|
|
|
|
|
|
|
|
|
Impenetrabila fortăreață a unui ochi de sticlă |
|
|
Text
postat de
Andrei Ghejan |
|
|
Cred că dintre toate minciunile pe care ni le servim zilnic, cu, sau fără motivație, indiferența este una cu tendințe de neoformație. Personal, totdeauna am considerat-o un mutant cameleonic, în sensul multitudinii formale de fond, abilității cu care se substituie mariajului (ne)fericit cu uitarea. A naibii de parșivă și greu de delimitat: unde începe, când s-a instalat, sau mai ales, când și cum a încetat, lăsând loc mult mai dureroasei păsări. De fapt și în sine, nu reneg teoretic conceptul de indiferență. Pur și simplu nu cred că există fără să-i atribuim o particularizare anume: mi-e indiferent
trebuie raportat la ceva. Nu poți fi indiferent, ca trăsătură generală, sau de principiu
d. e.
Maniera proprie de-a percepe indiferența, se referă strict la tine. N-o poți nici pe departe extinde, sau extrapola altui subiect în afara ta, altfel decât ca impresie. Estimările exterioare, majoritar intuitive, sau superficial observatorii, pot fi erori grave de apreciere, strivite de aparențe, fiind din această cauză întrebări preferențiale în cazul testelor cu detectorul de minciuni. Un q. e. d. om, adică cu discernământ, nu poate fi judecat din punctul ăsta de vedere, decât după ce i-a fost demolat prin demonstrație și ultimul argument contra nepăsării, în caz contrar, nu se mai verifică q. e. d. subconștient. Suprapunerea unei rătăciri, chiar temporare, demonstrată, lipsa de credință, sau te miri ce alte contraceptive raționalului, sunt tot atâtea motivații că indiferența există: iraționalul privit ca pe o severă mutație aleatorie a minciunii, inexplicabilă: ochiul de sticlă, inconștiența figurativă, cauza efectivă a multor anomalii grave de toate genurile, unele fără dureri, altele fără regrete.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena,
simplul fapt că te întrebi înseamnă că deja indiferența s-a volatilizat demult. Îți pasă. Lipsa reciprocității în interacțiune, reacția vizibilă a celuilalt, nu implică neapărat indiferența, ci mai degrabă un posibil dezinteres, sau limitări de altă natură. De obicei, interacțiunea (pozitivă, sau negativă) se simte. Mai trist e când se resimte. În opinia mea, așa cum am afirmat și mai sus, indiferența "nudă" este o stare irațională, iresponsabilă chiar.
Cu drag, te mai aștept. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2008-03-21 15:45:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu-mi spune că nu ți s-a întamplat să te uiți la o persoana și să o vezi dintr-o dată într-o lumina complet nouă:) Aici aș fi avut curiozitatea ochiului de sticlă, cum și ce l-ar fi putut determina pe el să accepte asemenea schimbare:)în fața unei persoane pe care n-ai crezut vreodată că ai putea să o placi, dacă nu o cunoști prea bine sau emite semne de indiferenta față de tine. Sau poate cu un prieten sau o cunoștință de-a ta, pe care, brusc, dintr-un motiv inexplicabil, începi să o găsești atrăgătoare, te întrebi, cu ochi de sticlă, cu tot, cît de distractiv ar fi daca ați fi împreună, trăind cele mai frumoase momente din viața ta, și, treptat, începi să uiți, ceea ce gandeai despre aceasta persoana înainte, te lași cuprins de sentimentele noi care te surprind:) Care ar fi aportul ochiului de sticlă ? :) Ar putea fi el acuzat că încearcă să te inducă în eroare fără regrete ?
Elena Toma
un vot pentru sticlă:)
|
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-03-21 10:55:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|
