|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Iuliana Serban |
|
|
Ce frumos vorbesc oamenii
în ziua asta atât de obiºnuitã...
Atât de viu, de concret,
de dureros de uman
încât vibreazã aerul
prin lume.
S-au aºezat în cerc
ºi fac glume cu viaþa,
i-au oferit singurul scaun
rãmas liber
ºi râd de stângãcia
cu care se întâmplã
printre ei.
De-apucãm sã ne spunem tot,
o s-o iau cu mine prin lume,
ziua aceasta,
cu viaþã cu tot,
sã ne þinã de cald
în urmãtoarele grãmezi de ani
atât de crunt de obiºnuiþi... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Adriana, iti multumesc ca ai trecut pe-aici. Pentru mine, frumusetea sta in sufletul zilei :) |
|
|
|
Postat
de catre
Iuliana Serban la data de
2006-01-03 17:07:58 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Frumusetea e data tocmai de final care este ca o promisiune de a pastra amintirea acestei zile care, din pacate, nu se intampla chiar in fiecare zi si merita sa ne amintim de ea. Eu am sa-mi amintesc cu siguranta de "ziua asta atat de obisnuita" am "s-o iau cu mine prin lume", "sa ne tina de cald".
|
|
|
|
Postat
de catre
adriana mihaita la data de
2005-12-29 17:08:03 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
camelia - multumesc ca ai trecut prin ziua mea :) Finalul nu e o concluzie/explicatie, sau oricum, nu s-a vrut asa. Continua ziua, o "duce" prin restul "gramezilor de ani". Ultimele trei versuri, mai ales, au locul lor precis in idee. Si nu vreau sa las cititorul in miezul zilei :), fiindca oricum se lasa noaptea, mai devreme sau mai tarziu. |
|
|
|
Postat
de catre
Iuliana Serban la data de
2005-12-10 17:19:55 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
poezia ta curge frumos. de-ar putea fi asa de simplu! sa ne asezam in cerc, sa facem glume cu viata...
prima strofa concentreaza intreaga idee a textului, si o face cu o lejeritate de invidiat.
cred ca poezia s-ar putea lipsi de ultima strofa. are nesansa sa arate ca o concluzie. pentru mine concluziile sau explicatiile incadrate in poezie nu isi au rostul pentru ca ii rapesc din mister, din frumusete... |
|
|
|
Postat
de catre
expirat CNT la data de
2005-12-09 21:07:33 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Costin - mai stau din cand in cand cu viata la taclale, dar nu iese mereu asa :) Te mai astept.
Sorin - iti multumesc de intampinare :) Ce pacat ca nu e asa in fiecare zi. |
|
|
|
Postat
de catre
Iuliana Serban la data de
2005-12-09 19:51:55 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bine ai venit, Iuliana.
Ai prezentat cu sensibilitate o zi banala ce iese din cotidian prin insasi umanitatea la care faci referire. Cand iti regasesti prietenii, ii simti alaturi, in jurul aceluiasi foc sacru, inima isi amplifica bataile cu o bucurie de neinchipuit...încât vibreazã aerul prin lume...
st |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2005-12-09 19:39:24 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ziua acesta "atât de obiºnuitã" defapt nu este chiar atât de obiºnuitã... sã stai cu viaþa la taclale, sã pui la cale o strategie pentru viitor:
"sã ne þinã de cald/ în urmãtoarele grãmezi de ani", este nu tocmai ceva ce se-ntâmplã în cotidian.
Mi-a plãcut în mod deosebit imaginea cercului cu viaþa în mijloc, o viaþã "stângace"... ca într-un club al celor care au probleme sosind timpul confesiunilor. În douã cuvinte "cercul confesional"... Am mai sesizat lehamitea de cotidian, de timpul în care nu se mai întâmplã nimic, precum ºi o teamã de viitor... poate de-aici ºi strategia aleasã...
mai trec...
CT |
|
|
|
Postat
de catre
ridic nalbarul la data de
2005-12-09 19:11:57 |
|
|