|
|
|
|
|
|
|
|
|
Memorii relative(fragmente) |
|
|
Text
postat de
george savu |
|
|
Interfață
......................................................................................................................
Dar înainte de acest pas important al vieții și carierei mele, trebuie să vă povestesc un eveniment penal și tulburător. Chiar dacă el este clasat, a lăsat urme adînci în formatarea mea cerebrală. Da, mărturisesc că la vîrsta de trei ani mi-am ucis bunica! Nu vă mirați, acest act criminal comis la o vîrstă atît de fragedă nu a fost descoperit niciodată. Părinții mei nu l-au reclamat organelor abilitate, sau mă rog, conform legii nici nu erau obligați să îl declare.
Aveam trei ani și mă jucam cu bunica, afară era frig și-nourat, în casă soba dogorea, în fața ei era o grămadă de lemne fasonate corespunzător. Bunica îmi citea din volumul Tînăra Gardă, iar eu simțeam deja o aversiune organică față de puterea sovietică, așa că i-am tras cu un lemn în cap. A murit sărmana după trei zile, în chinuri groaznice, de nici nu-și mai amintea personajele din carte. Între timp eu am fost trimis la o mătușă, trei case mai încolo, ca să nu o vad cum suferă.
Acest fapt reprobabil, deci cu sensul de puțin probabil (cum credea un vajnic activist de partid), l-am aflat de la mama mea, abia cînd trebuia să trec într-a zecea, dar am fost nevoit s-o repet pe a noua. Era un reproș tardiv și răutăcios al mamei, care explica eșecul meu prin prisma învățăturilor de credință creștin-ortodoxe, care prevăd că fiecare factură cu păcate tot va trebui achitată pînă la urmă, iar chitanțele păstrate cu sfințenie, pentru că nu se știe cînd se poate ivi o eroare în scriptele divine.
Eu uitasem de mult acel acel accident comis prin imprudență, cum se întîmplă de altfel cu multe alte evenimente din copilărie. Pentru că aria lecturilor mele se diversificase, citeam cîte cinci cărți în același timp, din care decartam cel mult trei. Ba chiar mă inițiasem și în tainele tăblițelor, care, e drept că nu erau din argilă ci din plastic sau din bachelită, dar reușeam să citesc toate etalările posibile, încît și Georg Friederich Grotefend ar fi fost uimit de performanțele mele. Contextul în care mi l-am mai amintit (pentru ultima oară), a depins de un fenomen independent de voința mea. Acel fenomen care, mai devreme sau mai tîrziu, i se întîmplă fiecărui om în viață.
Eram prin clasa a treia și m-am îndrăgostit fulgerător și pentru prima oară. O chema Maria, ce nume frumos și neaoș! Avea o rochiță înflorată de care m-am îndrăgostit de fapt și pe care speram să nu o lepede niciodată. Închipuiți-vă cum ar fi fost! Într-o pauză, ne-am dus în spatele magaziei de lemne și după ce i-am arătat ce am eu și ea mi-a arătat ce are ea, am hotărît să ne rebotezăm, așa cum procedau mulți oameni maturi din comunitatea noastră, care își părăseau credința strămoșească și se afiliau bisericii adventiste. Am stabilit ca eu să devin Oleg Koșevoi iar pe ea să o cheme Ulea Gromova. Dar Maria a început să plîngă și a zis că nu vrea să o cheme așa, ci Zoia Kosmodemianskaia, pentru că și bunica ei îi citise povești înainte ca Maria să meargă la școală. Și bunica ei era încă în viață!
.......................................................................................................................
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Text viguros si tandru in acelasi timp. Mi-a placut grozav, astept continuarea!
