|
|
|
|
|
|
|
|
|
Gând-Șui |
|
|
Text
postat de
Anca Maria Spiridon |
|
|
Mi-am luat povară gândul ǎsta șui,
L-am convins o clipǎ sǎ devinǎ mut
Și-am plecat cu dânsu-n lumea nimănui,
Către templu-n care sfinții nu-s de lut.
Poate de se-nchină orb la vreun altar,
Ori dacă-i citește popa vreun verset
Nu-mi mai pune veșnic sufletul pe jar
Și nu se mai crede regele-poet.
*
Și-am ajuns la templul unde este tot
Oricum vreți să spuneți, numai nu concret,
Unde din icoane neo-sfinții pot
Să își ia concediu abdicând discret.
Când sǎ-nchid o clipǎ ochii-n rugǎciuni
A hulit nebunul sfinții din altar,
I-a fǎcut bezmetici, sadici și nebuni
De ne-au pus pe fugă și pe drumuri...iar.
*
Am fugit pe pietre ascuțite-n iad,
Am sorbit destinul îndoit cu jar,
Însă gândul rabdă. Veșnicu-mi bastard
Îmi sărută tâmpla tandru și bizar.
Chiar de-acum e șchiop, nu-l mai duc în spate
Pot să-l doară toate, ce îmi pasă mie ?
Si așa mă-mbată când merg bine toate...
Gândul meu rămâne șui pentru vecie...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23958 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|