|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Sorin Anca |
|
|
¤¤¤
a împotrivire paºii
înspre rãscruci fãrã niomã
bat pasul pe loc
sângele rãsfirat peste ochi
face vãzul gigantic
tulburãtor
ca o lunetã abisalã
pãsãrile toate zac
moarte în zbor
caii împietriþi în galop
pe marginea drumului
fãrã hotar
fãrã bornã kilometricã
o fãpturã sau un înger
din urmã
ne-mpinge cu bici nemaiîndurãtor
spre rãscrucile
imposibilei mântuiri
pãsãrile cad din vãzduh
sec pocnind
când se contopesc cu pãmântul
caii ard cu flãcãri orizontale
ºi scrumiþi cad în copitele
fãrã fund
copacii demult ºi-au
luat rãdãcinile-n braþe
strãmutându-se-n lunã
aerul ne clocoteºte-n plãmâni
planeta parcã-i o gaurã-n vid
iar noi mãrºãluim
lihniþi
bãtând asfaltul
cu bocancii de oþel
ºi-am muri
însã moartea-i desfinþatã
de cel care ne-mpinge
spre ceea ce nu credeam
cã va deveni real
rãzboiul acesta început în cer
nu va sfârºi
nici mãcar în vis vreodatã...
reevaluare
zilnic îmi reevaluez tãcerile
repartizând cele cu ghiare
ºi bot de lup poemelor
pânã când din poeme
nu va mai rãmâne
decât o ranã sângerând numele meu...
¤¤¤
mai disperã doar cei
care-ºi mutã zilnic
piatra de hotar
ba-n vãzduh
ba-n steaua ce la noapte o sã cadã
ba-n sângele mielului
jertfit de paºte
mai disperã doar cei
care cu dalta poemului
mai înceracã sã spargã
o gaurã în realitate
preafericiþi ºi privilegiaþi
cei care statorniciþi
în lunã se simt acasã
dar ºi mai fericiþi ºi victorioºi
cei care la orice orã
din zi ºi din noapte
se pot înfrupta din poamele
realitãþii nefiind pãrãsiþi
de-a mâncãrii poftã vreodatã
preafericiþi ºi luminaþi
cei care zei îºi mai atârnã de gât
chiar dacã ºi fãrã
sã-i controleze
dacã le sunt în regulã sau deþin
acte indentitate -
(doar proprietatea contând)
doar tronul
chiar ºi fãrã de rege
chiar ºi fãrã de regat
dar ºi mai fericiþi
cei care adorã-n
lanul de grâu doar macii
cei aducãtori de emfazã ºi izbãvire
preatriºti doamne preatriºti
însã cei care-ncearcã zadarnic
sã preschimbe vinul în apã
moartea în bunã vestire
ºi sã dea clopotului chemare
chiar ºi atunci
când limbã nu are...
¤¤¤
nu mai cad în genunchi
cei ce cad
ci pe spate
lãncile nu mai spintecã pieptul
spre inimi alergând
ci vãzul
lãrgindu-l spre aceste curcubeie
abia îndoite ºi false
orbindu-l pentru flutri
ºi pentru ieºirea
din colivia de aur a realitãþii
nu mai cad în genunchi
cei ce cad
ci pe spate
de-a dreptul în mormântul
mult prea-ngust sãpat...
¤¤¤
afurisitul ãsta de înger
nu se aratã decât atunci
când sunt plecat de-acasã
povestindu-le ore-n ºir
bazaconii despre mine
ºi faptele mele celor dragi
de se-nspãimântã
ºi nu mã mai pierd din priviri
când respir
când mã aºez la masã sã mãnânc
dar mai ales atunci
când mã retrag
în cuºca cea de leu
spre a cloci poemul...
¤¤¤
nu vã spãimântaþi
observând cum încet
mi se transparentizeazã mâinile
în faptul scrierii
ci stingeþi lumina
sã vã pot arãta
cum trupul meu întreg
e însãºi inima
ce plutitoare-n jurul vostru
vã-nconjoarã...
¤¤¤
sensul în sine
e-o anforã cu toartele rupte
nu-l poþi apuca
sã-l salþi pe umãr
iar dacã dai sã-l strângi în braþe
ce pe femeia ta iubitã
vei îngheþa cu singuranþã
în jãratecu-i clocotitor...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bunã Sorine,
Într-adevãr ceva frumos ºi divin ce numai sub semnul "Galateei" se mai poate naºte... |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Renon la data de
2006-01-19 10:47:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am ieºit din colivia de aur a realitãþii ºi te-am urmãrit în cuºca cea de leu cum cloceºti la poeme, sã vãd cum spargi o gaurã în realitate.
Am stins lumina sã-þi vãd inima plutitoare ºi sângera rãsfirat numele tãu.
ªi dau chemare prin clopotul « Europeei »( cea fãrã limbã) cã moartea ta este desfiintata, dar prea trist, Doamne, prea trist !
Nu te-mpotrivi imposibilei mântuiri, atârni de gât fãpturi divine !
E bine sã ai o piatrã de hotar pe steaua ce va cãdea la noapte. Ea nu se va prãbuºi nici mãcar în vis vreodatã, fiindcã strânge în braþe sensul în sine.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2003-08-21 23:02:17 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|