PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Curs de Arhitectură Ţigănească Text postat de george savu Motto: "Să învăţăm şi de la ţigani" - Nicolae Tudor 46. Visul lui Epaminonda (Ţara de mîine) 1. Epaminonda, fiind părăsit în Bariera Brăilei dincolo de pasarelă, pe partea dreaptă a drumului în direcţia de mers, printre nişte lăstărişuri (nici pînă astăzi nu s-a aflat dacă a fost abandonat pe un teren public sau privat), visă. Iată visul lui Epaminonda, aşa cum a fost el descris de către ucenicii săi, cărora le va fi povestit. Interpretările nu sînt de actualitate, ele aparţin unui viitor incert, cum la fel bine pot fi pendinte de universuri paralele. Pentru că se făcea, 2....Că după ce se întîmplă ce trebuia să se întîmple, viitorii locuitori ai ţării îşi făuriseră istoria. Era o atmosferă creativă şi un suflu divin în această zidire. Toţi cei plecaţi la furăciuni în UE au revenit acasă. Toate greşelile, contravenienţele şi infracţiunile au fost uitate şi iertate, ele nu mai erau de actualitate. 3. Apoi ei revopsiră oarece tablouri şi remodelară cîteva statui, înfiinţară Tribunalul de Obşte(Staborul), îşi aleseră drapelul care era puţin mai ciocolatiu decît absorbantul deja folosit. 4. Toate erau cum trebuiau să fie, chingile erau bine strînse, căruţele erau acoperite cu coviltire din Polyplan, periodic se aprindeau focuri de tabără, muzica răsuna ca şi înainte peste hotare, inconvenientul era minor: prea mulţi analişti politici în comparaţie cu prezicătoarele de serviciu. 5. Dar ce mai conta, atîta vreme cît holdele erau secerate tot de către aborigeni, iar turmele crescute şi păzite tot de ei; ei şi tot ei comunicau intrinsec cu ele. Doar sondele nu mai erau, dar bine că au rămas conductele! 6. Era o ţară frumoasă şi bogată. Noii stăpîni nu aveau nevoie de legimitate şi intimitate. Ei au avut tot ce şi-au dorit prin promisiuni divine. Cîndva li s-a promis o ţară a făgăduinţei, pe care au găsit-o pînă la urmă. 7. Nici măcar n-au apelat la ONU. A fost suficient să apeleze la Omida Onu. Şi ţara li s-a oferit. Oare nu le-a prezis ea (drept pentru care a fost aleasă simbol, alături de salatierele NATO şi UE), că: 8. „Ceea ce alţii cuceresc cu spada sau cu buzduganul, alţii cîştigă cu Artizanu?”. Cum spunea şi ambasadorul Vakaroff în teritoriu: „Poate ar fi fost mai bine să mă fi născut în astă ţară!” 47. Visul e vis, nu-i Gheorghe Visu 1. Şi se mai făcea, în visul lui Epaminonda, că el era invitat, dar nu de onoare, ci doar în calitate de observator, la sărbătorirea zilei onomastice a celui dintîi sfetnic al Regelui, care Pardaian se numea şi care era în ierarhie prea distinsul, nobilul şi viteazul Spătar al Maiestăţii Sale. 2. Adica era adevăratul posesor şi moştenitor al Pintenilor de Aur şi al Coviltirului Celest; stapîn peste şaizeci de căruţe şi trei vile cu turnuleţe, Mare Elector al Tribunalului de Obşte. Şi asta chiar din vremea cînd Ariston se lupta cu Goşu şi nu cu „Tefal” ori „Motan”, ca în zilele noastre. Iar patronul lui era deja în calendare, între Sf. Nicolae şi Sf. Ştefan. El a fost canonizat mai anul trecut de Paştele Cailor, confirmarea venind cu puţin timp înainte de Crăciunul Animalelor. 3. Epaminonda a descris această petrecere, dar în rezumat, aşa cum fac culturiştii americani cu operele englezeşti şi ruseşti. Iar petrecerea avea loc în casele de pe pămînt românesc ale Regelui. 4. Invitaţii vedeau întîi o clădire imensă care o concura pe mult hulita Casă a Poporului Majoritar, pentru că a fost construită tot în acele vremuri, dovadă că pe frontispiciul ei încă mai scria Casa Poporului Minoritar. 5. Iar în ceea ce priveşte planul, văzut din afară, edificiul părea greoi, pentru că această construcţie făcea parte din epoca rromales pretimpurie. Cele patruzeci de turnuleţe care încingeau media cupolei dădeau impresia de masivitate. Dar turnuleţele din colţurile cercului central erau prea departe de arcurile de descărcare şi ieşirea lor în evidenţă se făcea simţită mai ales in axul pandantivelor. Arcul care susţinea cupola de la răsărit avea semicalota turtită. Se observa abundenţa de materiale eterogene precum OBS, Werbllok şi rigips. 6. Cu o buna intenţie constructorul a gîndit proscomidia şi diaconiconul ce flanchează absida centrală încît să se înscrie în acel „pi” răsturnat, dar meşterii au montat termopanele inegal. Principalul element care ieşea în evidenţă era uşa metalică cu vizor în formă de leu şi copertina din policarbonat în forma de semicerc, simbolizînd Coviltirul Celest. 7. Dacă autohtonii repetau mereu în tradiţia arhitecturala, stilul basilical {vezi Basil de la Basilică), conform sondajelor de opinie, Regele avea nevoie de un Edificiu destinat ceremoniilor comemorative. Arhitectul Lareş Lăieţiemică de la Propal* , a ales soluţia pentagonală, mai aproape de antichitatea de peste Ocean, dar nu cu mult înaintea dezrobirii, deci cam de pe vremea lui Porojan. 8. Aceasta concepţie a permis ca la parter, lîngă corpul septentrional să se construiască un sanctuar tripartit şi tripartid (democrat, republican si ecvestru) in jurul absidei centrale, în aşa fel încît ultima încăpere să adăpostească bidivii de ham ai Regelui. Iar cînd Liviu Mihaiu, Ion Caramitru, Simona Mezincescu, Doina Cornea, Ciuhandru şi fostul vizitiu al Maiestăţii Sale veneau în vizită, ei îl felicitau pentru această inedita abordare a problemei . 9. Încăperile de la Nord serveau la păstrarea obiectelor liturgice: şei, căpestre, roţi de rezervă, ghiocuri şi cărţi de tarot ale Reginei şi Delfinei. Din nefericire Epaminonda nu l-a întrebat pe Rege dacă era iconodul sau iconoclast, aşa că nu vom şti niciodată dacă statuile lui Ariston şi Goşu (scara 1/1), existau cu adevărat sau erau doar un mit. 48. Interiorul nu-i ca exteriorul (elemente de artă votivă) 1. Cînd intrai în living-room un contrast izbitor despărţea cele patru puncte cardinale ale încăperii, datorat scării centrale şi boltite, cu acoperiş din şarpantă. Ea avea forma spiralei lui Arhimede, dar îi lipsea a treisprezecea treaptă. In locul ei era o pisică neagră care miorlăia şi se zbîrlea privind la ceasul rău de la intrare. 2. Pe peretele din faţa uşii era reprezentată chiar imaginea Casei, imortalizată pe tapet, iar imaginea era atît de veridică încît Epaminonda era tentat sa păşească în tapet precum Alice în Ţara Minunilor. Dacă stăteai cu spatele la tapet şi priveai saşiu vedeai un tablou votiv şi de familie, unde Delfina „era făcută” în tehnica 3D; ea se mişca precum o hologramă şi cînta un cuplet adresat fostului ei logodnic: „Hai du-te la ea de tot /eu nu te mai suport”. 3. Iar pe peretele din dreapta erau pictaţi toţi prinţii manelelor şi prinţesele lor însemnate cu vărsat de vînt. Abia în fundal se vedeau autohtonii care se căţărau pe o scară ca a lui Climax, încercînd să scape în acelaşi timp şi de ceasul rău şi de pisica neagră, pentru a mai rămîne ei o vreme pe Columnă. 4. Masa centrală era încărcată de bunătăţi, scaunele de „bunăciuni ciocolatii” şi de alţi musafiri. Reprezentantul pentru minorităţi (pendinte de guvern) şi omologii lui din sferele UE aşteptau cu devotament şi răbdare, discursul Regelui. Deja spuma de nectar din paharul de şampanie i se prelingea pe degetele lui grase. Începu o frază care îi solicită toate sinapsele disponibile. Sîngele lui nobil, rrom şi albastru, îi colorară obrajii într-o tentă vînătă. 49. Vorba si fapta sînt tributare lui Jokai Mor 1. Oaspeţii ţineau şi ei în mîinile lor picioarele zvelte ale cupelor de şampanie. Mustăţile lor se înfoiau precum mopurile puse la uscat. Soborul de lachei autohtoni şi detaşamentele de chelneri aborigeni se foiau în planul secund, iar dirijorul de origine valahă stătea deja cu bagheta ridicată. 2. „...Acest bărbat care, precum Faraoan, poartă în coviltirul lui povara de veacuri a neamului meu, acest exemplar strălucit al etniei noastre greu încercate prin moartea soacrei lui, călcată de maşină pe trecerea de pietoni, acest exemplu de patriotism al migraţiei, care a depus-o în cort şi nu la capelă ori în ,,livingrroom,,, acest vajnic şi cel mai de seamă comandant al oştirii mele, care m-a ajutat în vremurile din urmă să păşesc spre victorie, el, stîlpul şi farul meu călăuzitor...” * 3. Primele şi ultimele cuvinte nu au mai fost auzite din cauza vacarmului, a nechezatului de cai şi a clinchetului de pahare. Precum şi din cauza acordurilor zgomotoase ale orchestrei, îngemănată cu scîrţîitul scaunelor, cu pocnetul veselei sparte şi exclamaţiile comesenilor, care se pupau, se îmbrăţişau, se împleticeau, 4. Au făcut ca această cuvîntare să nu poată fi înregistrată pe CD ori DVD. Dar mai apoi prinţii manelelor veneau la Epaminonda, care le citea rezumatul, iar ei îl ţineau apoi minte şI îl transmiteau prin viu grai mai departe. Altfel ar fi fost o pierdere ireparabilă, la fel cum a fost înstrăinarea şi distrugerea cu buna ştiinţă a cărţilor de la Biblioteca Judeţeană din Alexandria. * - Propal – Proiectări de Palate ** - pastişă după Jokai Mor, (1823-1904), romanul Fiii omului cu inima de piatră,cap. 1 (fragmente din romanul “Profana scriitură”, editura Raluca, 2007, capitolul Cartea lui Epaminonda. Titlul fragmentului şi motto-ul ilustrează doar actuala postare) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Sunteti tare grijuliu cu mine: ma sfatuiti sa nu schimb lumea si ma asigurati ca nu va ganditi la mine ca la un tigan. Ganditi-va la mine ca la o libelula! Din pacate viata este scurta si-ncerc sa fiu si eu unde doare. Ingerul meu de fata pe care am incurajat-o sa faca pasi in directia artei, avea 15 anisori cand a insotit-o pe maica-sa la psihiatru. A asistat acolo la acuzatii care ma incriminau ca declansez stressul cu gandirea mea anapoda. Si vine mititica intr-un suflet: " Hai cu mine" "Unde?" intreb. "La doctor. Ca esti nebun!" Ah, ce-mi place jocul asta al vietii, innebunesc dupa el! Si ma trage de maneca, iar eu rad si ma impotrivesc… Pan-ajungem in fata halatului alb. Incep intrebarile, dar tirul venea dinspre... copil! Doctorul