|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sprint final, în gheare |
|
|
Text
postat de
Calin Samarghitan |
|
|
Spre mâinile tale prelungi
nu se va mai întinde
nici un anotimp.
Va fi o pagină goală
și-atât,
ochii vor decupa mereu
același contur de întuneric.
Simți
cât de rece e apa tăcerii?
Cât de aproape trec în astă seară
antilopele uitării
gheparzi ocolind? |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc pentru semn. "Se-aprind se sting, se-aprind se sting". |
|
|
|
Postat
de catre
Calin Samarghitan la data de
2008-05-18 18:01:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am simțit cât de rece e apa tăcerii și, totuși, odată ce am încercat-o cu degetul, las un semn.:)
O pagină goală așteapă să fie scrisă. Și citind poezia ta, îmi vine în minte o replică dintr-un film, care spunea că atunci când ești pe întuneric trebuie să-ți aprinzi singur lumina.
Mult drag,
Cami
|
|
|
|
Postat
de catre
camelia silea la data de
2008-05-17 11:24:53 |
|
|