|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Virgil Diaconu |
|
|
ĂĹ˝ntunericul se uitĂÂŁ la mine prin geam.
Poate sĂÂŁ fie cel cu Ă‚Âşapte capete, balaurul,
poate sĂÂŁ fie oricine. N-am nici o teamĂÂŁ!
De cĂ¢nd picioarele lungi Ă‚Âşi de piersicĂÂŁ
au trecut pe la mine, n-am nici o teamĂÂŁ. Nici una,
de cĂ¢nd ele-au trecut prin singurĂÂŁtatea mea;
de-a lungul Ă‚Âşi de-a latul prin singurĂÂŁtatea mea,
aĂ‚Âşa cum au trecut printre greci luptĂÂŁtorii macedoneni,
cei zece mii, corpul expediĂÂľionar Anabasis.
Da, eu voi duce mai departe rĂÂŁzboiul cu picioarele lungi
Ă‚Âşi de piersicĂÂŁ. RĂÂŁzboiul cu picioarele lungi
care mi-au Ă®nnebunit mĂ¢inile; care au Ă®nnebunit
cactusul din glastrĂÂŁ Ă‚Âşi manuscrisele.
Da, eu voi duce mai departe rĂÂŁzboiul cu iepurii albi
care sub bluza ta mi-au Ă®ntins adevĂÂŁrate capcane.
Care aleargĂÂŁ Ă®ncoace Ă‚Âşi Ă®ncolo sub mĂÂŁtasea bluzei,
ca sĂÂŁ-mi ia minĂÂľile…
ĂĹ˝ntunericul se uitĂÂŁ la mine prin geam.
Poate sĂÂŁ fie cel cu Ă‚Âşapte capete, balaurul,
poate sĂÂŁ fie oricine.
Poate sĂÂŁ fie marea care a intrat pe fereastrĂÂŁ,
cuvintele mele de apĂÂŁ dacĂÂŁ de piatra sĂ¢nilor tĂÂŁi se fac ĂÂľĂÂŁndĂÂŁri,
dacĂÂŁ privirea mea retrasĂÂŁ la mal lasĂÂŁ Ă®n urmĂÂŁ un umĂÂŁr dezvelit.
IatĂÂŁ umĂÂŁrul gol, iatĂÂŁ femeia cum aleargĂÂŁ desculĂÂľĂÂŁ
prin sufletul meu. IatĂÂŁ drumul spre casĂÂŁ: braĂÂľele mele.
ĂĹ˝ntunericul se uitĂÂŁ la mine prin geam.
Poate sĂÂŁ fie cel cu Ă‚Âşapte capete, balaurul,
poate sĂÂŁ fie oricine. N-am nici o teamĂÂŁ!
Trandafirul înfloreºte în piept, sparge zidurile.
Cine va putea sĂÂŁ-l opreascĂÂŁ?
Da, eu am vĂÂŁzut femeia Ă®ngropatĂÂŁ Ă®n surĂ¢sul ei,
femeia care mĂÂŁ va scoate din Labirint.
DacĂÂŁ te ating – mĂ¢inile Ă®ncep sĂÂŁ vorbeascĂÂŁ.
DacĂÂŁ te privesc – gura Ă®ncepe sĂÂŁ cĂ¢nte.
Eu am vĂÂŁzut femeia care mĂÂŁ va scoate din Labirint.
Femeia care va sparge pereĂÂľii singurĂÂŁtĂÂŁĂÂľii;
pereĂÂľii care se apropie tot mai mult, ai singurĂÂŁtĂÂŁĂÂľii.
ĂĹ˝ntunericul se uitĂÂŁ la mine prin geam.
Poate sĂÂŁ fie cel cu Ă‚Âşapte capete, balaurul,
poate sĂÂŁ fie oricine. N-am nici o teamĂÂŁ!
ĂĹ˝ntunericul poate sĂÂŁ punĂÂŁ singur Ă®n scenĂÂŁ sfĂ¢rĂ‚Âşitul lumii,
sunt pregĂÂŁtit. Eu Ă®ncĂÂŁ de mult mi-am cioplit corabia
Ă‚Âşi am chemat la mine toate fĂÂŁpturile: sulfina, arinii
Ă‚Âşi vrĂÂŁbiile; vrĂÂŁbiile, aceste chiote, prin crĂ¢ng, ale Domnului.
Armurariu Ă‚Âşi rapiĂÂľa, romaniĂÂľa Ă‚Âşi mĂÂŁtrĂÂŁguna. Toate au venit:
iasomia Ă‚Âşi levĂÂŁnĂÂľica, dulcea Ă‚Âşi amara vetrice. Ă‚ÂŞi coĂÂľofenele;
coĂÂľofenele, fetele zburĂÂŁtoare ale mesteacĂÂŁnului.
Ă‚ÂŞi tĂÂŁcutul arici, graurul Ă‚Âşi petunia. Ă‚ÂŞi floarea Domnului,
busuiocul. Pe toate le-am urcat pe corabie. Pe corabia care sunt.
Pe corabia care sunt, Ă®n cĂÂŁutarea pĂÂŁmĂ¢ntului cel nou.
DeĂ‚Âşi pĂÂŁmĂ¢ntul cel nou este chiar lĂ¢ngĂÂŁ mine, le spun
oarbelor Ă‚Âşi smintitelor mele mĂ¢ini, Ă®nnebuniĂÂľilor cactuĂ‚Âşi
Ă‚Âşi zĂÂŁpĂÂŁcitelor manuscrise care o iau razna de fiecare datĂÂŁ
cĂ¢nd picioarele lungi Ă‚Âşi de piersicĂÂŁ Ă®Âºi fac loc printre
spaimele mele. CĂ¢nd femeia-copil Ă®mi sare Ă®n braĂÂľe.
