PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Dalida Text postat de Monica Trif A violat-o cu sãlbãticie, a ştrangulat-o, apoi a aruncat-o în Mare. Când viaţa ei a început sã se schimbe în mai bine, s-a şi sfârşit. S-a stins şi nimeni n-a bãgat de seamã. Totul s-a întâmplat într-o searã de iulie. Era atât de cald, strãzile aglomerate, muzica şi vocea mulţimilor de pe stradã rãsunau supãrãtor şi enervant. Atât de obositor şi totuşi atât de obişnuit pentru locuitorii Alexandriei. Pentru Dalida aceasta a fost ultima ei zi din viaţã, pentru ceilalţi, doar o zi cãlduroasã de varã, la fel ca celelalte. Alexandria, Egypt, iulie 2007. Alexandria e unul dintre cele mai vechi oraşe din lume, cu o istorie de neuitat. Aşezat pe malul Mãrii, oraşul uimetşe miile de turişti care zilnic vin sã admire frumuseţile lui, templele şi monumentele istorice fãcându-l sã parã mai sfânt şi mai celest. Un oraş care a cunoscut mãreţia Faraonilor, puterea Romanilor, pânã şi stãpânirea Turcilor. Însã viaţa oamenilor azi, e foarte diferitã de ceea ce era în trecut. Prea puiţini oameni mai pãstreazã tradiţiile şi obiceiurile de demult. Marea majoritate a oamenilor tind spre stilul european sau american. Cei mai mulţi oameni, trãiesc, se comportã şi se îmbracã la fel ca europenii şi americanii. Modernizarea şi avansarea tehnologiei a fãcut ca viaţa oamenilor sã devinã la fel ca cea din întreaga lume. Se poate spune cã e un oraş prosper, însã au şi ei locurile lor mizere. De la cei care trãiesc în lux şi bogãţie, pânã la cei care se zbat pentru câştigarea traiului de fiecare zi. De la cartierele care strãlucesc de frumuseţe, de bogãţie şi de curãţenie, pânã la cartierele sãrace pline de mizerie şi dãrâmãturi. Într-un oraş cu aproximativ zece milioane de locuitori, dacã nu te lupţi pentru succes, rãmâi mereu anonim, rãmâi mereu transparent. Dalida, o tânără de 20 ani, brunetă cu ochii negrii şi cu tenul închis, o fată frumoasă, plină de viaţă, speranţe şi visuri, s-a năsut într-o provincie, în mijlocul deşertului. Părinţii ei, deşi nu prea săraci, lucrau din greu pe pământul nisipos pentru a câştiga traiul familiei. Împreună cu cei patru fraţi ai ei, Dalida a trebuit să lucreze din greu alături de părinţii ei. În acelaşi timp se străduia să nu piardă nimic de la şcoală şi noaptea până târziu studia şi învăţa. Avea visuri şi speranţe pe care spera din tot sufletul că le va realiza într-o zi. Învăţa din greu să intre la facultatea de medicină. Într-o zi va fi un mare medic, poate va deschide un spital în provincia ei, poate că provincia în care locuia se va schimba într-un oraş, vor fi construite case mai moderne şi mai sigure, vor fi plantaţi copaci şi multe plante iar soarele nu va mai arde atât de tare nisipul deşertului şi oamenii nu vor mai fi nevoiţi să lucreze din greu în zilele toride de vară. Dalida spera din suflet că va avea un rol important în aceste schimbări, că va putea face ceva ca locul în care crescuse să se transforme într-un loc mai frumos şi mai sănătos. Imediat după terminarea liceului le-a dat vestea cea mare părinţilor. A fost acceptată la Facultatea de Medicină, Alexandria. Părinţii ei au fost mândri şi fericiţi de succesul fiicei lor. A fost ca un premiu după atâta muncă şi trudă, au simţit că eforturile lor nu au fost zadarnice. Deşi îngrijoraţi, nu s-au opus ca Dalida să locuiască singură în Alexandria. În ciuda obiceiurilor şi modului de gândire a oamenilor din aceste locuri, conform cărora o fată părăseşte casa părintească doar atunci când se căsătoreşte, familia ei a susţinut-o şi a ajutat-o. Şi-a închiriat un mic apartament şi s-a dus acolo cu ceva timp înainte de începerea cursurilor să cunoască oraşul mai bine. Ajunsă în Alexandria, Dalida a întâmpinat mai multe greutăţi de câte şi-ar fi putut imagina. Se străduia să se comporte ca şi ceilalţi şi să ţină pasul cu colegii ei de facultate dar era o mare diferenţă între ea şi ceilalţi studenţi. Dalida era o fată bună, respectuoasă şi drăguţă însă nimeni nu a învăţat-o nimic despre modă, despre teatru, muzică şi nimeni nu a învăţat-o cum să se comporte în înalta societate. Colegii ei o considerau mereu mai inferioară, studenţii de la facultatea de medicină fiind, în general, dintr-o clasă de oameni bogaţi şi învăţaţi. Oameni care îşi duc copiii la cluburi private, de la vârsta de trei ani, la lecţii de înot, dansuri sau muzică. Oameni care se duc săptămânal la teatru, spectacole, filme şi obişnuiesc să cineze la restaurant. Însă Dalida nu avea nici habar de aceste lucruri. Simţea mereu un sentiment de frustrare datorită faptului că era mereu respinsă de cei din jur. S-a hotărât să-şi caute un loc de muncă, şi va încerca să se schimbe. Nu era atât de greu, a trecut ea prin momente şi mai grele. După o lungă şi grea căutare, şi-a găsit un loc de muncă potrivit cu programul ei de facultate. Urma să lucreze într-o companie de produse cosmetice, ca agent de vânzări. O muncă grea însă avea şi partea ei bună. Avea ocazia să înveţe multe lucruri noi, să vină în contact cu o mulţime de oameni. Trebuia să sune la diferite magazine sau farmacii, sau să-i contacteze prin internet. Urma să le ducă cataloage şi oferte, apoi, mai târziu să colecteze cecurile de plată. Nu avea nimic de-a face cu medicina, dar putea să înveţe multe lucruri şi mai făcea şi bani, asta avea nevoie în acele momente. A fost destul de greu la început dar încetul cu încetul s-a obişnuit. . . . . . Au trecut câteva luni şi viaţa Dalidei a început să se schimbe. Şi-a închiriat un alt apartament, pe malul mării, aproape de Citadela Quay Bay. Era un loc superb, liniştit, cu un peisaj de vis. Din apartamentul ei vedea marea iar noaptea auzea valurile care se izbeau de roci într-un ritm deja cunoscut de Dalida. Însă unele lucruri au rămas neschimbate. Deşi era apreciată atât la facultate cât şi la locul de muncă, a rămas mereu fata de la ţară pe care toţi o evitau. La facultate, nimeni nu s-a împrietenit cu ea iar la locul de muncă nimeni nu era interesat decât de rezultatele muncii ei. Atâta vreme cât lucra într-un mod eficient şi serios, totul era bine. Era pe data de opt iulie. După ce s-au terminat examenele, a avut puţin timp să se mai odihnească. A scris câteva scrisori familiei ei şi le-a trimis. Fiind o zi liberă, în sfârşit, s-a hotărât să plece la cumpărături. Avea de gând să-şi schimbe garderoba şi să cumpere cadouri pentru familia ei. S-a plimbat multă vreme pe la magazine, a colindat aproape tot oraşul şi a făcut toate cumpărăturile necesare şi mai puţin necesare. În timp ce se îndrepta spre casă, a observat un bărbat în urma ei. Oare mergea în urma ei de multă vreme? S-a dus mai departe, iar la un magazin s-a oprit să vadă dacă bărbatul era tot în urma ei. Era acolo, la câţiva metri, mergea încet, urmărind-o cu atenţie. Nu s-a speriat prea tare, a intrat pe o stradă aglomerată, să scape de el. Pentru un timp, bărbatul a dispărut iar Dalida şi-a continuat drumul liniştită. Însă la numai câţiva metri înainte, l-a văzut iar în oglinda unui magazin. Era iar acolo, în spatele ei. De data aceasta, inima fetei a început să bată mai rapid şi ea a grăbit pasul să ajungă odată acasă. Apoi s-a răzgândit, mai bine să scape întâi de acel individ, astfel va merge acasă liniştită. A intrat în primul magazin şi nu a ieşit decât după ce l-a văzut plecând. A ajuns repede acasă, a închis uşa şi abia atunci a respirat mai uşurată. Nu era noapte dar soarele a început să coboare şi parcă era una cu marea, devenind un foc strălucitor. Dalida a mai privit odată acest peisaj din spatele perdelei, apoi s-a dus la baie. A stat sub duş minute în şir. A trecut o vreme şi atunci a auzit acel zgomot puternic. A oprit apa, A deschis uşa să audă mai bine de unde venea sunetul, însă s-a găsit faţă în faţă cu acelaşi bărbat care o urmărea pe stradă. Era atât de speriată încât nu avea putere nici să strige după ajutor. Şi-a acoperit trupul cu un prosop. Când bărbatul a făcut un pas spre ea, a început să ţipe. Dar nimeni nu părea să audă. Bărbatul a apucat prosopul şi l-a aruncat jos. Dalida s-a zbătut o vreme dar până la urmă au lăsat-o puterile şi a căzut jos. . . . . . . . Câteva minute mai târziu, agresorul a învelit-o într-un prosop mare, apoi a pus-o într-o geantă mare pe care a găsit-o acolo, a ieşit din casă, s-a dus lângă mare şi a aruncat geanta în mare. Au ieşit zorii dimineţii şi nimeni nu a văzut nimic. Directorul firmei unde lucra Dalida, va angaja o noua fată, probabil destul de repede, iar familia ei, cine ştie când, după săptămâni, când vor vedea că a trecut prea multă vreme de când Dalida nu le-a scris, vor începe să o caute. Şi poate că nimeni nu va şti vreodată unde a dispărut Dalida. Pescarii s-au pregătit şi s-au urcat în bărci, gata de lucru. Pe ici şi colo, oameni începeau sa deschidă magazinele, alţii se îndreptau spre locul de muncă. Pentru ei era o nouă zi. ------ text repostat Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE