea lecturii tale (incepusem raspunsul cu pluralul de politetze, dar am corectat). Multumesc pentru apreciere. Cu pretuire, VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-29 19:58:11               " Îi tolerăm pe cei inferiori nouă, îi acceptăm pe cei egali cu noi, dar diferiţi. Divinitatea, indiferent de religie, îi tolerează pe oameni, fiindu-le superioară. Oamenii (ar trebui) să se accepte unii pe alţii. " da, sinceritate, vedere pozitiva, gindire asijderea ... La multi ani, Canada! stea,   Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2008-06-29 18:36:26 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE