|
|
|
|
|
|
|
|
|
'Balada poetului tăcut' |
|
|
Text
postat de
Mariana Ghicioi |
|
|
El, oricum, singur se-ngropa-n cuvinte
Și-oricum murea puțin câte puțin,
Drogându-se cu praful dens, fierbinte,
Al câte unui vers diamantin,
Așa că-nsingurarea n-o să-l doară.
Puteți să-l ignorați, să nu-i vorbiți,
E învățat ca dinspre cei de-afară
Să nu aștepte mult... Dar să-l citiți,
Fiindcă-atunci îl veți putea-nțelege.
El va zâmbi din însăși slova sa,
Și-așa cum dă un abur să se-nchege,
Poetul, precum Lazăr, va-nvia...
Stefan Hrusca - Balada poetului tacut
Asculta mai multe audio Muzica » |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cam tot de-acolo de unde știi și tu, Kosta.
Îți mulțumim, zâmbindu-ți, eu și aceste rânduri, că nu ne-ai ignorat...
Mare drag pentru tine,
M. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2008-04-16 22:50:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imagini frumoase. Asa este. In urma poetului, atata ramane. Un fel de praf stelar, o dara de lumina pe cerul noptii, poetul e o cometa care moare consumandu-si substanta intr-o ardere meteorica. Ramane doar zambetul, incrustat in cuvinte. Invierea lui se petrece chiar asa, din cenusa trupului sau rasar flori de cuvinte, intruchipandu-l. De unde stiai? Cu prietenie, K |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2008-04-15 09:05:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sandra, mulțumesc frumos!
De la un punct încolo, mi se întâmplă să respect mai degrabă spiritul legii, nu neapărat litera ei, și de aceea cred că se găsesc astfel de imperfecțiuni în versurile mele. Probabil că am și-o deficiență de auz sau, pur și simplu, nu mi l-am exersat îndeajuns... dar o să încerc să schimb acolo, însă numai când găsesc o variantă care să nu aducă prejudicii și mai mari textului.
Tania, mulțumiri și ție!
Și mulțumiri cui mi-a dăruit steluța, dar mă simt ca și cum aș fi primit un cadou destinat altcuiva, câtă vreme nu-i însoțită de-un semn cât de mic... Mi-ar fi plăcut să știu cine a rezonat cu aceste rânduri.
|
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2008-04-14 14:44:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Doamne Mariana, cat de dumnezeiasca e vocea lui Hrusca si ce plina de inspiratie e poezia ta. Frumoasa sensibilitatea pe care ai surprins-o. Niciodata nu stim de unde ne vine respirul versurilor. Ne trebuie doar o foaie de hartie si ceva ce lasa urme pe ea.
tAnia |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2008-04-14 01:51:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mariana, îmi place ce citesc, doar că primul vers are probleme de ritm...
Sugestie: "El singur se îngroapă în cuvinte"... sau ceva de genul ăsta
O seară frumoasă
Vot
|
|
|
|
Postat
de catre
Sandra Filimon la data de
2008-04-14 00:49:12 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|