Vot,
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-05-27 22:28:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
'crima si pedeapsa'... (pe un tais si ascutit si asezat in lumina soarelui)... in timp ce infantul este 'acuzat de crima', tanarul isi pastreaza moralitatea... schimbarea identitatii, ca o noua pornire ori orientare... depasind distanta de doar 'trei case'... mi-a placut aici, george-s,
regards,
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2008-05-27 21:45:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
George, daca eu n-am memorii, (nici relative, nici absolute), pot sa le public, inca o data, pe-ale tale? Ca, mi-au placut! |
|
|
|
Postat
de catre
Carmen Anghelina la data de
2008-05-27 17:03:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
don georgel de`l savu, aveti tendinte criminale de mic:) abia acum inteleg si=mi explic, parca m-ati fermecat, subit:))lecturand pagina dvs.
mare uimire, precoce de mic, inca de la 3 ani ati simtit aversiune fata de puterea sovietica:)
mi-ar placea sa colaboram, sa scriem impreuna o carte de povesti pentru varsta a 3-a, evident, pentru cei care reusesc s-o atinga, avand in vedere longevitatea nastrusnica :)), plina de fitze si ea:)
va citesc avid, labirintul amintirilor dvs. ma ameteste si, vai, ce bine-mi sta !:)
un vot
Elena Toma |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-05-27 15:16:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"spetialinie nazavanie", uite ce festa urata imi joaca memoria!K
|
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2008-05-27 15:05:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Relativitatea memoriilor este soră de țâță cu relativitatea spatiului și mai ales a timpului, deci nu are nici o importanță faptul că ai trimis-o asa de brusc pe bunica ta in absolut. Si apoi, nimic nu ne garantează ca numita bunică nu s-a simtit mai bine acolo, pe vesnicele plaiuri ale vanatorii, chiar daca n-a fost sa fie ea indianca ci bucovineanca de-a noastra, din popor. Ma bucur mai ales ca recunosti, asadar pedeapsa, divina sau nu, iti va fi diminuata. Ai pastrat lemnul? Daca s-a pierdut sau daca l-ai aruncat pe foc singur, ca sa stergi urmele, ai retinut macar ce esenta era? Cel mai bine se foloseste la asa ceva stejarul crud, dar nu-i de aruncat nici salcamul. Unii au incercat cu bata de baseball, dar mie personal mi se pare prea crud si inuman. Te inteleg intru totul, intrucat nici bunica mea n-a fost mai breaza, cel putin a mea nici nu stia sa scrie sau sa citeasca, asa ca mi-a repetat pana la obsesie acelasi basm tampit cu ileana osanzeana, de la care incepusem sa am cosmaruri. Ma bucur ca ai cunoscut asa de timpuriu dragostea. La mine faptul s-a petrecut mult mai tarziu si in conditii nu tocmai asemanatoare: Iubita mea de-atunci m-a sfatuit sa nu-i fac public numele iar rochitza ei nu avea flori, era albastra si cu bretele si nici nu voiam s-o vad vesnic imbracata cu ea ci mai degraba fara, dar pe atunci nu aveam minte, asa ca nu se pune. Ce sa-ti mai zic? De la analfabetismul bunicii mi-a ramas patima pentru gramatica si pasiunea pentru limba rusa, pe care am si invatzat-o un pic, atat cat sa ma descurc atunci cand vor sosi tancurile sovietice eliberatoare. Care pana la urma au si venit, dar nu erau tancuri ci limuzine Lada, iar in ele nu erau tanchisti ci doi spetznaz (spetzialinie nakazanie, n.a.) blonzi si spatosi care intrebau invariabil gde gastinitzu sau gastinitza, (nu-mi amintesc prea bine) dar nu se cazau la hotelul de care intrebau ci goneau in draci incolo, spre Timisoara. Ei, timpuri trecute, vremuri expirate, vorba vecinului Nae al Olgutzei, zisa si Tzoana, de unde si numele cu care e apelat uneori vecinul meu, Nae al Tzoanii, filosof de ocazie, mare microbist (devora aproape pe nerasuflate sticla de jumătate cu ochii lui Dobrin). Nu mai insist. Memoriile tale imi evoca prea mult si prea puternic amintiri din indepartata-mi copilarie ca sa nu astept cu limba scoasa capitolele cu care esti restant. La multe si bogate capitole in continuare, cu astea dai lovitura.K |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2008-05-27 15:01:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imaginatia si amintirile tale sunt sigur afectate de dominatia si puterea sovietica :)
Textul nu stiu daca e bine spus sa spun ca e frumos dar e bun si m-a facut sa zambesc
O zi frumoasa, Monica |
|
|
|
Postat
de catre
Monica Trif la data de
2008-05-27 13:50:57 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|