face ochi mari a mirare, se lasa pe speteaza scaunului si rade. Si-i spune: "Tatal tau nu este nebun. Daca toata lumea ar fi ca el, n-ar mai fi nevoie de Paradis!" De-atunci fetita vibreaza la orice gand care ma strabate; si ma incurajeaza. Chiar i-a intrat in capsorul ei zulufiu sa schimbe si ea lumea… Altfel. Singurica. La intrecere cu mine si cu cei care vor fi existand (cred ca pot fi numarati pe degete). Si-ncepe sa-mi fie teama ca un om singur ar putea sa faca mai mult decat multi. Textul meu raspundea intrebarii cu mediocritatea. Daca insistati si insistati sunt de acord sa ne luam de mana si sa mergem la… doctor. Mi se pare c-am vazut acolo un grafic cu stadiile de dezvoltare ale spiritualitatii.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2008-06-07 13:11:48               Nicolae, nu mă deranjează nici ţiganii, nici infracţiunile lor.Ţi-am mai spus că nu m-am gîndit niciodată la tine ca la un etnic ţigan. Dar tu declanşezi acest comutator al separării de opinii interetnice. Mă întreb, unde este acel Nicolae pe care l-am cunoscut ca un om volubil, cu o mare putere de analiză şi percepţie a realităţii, fin critic şi plăcut companion. Înţepăturile mele sînt doar un semnal de alarmă la adresa fanatismului tău şi a ideii copilăreşti de a schimba lumea cu metode luate parcă din "Cetatea Soarelui" şi falansterul de la Scăieni. Revino-ţi, pînă nu e prea tîrziu, alfel vei reinventa şi tu pannaceul Corina, care măreşte penisul dar face să-ţi crească şi sînii în acelaşi timp(vezi www.sarbu.ro). Altfel, cu simpatie şi veche prietenie.   Postat de catre george savu la data de 2008-06-07 00:06:48               Ce va deranjeaza: tiganii sau infractiunile pe care le comit? Daca infractiunile, nici n-avem ce vorbi. Este o problema a organelor platite sa asigure ordinea. Ca tiganii urineaza pe strazile Italiei si s-a decis expulzarea lor este o neputinta de mai mare rasul. Cum, cu uniforma pe strada din 50 in 50 de metri te plangi precum copilul dintr-a-ntaia ca i s-a rupt varful la creion? Adevarul e ca aparatul administrativ platit sa asigure linistea cetatenilor este corupt, de-abia asteapta un infractor sa imparta cu el foloasele obtinute ilegal. Daca as fi ministru de interne as organiza echipe soc, mascate, care sa extraga din comunitate raii cei mai periculosi si i-as duce intr-un spatiu unde as bascula 10 remorci cu pietroaie. Si i-as spune infractorului: "Cand le-ai mutat pe toate in coltul opus, esti liber". Apoi i-as da drumul si l-as urmari. Dupa cateva ore, daca nu s-a invatat minte si... "urineaza" inca pe strada, adica n-a invat ca acest lucru nu e permis, il ridic iar. Si iar. Si iar. Apoi altul si altul. Non stop. Fiindca merg infractorii la politie sa doarma peste noapte dupa ce mananca gratis la restaurant; iar la puscarie... se califica! Aici e buba. Ori legile nu sunt aspre, ori e coruptie totala. Si se iau masuri abuzive cand cutitul ajunge la os. Textul dv stufos si obositor ridiculizeaza spatiile intime protejate de lege. Nu am dat tiganii exemple de urmat, am redat doar un aspect al trairii lor. Evidentiat de acel "si" care v-a scapat la postarea initiala.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2008-06-06 23:16:32	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23959 Comentarii: 120087 Useri: 1426
ADMINISTRARE