PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
O masă în tăcere Text postat de Andrei Ghejan “Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor. “ Constantin Brâncuşi Speculaţie. Privim o lucrare a unui artist, d. e. : „Masa tăcerii”. Avem voie să facem afirmaţia că s-au epuizat toate interpretările celebrei sculpturi? Îndrăznesc să infirm un potenţial răspuns pozitiv. Motivul? Aş începe prin a preciza că eu nu cred în „criticul de artă”. Criticul de artă este o simplă opinie, o intuiţie asupra unei viziuni a artistului: o interpretare. Argumentată, sau nu, avizată, sau nu, funcţie de gradul de documentare, precizia documentării şi mai ales simţului estetic al acestuia, consolidat pe temeinice studii beletristice, sau chiar informaţii directe, rămâne în final o poziţie, o estimare proprie, preponderent încărcată de subiectivism şi atât. Produsul artistic, dacă este artistic prin reducerea la esenţă şi în sine, este şi va fi veşnic interpretabil şi transmite o stare. Nu există clişee, nu există emoţii standard: gradientul de temperatură, unghiul figurativ de privire, percepţia, etc., sunt tot atâtea generatoare interne de imagine, intuitiv, sau (de ce nu?) concluzii absolut personale. Nu trebuie neapărat să le mai împărtăşească, sau agreeze cineva. Lungimea de undă a transmiterii poate să difere sensibil de la un individ, la altul, funcţie de multe criterii, incluzându-le chiar şi pe cele de interferenţă cu starea de moment, capacitivul, rafinamentul, sau imaginaţia fiecăruia. Poate una din trăsăturile de mare complexitate şi fineţe a unei stări transmise prin intermediul produsului artistic este însăşi capacitatea subiectului de a evalua „n” diferit aceeaşi lucrare a unui artist, indiferent cât de direct se vrea a fi mesajul iniţial. Tocmai asta e frumuseţea: emoţii multiple şi tocmai din această cauză, absolut oricine poate fi un critic de artă… în felul lui, chiar dacă percepţia personală poate părea pentru altul (alţii) aberantă, sau naivă. Lipsit de influenţe, sau nu, educat sau absolut ne-avizat, trezirea în fond a unui sentiment compatibil cu starea de bine, deci emoţia în sine, tensiunea estetică, îi conferă acestuia dreptul la opinie, chiar dacă în p.p.m. – insignifiantă (altfel decât ca sens). Curentul de opinie cel puţin favorabilă, fluxul „matriceal” pozitiv, surclasându-l net pe cel negativ, fac o lucrare să fie cotată valoroasă, atâta timp cât numitorul comun este obiectivitatea. Alinierea la obiectivitate se face de la sine şi în timp, excluzându-se minimele şi maximele sinusoidei de păreri. Altfel spus, valoarea se impune de la sine. Revin la „Masa tăcerii”. Încerc să mă delimitez de curentul de opinie, de influenţe, de interpretări şi fac abstracţie de faptul că este opera unui mare artist. O privesc „în gol” de la înălţimea celor 1,80 m pe care îi am. Din nou văd clepsidre în cele douăsprezece ceasuri, înlănţuind feciorelnic hora nesfârşită a timpului. Mi-aduc aminte că sunt aproape bătrân, un orologiu ruginit şi uitat, dar brusc ceva mă hrăneşte dintr-o dată cu tinereţe. Parcă plutesc. Simt nevoia instinctivă să o privesc de sus şi mi-o imaginez în faţa ochilor din plan vertical. Fixez, fără să vreau, exact centrul mesei, orbindu-mă cu alb. Extraordinar! Cele douăsprezece explozii solare echidistante în jurul fixaţiei mele încep să pulseze: apar şi dispar. Sunt suflete nepieritoare, modificându-şi forma, gravitând angelic în jurul purităţii albe. Am revelaţia sufletului fără vârstă cu credinţa în Dumnezeu şi mă simt tânăr… sunt fericit. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/   Postat de catre daniel d marin la data de 2008-04-06 06:03:51 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               stii ca, pe vremuri, in schimbul complexului de la tg-jiu, americanii vroiau sa ne contruiasca un oras de talia timisoarei? ma gandeam ca la masa asta nu am fost din copilarie. la pompidou, la atelier, am fost de cateva ori (ultima data primavara trecuta). cred ca e o idee buna sa fac un post cu pozele, macar. stea. ...   Postat de catre I BG la data de 2008-04-06 04:41:28	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE