|
|
|
|
|
|
|
|
|
Visând |
|
|
Text
postat de
Nicole Kumar |
|
|
Noaptea mă apropii de pat şi te privesc cum dormi.
Îţi mângâi fruntea, ochii închişi şi pieptul.
Mă strecor în visul tău. Altfel nu se poate, nu vreau să te trezesc. Zâmbeşti, m-ai simţit.
Mă plimb printre gândurile tale. Tu eşti ascuns pe undeva, te strig, iată-te, îmi ieşi în întâmpinare şi mă îmbrăţişezi, ţi-a fost dor de mine. Ştiu.
Să nu plângi. Am uitat acasă sticluţa din cristal în care îţi păstrez lacrimile, din clipa când te-am cunoscut şi până acum, nu vreau să se piardă vreuna, sunt preţioase toate, la fel gândurile tale ce mă caută zi de zi şi noapte de noapte. Cine te-a mai întrebat aşa, ca mine: te simţi singur, iubitul meu? Câte clipe, zile, săptămâni şi ani vor mai trece până să îţi vorbească o femeie astfel şi să te iubească aşa mult?
Mână în mână, să colindăm de la un capăt la altul visele, să aprindem felinare peste tot în calea noastră, pentru cei care vor trece pe aici mâine sau oricând, îndrăgostiţi ca şi noi.
Dar minutele trec, dimineaţa se apropie, te îmbrăţişez cu toată dragostea de care sunt în stare, să mă aştepţi, mă voi întoarce curând. Colind lumea şi grădinile ei, alcătuiesc un buchet din cele mai frumoase flori şi ţi-l aduc în dar. Dragostea mea, te las acum zilei, plec din gândurile tale, să nu mă uiţi. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120092 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|