|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
tot mai departe ca umbra corabiei
fãrã destinaþie
privesc înstrãinatã
pãmântul cunoscut alunecã între valuri
tot mai mulþi se duc
tot mai puþini aºteaptã
nimeni nu þine de urât nopþilor
stingherã cu fiecare plecare
nici uºi nu mai închid
e ca ºi cum aº fi spus nu înainte sã merg
înainte sã las ochii mamei
ca niºte pãsãri
fãrã zbor în þãrile sudului
botezatã ca un sihastru ascult vuietele
singurul cântec de leagãn
pentru pruncii
cu mâinile legate de cer
ei nu au putut coborî
spre pãrinþi când
li s-a vestit în ºoaptã naºterea
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Despre solitudine scriu în linii calde, fiindcã uneori solitudinea este ca o candelã, din a cãrei luminã te poþi hrãni pentru a te duce cu ea spre ceilalþi, spre a nu fi însiguraþi. Mulþumesc, Amelii, tu ºtii, pânã la sfârºit, da.
D |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-12-19 17:07:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
azi am citit multe poezii despre singuratate. intotdeauna mi s-a parut singuratatea un loc bun de meditat:).
poezia ta se pastreaza lin si curat, pana la sfarsit. |
|
|
|
Postat
de catre
expirat CNT la data de
2005-12-13 21:52:25 |
|
|