Vezi, eu Ă®ncĂÂŁ mai am luminĂÂŁ pentru zilele fĂÂŁrĂÂŁ tine,
trandafirul care îmi creºte în piept sparge zidurile.
Cine va putea sĂÂŁ-l Ă®nchidĂÂŁ? Ă‚ÂŞi dacĂÂŁ Ă®ncĂÂŁ n-au reuĂ‚Âşit
sĂÂŁ facĂÂŁ din mine o mĂÂŁcelĂÂŁrie de trandafiri, o grĂÂŁdinĂÂŁ de sĂ¢nge,
e semn cĂÂŁ sfĂ¢rĂ‚Âşitul lumii a fost ratat Ă‚Âşi de data aceasta.
E semn cĂÂŁ Ă®ntunericul nu va mai sta cu ochii pe mine, seara,
cĂ¢nd picioarele lungi Ă‚Âşi de piersicĂÂŁ Ă®Âºi fac veacul Ă®n camera mea.
CĂ¢nd iepurii albi aleargĂÂŁ sub bluza ta, ca sĂÂŁ-mi ia minĂÂľile.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Camelia, iti multumesc.
Domnule Dorian Duma,
daca cineva va ia in brate nu inseamna ca va linge picioarele. Si apoi cine poate refuza o imbratisare? Pe de alta parte, cum critica este atat de diversa si exigenta cine ar putea sa o impace? Va multumesc pentru comentarii. Daca as fi mai harnic si as stapani tehnica netului as posta mai des. Pe curand. |
|
|
|
Postat
de catre
Virgil Diaconu la data de
2005-12-14 18:22:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D/le Dorian Duma |
|
|
|
Postat
de catre
Virgil Diaconu la data de
2005-12-14 17:00:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O poezie romantica, de pus la suflet. Amestecul acesta pestrit de trandafiri, de arini, de piersici... este atat de ametitor.
Apoi toata aceasta vraja nu este decat un labirint din care nu se intrevede nici o scapare, dar un labirint frumos si curat, cu frunze proaspete de primavara in care intunericul nu isi mai poate arata niciodata coltii.
Mi-a placut mult. Multumesc frumos! |
|
|
|
Postat
de catre
expirat CNT la data de
2005-12-13 21:40:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frate, pagina asta de un albastru spalacit s-a cam colorat in galben.
E un poem frumos (cel putin in prima parte), cu unele repetitii care ma necajesc prin cateva parti, stiu ca sunt puse pentru a ingrosa niste efecte, totusi...
Prima parte rezista unui taifun, partea a doua se mai zemuieste, dupa gusturile mele. Toata insiruirea aceea de ierburi, amestecate cu pasari, iepuri, caise...inteleg ca e o trimitere la arca singuratatii poetice, singuratate de indragostit, indragostit de o femeie imaginara cum ii sta bine unui poet
Dar daca poemul rezista, pana la urma, comentariile m-au cam lasat praf, mai ca nu ling picioarele autorului. Adica mi se par un pic in exes.
Eu n-am auzit de Virgil Diaconu (uite ca se poate), dar aud acum si sa vedem cu ce venim la pomul laudat. Sunt pe picior de asteptare |
|
|
|
Postat
de catre
petrica petrica la data de
2005-12-13 11:04:02 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elia si Sorin,
va multumesc de primirea voastra in flacari. Saptamana viitoare voi cuteza un poem "patriotic".
Cu prietenie,
Virgil |
|
|
|
Postat
de catre
Virgil Diaconu la data de
2005-12-12 20:16:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bine ai venit pe Europeea, Virgil Diaconu!
Si nu ai venit singur - ai adus si un poem care m-a lasat fara rasuflare. Stii de ce? Pentru ca mi l-a recitat, in prima auditie si cum numai ea stie s-o faca, Amelii.
Atata risipa de culoare calda, de ierburi domestice si salbatice, ai adus trandafirul ce înfloreşte în piept şi sparge zidurile, si pasarile banale dar care ne inveselesc zilele mohorate de iarna, si... singuratatea boema a poetului-artist.
Ne prezinti femeia-copil si femeia care sparge zidurile singuratatii acestui labirint numit viata, femeia cu picioare lungi de piersica si veselia ce doar ele pot sa ne-o daruiasca.
Nu pot sa nu te citez: Iată umărul gol, iată femeia cum aleargă desculţă prin sufletul meu. Iată drumul spre casă: braţele mele.
Ai impletit atat de strans ideile in textul tau incat imi pare o explozie de frumos, o livada in floare, sau mai bine un rasarit reusit la mare.
Iti multumesc, Virgil.
st |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2005-12-12 19:59:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bun venit, Maestre....:) Un alt poet printre noi!
Nici nu ştii, Virgil, cît mă bucur şi cum îmi zîmbeşte sufletul că te ştiu aici.
"Eu am văzut femeia care mă va scoate din Labirint.
Femeia care va sparge pereţii singurătăţii;
pereţii care se apropie tot mai mult, ai singurătăţii. "
Promit să mă întorc aici. Cu acelaşi drag... |
|
|
|
Postat
de catre
Name Old la data de
2005-12-12 19:46:21 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|